GUISO-GALLISAY contra Italiei - Satisfacţie echitabilă. Evaluarea valorii daunei materiale suferite în cazul unei exproprieri indirecte.
| Comentarii |
|
Cauza GUISO-GALLISAY împotriva Italiei (nr. 58858/00), hotărârea din 20 octombrie 2008 [Secţia a ll-a]
În fapt
Reclamanţii erau proprietarii unor terenuri ce au fost ocupate de Administraţie, în vederea exproprierii şi asupra cărora a început lucrări de construcţie. în lipsa exproprierii formale şi a despăgubirii, cei în cauză au intentat o procedură, în scopul obţinerii de despăgubiri pentru ocuparea ilegală a terenurilor lor. Printr-o hotărâre dată la 8 decembrie 2005, Curtea a hotărât că ingerinţa în dreptul la respectarea bunurilor reclamanţilor, în virtutea exproprierii indirecte a terenului acestora, nu era compatibilă cu principiul legalităţii şi că, prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii). Ea a considerat de altfel, că problema aplicării art. 41 (satisfacţia echitabilă) nu era în stare de judecată.
În drept
Reclamanţii sunt încă victime, deoarece situaţiile lor au rămas neschimbate de la pronunţarea hotărârii principale. Cu privire la determinarea despăgubirii de acordat reclamanţilor, criteriul adoptat până acum consta în compensarea pierderilor suferite, care nu au fost acoperite prin plătirea sumei corespunzătoare valorii de piaţă a bunurilor şi lipsei de folosinţă a bunului în litigiu, aceste pierderi cifrându-se automat la maximul valorii brute a lucrărilor realizate de stat şi adăugându-se la valoarea actualizată a terenurilor. Or, această metodă de despăgubire nu se justifică şi poate crea inegalităţi de tratament între reclamanţi, în funcţie de natura lucrării publice construite de administraţia publică şi care nu are în mod necesar o legătură cu potenţialul terenului în calitatea sa originară. De altfel, această metodă dă naştere unei marje de arbitrariu, atribuind despăgubirii pentru daună materială un scop punitiv sau disuasiv, din partea statului pârât, în locul unei funcţii compensatorii pentru reclamanţi. Având în vedere aceste consideraţii şi ţinând seama de modificarea legislativă din 2007, care prevede că despăgubirea pentru exproprierea unui teren construibil trebuie să corespundă valorii de piaţă a acestuia, afară de cazul în care exproprierea intră în cadrul unei reforme economice şi sociale, revirimentul jurisprudenţial cu privire la aplicarea art. 41 în cadrul exproprierii indirecte este justificat. Pentru evaluarea prejudiciului suferit de reclamanţi, trebuie deci luată în considerare data la care cei în cauză au avut certitudinea de a-şi fi pierdut dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu. Valoarea totală de circulaţie a bunului, stabilită la această dată de instanţele naţionale, urmează apoi a fi reevaluată şi majorată cu dobânzile din ziua adoptării hotărârii de către Curte. Din suma astfel obţinută, va fi dedusă suma plătită reclamantului de către autorităţile din ţara sa. Costul construcţiei lucrării edificate pe teren nu va mai intra în calcul.
In speţă, suma ce urmează a fi atribuită cu titlu de prejudiciu material se ridică la 1.803.374 euro pentru cei trei reclamanţi la un loc. Curtea le mai atribuie 45.000 euro pentru prejudiciul moral.
| ← KOVACIC şi alţii contra Sloveniei - Radiere de pe rol. Cereri... | BRĂTULESCU contra României - Dreptul la un proces echitabil.... → |
|---|
