PREUSSISCHE TREUHAND GMBH & CO. KG A. A. contra - Poloniei - Competenţa ratione temporis. Situaţie continuă. Exproprierea unei proprietăţi private aparţinând etnicilor germani.
| Comentarii |
|
Cauza PREUSSISCHE TREUHAND GMBH & CO. KG A. A. împotriva Poloniei (nr. 47550/06), decizia din 7 octombrie 2008 [Secţia a IV-a] Reclamanţii locuiau, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în provinciile incluse în teritoriul Poloniei după înfrângerea Germaniei, unde graniţa dintre cele două state a fost trasată de-a lungul Oder-Neisse. La începutul anului 1945, autorităţile Germaniei naziste, în urma ofensivei sovietice, au ordonat evacuarea civililor germani, inclusiv a unora dintre reclamanţi sau rudelor acestora, care au trebuit să-şi abandoneze locuinţele şi să se îndrepte spre provinciile din vest ale Reich-ului. în anii 1945-1946, statul polonez a adoptat o serie de legi destinate preluării proprietăţilor statului german şi exproprierii proprietăţilor private ale tuturor germanilor, inclusiv ale reclamanţilor, de la teritoriile situate la est de linia Oder-Neisse. Acele legi au fost adoptate după Conferinţa de la Yalta, Acordul de la Potsdam şi Proiectul celor Trei Puteri privind despăgubirile de război pentru Polonia, care urmau a fi acoperite prin bunurile germane situate pe teritoriul polonez, în timpul acelei perioade, unii dintre reclamanţi şi familiile lor care nu au fost evacuaţi au fost expulzaţi din casele lor de către autorităţile poloneze.
a) în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii care, împreună cu familiile lor, au fugit, temându-se de iminenta apropiere a Armatei Roşii, statul polonez nu poate fi făcut responsabil pentru presupusele acte de violenţă şi expulzare, de vreme ce, la acel moment, nu avea control de drept sau de fapt asupra acelor teritorii aparţinând încă Germaniei, preluate treptat de trupele ruseşti, fiind însărcinat cu administrarea regiunilor de la est de Oder-Neisse doar în temeiul Acordului de la Potsdam din 1945: incompatibilă ratione personae.
b) în măsura în care cererea putea fi privită ca fiind îndreptată împotriva Poloniei, plângerea reclamanţilor era întemeiată pe anumite evenimente cum ar fi acte de violenţă, expulzare, deposedare, confiscarea proprietăţii, dintre care majoritatea a avut loc în 1946 şi care, evaluate ca întreg, nu puteau fi privite decât ca acte instantanee. în cauza Loizidou invocată de reclamanţi, nelegalitatea inerentă a măsurilor de privare a reclamantei de drepturile sale de proprietate deriva din faptul că legilor de expropriere în chestiune nu li se putea recunoaşte valabilitate legală pentru scopurile prevăzute de Convenţie, deoarece emanau de la o entitate care nu era recunoscută în dreptul internaţional ca fiind stat iar anexarea şi administrarea teritoriilor respective nu avea o bază legală internaţională. în consecinţă, nu se putea spune că au fost efectuate acte formale de expropriere. în cauza de faţă, situaţia era diferită. Nu putea fi nicio îndoială că fostele teritorii germane pe care reclamanţii şi-au avut proprietăţile au fost legal atribuite statului polonez potrivit Acordului de la Potsdam şi că ulterior graniţa polonezo-germană
la care se făcea referire în acea convenţie a fost confirmată de o serie de tratate bilaterale încheiate între Polonia şi fostele state germane separate şi, în final, între Polonia şi Republica Federală a Germaniei reunită, în consecinţă, argumentele reclamanţilor cu privire la încălcarea dreptului internaţional, ce implica „inerenta nelegalitate" a măsurilor de expropriere adoptate de autorităţile poloneze, şi efectele continue produse de ele până în prezent nu puteau fi reţinute. în plus, după confiscarea proprietăţii reclamanţilor, statul polonez nu a adoptat nicio lege care să acorde despăgubiri pentru proprietăţile germane expropriate de fostul regim, lege care ar fi putut genera un nou drept de proprietate care să poată fi protejat. în concluzie, nu a existat nicio încălcare continuă a Convenţiei imputabilă Poloniei: incompatibilă ratione temporis.
c) în măsura în care reclamanţii au invocat neadoptarea de către Polonia a legilor de restituire a proprietăţilor confiscate sau de acordare de despăgubiri pentru proprietatea pierdută, statul polonez nu avea nicio obligaţie în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 de a reglementa dreptul la reparaţii pentru actele nelegale sau prejudiciul cauzat anterior ratificării Convenţiei: incompatibilă ratione materiae.
| ← SERGEY KUZNETSOV contra Rusiei - Libertatea de întrunire... | KOVACIC şi alţii contra Sloveniei - Radiere de pe rol. Cereri... → |
|---|
