HOFFMANN contra AUSTRIEI - Refuz, după divorţ, al unor drepturi parentale ale mamei, având în vedere apartenenţa sa la martorii lui Iehova
| Comentarii |
|
832. - Dna Ingrid Hoffmann se căsătoreşte în 1980. în perioada aceea, ea şi soţul ei erau catolici. Născuţi în 1980 şi, respectiv, 1982, cei doi copii din căsătoria lor sunt botezaţi catolic. Ulterior, petiţionara devine martor al lui Iehova; soţul ei şi copiii rămân catolici. In august 1984, ca urmare a eşecului căsătoriei sale, cea interesată părăseşte domiciliul conjugal împreună cu copiii; divorţul este pronunţat în iunie 1986.
în timpul procesului de divorţ .fiecare dintre cei doi părinţi cer păstrarea copiilor; tatăl se opune acordării acestora dnei Hoffmann, în principal, din cauza apartenenţei sale la martorii lui Iehova şi a principiilor şi practicilor urmate de aceştia. La 8 ianuarie 1986, Tribunalul de district din Innsbruck hotărăşte în favoarea petiţionarei. Un recurs introdus de către soţ este respins de Tribunalul regional din Innsbruck la 14 martie 1986. Totuşi, la 3 septembrie 1986, Curtea Supremă admite recursul formulat de cel interesat, pe motiv că deciziile date de jurisdicţiile inferioare sunt clar ilegale; în speţă, educarea copiilor conform principiilor martorilor lui Iehova violează dispoziţiile legii privind educaţia religioasă, pe care respectivele jurisdicţii nu le-au luat în considerare; acestea au ignorat, de asemenea, interesele copiilor pentru că frecventarea de către ei a acestei grupări religioase riscă foarte mult să ducă la marginalizarea lor socială; printre altele, viaţa le poate fi compromisă printr-un refuz al mamei lor de a-i lăsa să beneficieze de transfuzia de sânge.
833. - în cererea sa din 20 februarie 1987 către Comisie, dna Hoffmann se plânge că i s-a refuzat păstrarea copiilor săi pe motivul convingerilor sale religioase. Ea invocă dreptul la respect faţă de viaţa ei de familie (art. 8 din Convenţie), libertatea sa religioasă (art. 9) şi dreptul ei de a asigura educaţia copiilor conform convingerilor ei religioase (art. 2 din Protocolul nr. 1); ea se pretinde, printre altele, victimă a unei discriminări bazate pe religie (art. 14 al Convenţiei)}
• Hotărârea din 23 iunie 1993 (Cameră) (seria A nr. 255-C)
834. - Curtea reţine de la început că aceşti copii trăiau împreună cu mama lor de doi ani - de când ea a părăsit, împreună cu ei, domiciliul conjugal - în momentul în care Curtea Supremă a obligat-o să-i restituie tatălui lor. De atunci, hotărârea, astfel dată, devine o atingere la dreptul dnei Hoffmann la respect pentru viaţa sa de familie; cauza ţine deci de art. 8. Faptul, invocat de guvem, că este vorba de o decizie care rezolvă un litigiu între persoane particulare nu schimbă cu nimic problema.
1 în raportul său din 16 ianuarie 1992, Comisia pune concluzia violării art. 8 combinat cu art. 14 (8 voturi pentru, 6 împotrivă), în absenţa unei probleme distincte privind art. 9 luat singur sau combinat eu art. 14 (12 voturi pentru, 2 împotrivă) şi neviolarea art. 2 din Protocolul nr. 1 (unanimitate).
Având în vedere natura afirmaţiilor formulate, Curtea consideră potrivit să se situeze în baza art. 8 combinat cu art. 14.
în anumite circumstanţe, datele invocate de Curtea Supremă în sprijinul deciziei sale - consecinţele practice ale apartenenţei mamei la martorii lui Iehova, chiar şi influenţele pe care le pot avea asupra vieţii lor sociale faptul de a fi asociat cu această minoritate religioasă şi pericolele pe care cea interesată, prin refuzarea oricărei transfuzii de sânge, le crea nu numai pentru ea ci şi pentru copiii ei (în lipsa unei ordonanţe judiciare) - pot să încline balanţa în favoarea unui părinte, mai degrabă decât a celuilalt. Totuşi, Curtea Supremă introduce un element nou, legea federală asupra educaţiei religioase a copiilor, căreia îi acordă deschis o importanţă hotărâtoare. De aici, există o diferenţă de tratament şi ea se baza pe religie, concluzie întărită prin tonul şi redactarea considerentelor Curţii Supreme privind consecinţele practice ale religiei petiţionarei.
Curtea Supremă urmăreşte un ţel legitim: protejarea sănătăţii şi a drepturilor copiilor.
Dacă nu s-a sprijinit numai pe legea federală amintită, ea a apreciat faptele altfel decât jurisdicţiile inferioare care, în motivaţiile lor, se bazau, printre altele, pe expertize psihologice. în ciuda oricărui argument contrar posibil, nu se poate tolera o diferenţiere dictată, în esenţă, de consideraţii religioase. în absenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi ţelul urmărit, există o violare a art. 8 combinat cu art. 14 (5 voturi pentru, 4 împotrivă).
835. - Având în vedere această concluzie, Curtea nu consideră necesar să statueze asupra afirmaţiei violării art. 8 luat singur, întrucât argumentele avansate asupra acestui punct coincid cu cele de mai înainte (unanimitate).
836. - Ea consideră că nici o problemă distinctă nu se pune în temeiul art. 9, luat singur sau combinat cu art. 14 (unanimitate): circumstanţele invocate sunt aceleaşi ca şi pentru art. 8 combinat cu art. 14.
837. - Reclamaţia făcută în baza art. 2 din Protocolul nr. 1 nemaifiind menţinută în faţa Curţii, aceasta nu vede nici nu motiv să o examineze din oficiu (unanimitate).
838. - Pentru cheltuielile de judecată şi taxe suportate în faţa organelor Convenţiei şi asistenţa judiciară neacoperită ea acordă dnei Hoffmann 75.000 şilingi austrieci (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
| ← OLSSON contra SUEDIEI (nr. I)1 - Luare de copii în îngrijire... | Abdulaziz Cabales și Balkandali contra REGATULUI UNIT -... → |
|---|
