CEDO, secţia III, deciziaIslamische Religionsgemeinschaft e.V. c. Germania, 5 decembrie 2002, 53871/00
Curtea a considerat că supravegherea utilizării sumelor de bani cu provenienţă dubioasă şi impunerea utilizării acestora doar în scopuri de utilitate publică nu poate fi considerată o măsură arbitrară.
Reclamanta este o asociaţie religioasă creată în 1990 în RDG. În iunie 1990, ea a încasat o donaţie de 75 milioane de mărci est-germane de la Partidul socialismului democratic – PDS. După reunificare, comisia independentă pentru verificarea patrimoniilor partidelor şi organizaţiilor de masă din fostul RDG a constat că suma donată constituie o sumă la care face referire legea privind partidele politice, fiind supusă controlului administraţiei. În 1992, oficiul federal pentru sarcini speciale legate de reunificare a decis că, în aplicarea acelei legi, reclamanta nu poate să dispună de suma primită, decât cu consimţământul organelor financiare. Reclamanta a formulat recurs contra acestei decizii, însă acesta a fost respins.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Ingerinţa statului în utilizarea sumei de bani aparţinând reclamantei constituie o măsură ce se înscrie în cadrul general al reunificării şi viza verificarea provenienţei bunurilor aparţinând partidelor politice şi organizaţiilor de masă. În consecinţă, Curtea a constatat că reglementarea folosinţei lucrului era prevăzută de lege şi viza un scop de interes general. Cu privire la proporţionalitatea măsurii, Curtea a considerat că supravegherea utilizării sumelor de bani cu provenienţă dubioasă şi impunerea utilizării acestora doar în scopuri de utilitate publică nu poate fi considerată o măsură arbitrară. De aceea, Curtea estimează că statul german nu şi-a depăşit marja de apreciere, ţinând cont şi de circumstanţele excepţionale ale reunificării. De aceea, plângerea este vădit nefondată.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Islamische Religionsgemeinschaft e.V. contra Germaniei - Reglementarea folosinţei lucrurilor.
