JOHNSTON contra IRLANDEI - Interdicţie constituţională a divorţului în Irlanda şi consecinţe juridice care decurg de aici pentru un bărbat şi o femeie necăsătoriţi împreună, precum şi pentru copilul lor
| Comentarii |
|
770. — Dl Roy H.W. Johnston, resortisant irlandez, născut în 1930, dna Janice Williams-Johnston, cetăţeană britanică născută în 1938, şi Nessa Williams-Johnston, fiica lor născută în 1978, locuiesc împreună în Irlanda. Primul petiţionar s-a căsătorit în 1952 şi are trei copii din această căsătorie; sofia sa şi el au convenit în 1965 să se despartă şi au încheiat ulterior un acord oficial de separare. Din 1971, el întreţine o relaţie stabilă cu a doua petiţionară, în mare parte în întreţinerea sa. El are grijă de a treia petiţionară de când s-a născut şi, printre altele, a luat măsuri testamentare în favoarea ei ca şi în privinţa celei de-a doua petiţionare şi a celorlalţi copii ai ei.
771. — Constituţia irlandeză, intrată în vigoare în 1937, interzice divorţul, iar populaţia a respins prin referendum (la 26 iunie 1986) un amendament care l-ar fi permis; tribunalele recunosc totuşi în anumite circumstanţe divorţurile obţinute în străinătate de către cuplurile irlandeze. Persoanele care trăiesc împreună şi în cadrul unor relaţii stabile, după desfacerea căsătoriei de către una dintre ele, nu se pot recăsători în Irlanda şi nu sunt considerate ca o familie în sensul art. 41 al Constituţiei, atâta timp cât trăieşte cealaltă parte a acestei căsătorii; în special, ele nu au datoria legală a asistenţei mutuale şi nici drepturi de succesiune reciprocă.
Cât priveşte copilul nelegitim, el se bucură, faţă de părinţii săi, de drepturi de succesiune inferioare celor ale unui copil legitim; mama lui este o simplă tutoare şi nu poate fi adoptat de ambii săi părinţii şi nici să devină legitim prin căsătoria lor ulterioară. în 1986, guvernul a depus un proiect de lege privind statutul copiilor, care vizează eliminarea, în măsura posibilului, a oricărei discriminări faţă de copiii născuţi în afara căsătoriei.
772. — Dl Johnston, dna William-Johnston şi Nessa Williams-Johnston sesizează Comisia la 16 februarie 1982. Ei se plâng de faptul că în Irlanda lipsesc unele texte care să permită divorţul şi să recunoască viaţa familială a persoanelor care, după eşecul căsătoriei uneia dintre ele, întreţin relaţii de familie în afara căsătoriei: ei invocă art. 8, 9, 12 şi 13 ale Convenţiei, precum şi art. 14 (combinat cu art. 8 şi 12)}
• Hotărârea din 18 decembrie 1986 (plenul Curţii) (seria A nr. 112)
773. — Curtea examinează mai întâi şi apoi respinge motivaţiile preliminare ale guvernului irlandez (unanimitate), conform cărora petiţionarii nu au calitatea de „vic-time“, nu au epuizat căile de recurs interne şi au prezentat anumite reclamaţii care ies din cadrul cazului.
774. — Ea studiază apoi situaţia primilor doi petiţionari, începând cu incapacitatea de a divorţa şi de a se recăsători. Absenţa dispoziţiilor care să permită divorţul şi incapacitatea corelativă pentru dl Johnston şi dna Wil-liams-Johnston de a se căsători nu încalcă nici art. 8 al Convenţiei nici art. 12 (16 voturi pentru, 1 împotrivă).
în sensul lor comun, cuvintele „dreptul de a se căsători" care figurează la art. 12 vizează formarea de relaţii conjugale şi nu dizolvarea lor. în plus, lucrările preparatorii ale acestui articol nu relevă nici o intenţie de a îngloba o garanţie oarecare a unui drept de a divorţa. Dacă ar trebui interpretată Convenţia în contextul de astăzi, Curtea nu ar şti să scoată din aceasta, printr-o interpretare evolutivă, un drept care a fost în mod deliberat omis la început. Cât priveşte art. 8, Curtea se întreabă dacă o respectare efectivă a vieţii familiale a petiţionarilor antrenează, pentru Irlanda, obligaţia pozitivă de a introduce măsuri care să autorizeze divorţul. Punând o concluzie negativă, ea relevă că această Convenţie trebuie citită ca un tot: un drept la divorţ fiind exclus de art. 12, nu ar fi logic să fie dedus din art. 8. Astfel, Curtea respinge o reclamaţie a primilor doi petiţionari care afirmă că sunt victime ale unei discriminări care este contrară art. 14 al Convenţiei combinat cu art. 8 datorită faptului că dreptul irlandez poate recunoaşte anumite divorţuri pronunţate în străinătate (16 voturi pentru, 1 împotrivă). în concepţia ei, nu se pot considera ca fiind asemănătoare situaţia petiţionarilor şi aceea a persoanelor care pot obţine această recunoaştere.
Dl Johnston pretindea, de asemenea, că se simte profund afectat de imposibilitatea de a trăi cu dna Williams-Johnston altfel decât în cadrul relaţiilor extraconjugale. De aici ar rezulta o încălcare a art. 9 al Convenţiei, luat izolat sau combinat cu art. 14. Curtea consideră că el se plânge, în esenţă, de inexistenţa divorţului, problemă la care art. 9 nu se extinde; ea pune deci concluzia că nu pot fi aplicate articolele invocate (16 voturi pentru, 1 împotrivă).
In afară de aceasta, Curtea respinge alegaţia primilor doi petiţionari conform căreia numeroase alte aspecte ale statutului lor în dreptul irlandez încalcă art. 8 (unanimitate). Anumite puncte litigioase constituie simple consecinţe ale imposibilităţii de a obţine un divorţ, situaţie care nu a fost judecată ca fiind incompatibilă cu Convenţia; în plus, nici o obligaţie pozitivă nu apasă asupra Irlandei, pentru a instaura un regim special, pentru o categorie deosebită de cupluri necăsătorite, cum sunt petiţionarii.
775. — In sfârşit, Curtea examinează situaţia celei de-a treia petiţionare. în legătură cu art. 8 ea se întreabă dacă respectarea efectivă a vieţii familiale conduce, pentru Irlanda, la obligaţia pozitivă de a îmbunătăţi situaţia juridică a Nessei Williams-Johnston. Ea reaminteşte jurisprudenţa despre integrarea unui copil în familia sa şi notează că au fost făcute eforturi în statele membre ale Consiliului Europei pentru a îmbunătăţi situaţia juridică a copiilor născuţi în afara căsătoriei. Din punctul său de vedere, Nessa ar trebui plasată, juridic şi social, într-o poziţie vecină cu cea a unui copil legitim; or, în prezent, situaţiile lor juridice respective sunt foarte diferite. Absenţa unui regim juridic potrivit, care să reflecte legăturile familiale naturale ale Nessei, constituie o lipsă de respect pentru viaţa familială a celei interesate şi a părinţilor săi. Există la acest punct o încălcare a art. 8 din capul de acuzare al celor trei petiţionari (unanimitate). în schimb, nu se impune o cercetare separată, dacă Nessa este victimă a unei discriminări contrare art. 14 combinat cu art. 8, pe motivul incapacităţilor dreptului irlandez de succesiune care o sancţionează (16 voturi pentru, 1 împotrivă).
776. — în temeiul art. 50, Curtea respinge pretenţiile petiţionarilor la prejudicii materiale şi morale: fie că ele îşi au originea în puncte asupra cărora ea nu a evidenţiat nici o încălcare a Convenţiei, fie că însăşi constatarea încălcării este prin ea însăşi o satisfacţie suficient de echitabilă (unanimitate).
în schimb, ea acceptă cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată şi taxe aferente procedurii de la Strasbourg, dar numai parţial, adică 12.000 IR £ (unanimitate).
| ← GRADINGER contra AUSTRIEI - Urmăriri penale administrative... | F. contra ELVEŢIEI - Interdicţie temporară de recăsătorire... → |
|---|
