MARCKX contra BELGIEI - Statutul mamelor celibatare şi al copiilor născuţi în afara căsătoriei
| Comentarii |
|
783. - Alexandra Marckx, născută la 16 octombrie 1973 la Wilrijk, lângă Anvers, este fiica Paulei Marckx, ziaristă belgiană celibatară. Pentru a-i stabili filiaţia, mama sa o recunoaşte la 29 octombrie 1973, în virtutea art. 334 al Codului civil. Ea o adoptă ulterior, la 30 octombrie 1974, conform art. 349 din acelaşi cod; procedura se termină la 18 aprilie 1975, dar efectele sale sunt retroactive zilei actului de adopţie.
784. - în dreptul belgian, o mamă celibatară nu poate stabili filiaţia maternă a copilului ei decât prin recunoaştere, în timp ce aceea a copilului „legitim" se stabileşte prin simplul fapt al naşterii. Copilul „natural“ recunoscut sau chiar adoptat de către mama sa rămâne, în principiu, un străin faţă de familia acesteia. în plus, în domeniul succesiunilor ab intestat (adică fără testament) şi a liberalităţilor (donaţii şi legate), Codul civil limitează, în diferite trepte, drepturile copilului „natural" şi ale mamei sale celibatare în raport cu acelea ale copilului „legitim “ şi ale mamei sale. Numai legitimarea şi legitimarea prin adopţie asimilează întru totul copilul „natural" cu un copil „legitim"; ele presupun, şi una şi cealaltă, căsătoria mamei.
785. - în faţa Comisiei pe care ele au sesizat-o la 29 martie 1974, Paula şi Alexandra Marckx susţin că dispoziţiile în cauză le încalcă dreptul la respectarea vieţii de familie (art. 8 al Convenţiei) şi comportă o discriminare, care este interzisă prin art. 14 al Convenţiei, între copiii „naturali" şi copiii „legitimi", precum şi între mame celibatare şi mame căsătorite. Petiţionarele se declară astfel victime ale unui tratament degradant, contrar art. 3 din Convenţie, şi pretind că art. 1 al Protocolului nr. 1 este încălcat prin faptul că mama necăsătorită nu poate în mod liber să dispună de bunurile sale în favoarea copilului. Comisia decide, în plus, să examineze din oficiu cazul prin prisma art. 12 din Convenţie, care recunoaşte dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie.
• Hotărârea din 13 iunie 1979 (plenul Curţii) (seria A nr. 31)
786. - înainte de a studia pe fond reclamaţiile Paulei şi Alexandrei Marckx, Curtea respinge o motivaţie preliminară a guvernului belgian. Acesta din urmă le reproşa în fapt petiţionarelor că ridică probleme în esenţă teoretice în cazul lor şi uită că, prin natura ei, Curtea nu poate exercita un control abstract al regulilor de drept. Curtea reaminteşte că art. 25 din Convenţie abilitează particularii să susţină că o lege le încalcă drepturile prin ea însăşi, în lipsa unui act individual de execuţie, dacă ei riscă să-i suporte direct efectele. Tocmai aceasta este atitudinea Paulei şi Alexandrei Marckx: ele fac răspunzătoare numeroase articole din Codul civil, care li se aplicau sau li se aplică automat. în alţi termeni, ele atacă o situaţie legală, aceea a mamelor celibatare şi a copiilor născuţi în afara căsătoriei, care le atinge personal.
787. - Constatând că acest caz se referă, în esenţă, la art. 8 şi 14 ale Convenţiei, Curtea începe prin a preciza tocmai că art. 8 are valoare atât pentru viaţa particulară a familiei „naturale", cât şi pentru familia „legitimă*1. De altfel, dreptul la respectarea vieţii de familie implică, în vederile sale, că statul poate avea de îndeplinit obligaţii pozitive. Tocmai de aici rezultă că acesta din urmă, stabilind regimul care se aplică anumitor legături de familie, cum este aceea a mamei celibatare şi a copilului ei, trebuie să acţioneze în aşa fel încât să permită celor interesaţi să ducă o viaţă de familie normală şi să se ferească de orice discriminare bazată pe naştere.
Curtea studiază apoi, prin prisma art. 8 şi 14, cele trei probleme cu care a fost sesizată de Comisie.
788. - Primul aspect: modul de stabilire a filiaţiei materne a Alexandrei Marckx.
în legătură cu Paula Marckx, Curtea consideră, mai ales, că necesitatea de a o recunoaşte pe fiica sa Alexandra, pentru a stabili filiaţia acesteia, derivă dintr-un refuz de a-i consacra, pe deplin, maternitatea chiar de la naştere. Ea relevă, în acelaşi timp, anumite consecinţe patrimoniale, dezavantajoase, ale recunoaşterii; dacă mama celibatară îşi recunoaşte copilul, ea îl va leza, în acelaşi timp, pentru că se va vedea limitată în capacitatea de a-i dona sau lăsa moştenire bunurile sale; dacă ea doreşte să-şi păstreze posibilitatea de a dispune liber de bunuri, în favoarea sa, ea va trebui să renunţe la a stabili cu copilul o legătură familială cu caracter juridic. Curtea consideră că această dilemă, în faţa căreia se află mama celibatară, nu respectă viaţa ei de familie (10 voturi pentru, 5 împotrivă). Curtea ajunge la acelaşi rezultat în ceea ce o priveşte pe Alexandra Marckx, aceasta fiind, din punct de vedere juridic, fără mamă de la naştere până la recunoaşterea ei (12 voturi pentru, 3 împotrivă). Curtea pune astfel concluzia încălcării art. 8 faţă de cele două petiţionare.
Au fost Paula şi Alexandra Marckx şi ele victime ale unei discriminări contrare art. 14 combinat cu art. 8? în concepţia Curţii, circumstanţa că anumite mame celibatare nu vor să aibă grijă de copilul lor nu ar putea justifica regula, din dreptul belgian, care subordonează tocmai unei recunoaşteri voluntare stabilirea maternităţii lui. De altfel, copilul „natural** nu ar avea mai puţin interes decât copilul „legitim** în constatarea acestei legături. în plus, recunoscând întru totul ca legitim, şi chiar meritoriu, scopul urmărit de legislaţia belgiană - protecţia copilului şi a familiei tradiţionale -, Curtea precizează că, pentru a-1 atinge, nu trebuie să se recurgă la măsuri destinate sau care duc la lezarea familiei „naturale**. în sfârşit, ca răspuns la un argument al guvernului belgian, Curtea admite că deosebirea în acest domeniu, între familia „naturală** şi familia „legitimă**, trecea drept licită şi normală în multe din ţările europene, în perioada când a fost redactată Convenţia. Reamintind, totuşi, că aceasta din urmă trebuie interpretată din perspectiva condiţiilor de astăzi, Curtea nu poate să nu fie frapată de evoluţia dreptului intern al marii majorităţi a statelor membre ale Consiliului Europei, către egalitatea dintre copiii „naturali** şi copiii „legitimi**, în problema cercetată. Ea relevă, de asemenea, că în conformitate cu expunerea de motive la proiectul de lege depus la Senat la 15 februarie 1978, „juriştii şi opinia publică sunt din ce în ce mai convinşi că este cazul să se pună capăt discriminării" faţă de copiii „naturali**.
Curtea pune concluzia că deosebirea în cauză este lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă şi încalcă deci art. 14 combinat cu art. 8, atât în ce o priveşte pe Paula Marckx (11 voturi pentru, 4 împotrivă) cât şi pe Alexandra (13 voturi pentru, 2 împotrivă).
789. - Al doilea aspect: extinderea juridică a familiei Alexandrei Marckx.
Curtea consideră că viaţa de familie, în sensul art. 8, include cel puţin raporturile între rudele apropiate şi că respectarea vieţii de familie, astfel înţeleasă, implică, pentru stat, obligaţia de a acţiona în aşa fel încât să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi. Or, înflorirea vieţii de familie a unei mame celibatare şi a copilului său, recunoscut de ea, poate fi împiedicată dacă acest copil nu intră în familia mamei şi dacă stabilirea filiaţiei nu produce efecte decât între cei doi. De altfel, Curtea nu vede nici o justificare obiectivă şi rezonabilă a diferenţei dintre extinderea familiei Alexandrei Marckx şi aceea a unui copil „legitim". Ea pune deci concluzia unei încălcări, faţă de cele două petiţionare, a art. 8 luat izolat (12 voturi pentru, 3 împotrivă) şi combinat cu art. 14 (13 voturi pentru, 2 împotrivă).
790. - Al treilea aspect: drepturile patrimoniale invocate de către petiţionare.
Curtea admite că art. 1 al Protocolului nr. 1, care consacră dreptul fiecăruia la respectarea bunurilor „sale“, nu garantează dreptul de a le obţine pe cale de succesiune ab infestat sau prin liberalitate (unanimitate), în ceea ce o priveşte pe Alexandra Marckx, ea se plasează numai în temeiul art. 8 al Convenţiei: domeniul succesiunilor şi al liberalităţilor între rude apropiate apare ca strâns legat de viaţa de familie, care nu include numai relaţiile cu caracter social, moral sau cultural, ci înglobează şi interese materiale. în vederile Curţii, art. 8 nu cere totuşi ca un copil să aibă dreptul la o anumită parte din succesiunea părinţilor săi sau chiar a unor rude apropiate. Limitele impuse de Codul civil vocaţiei succesorale a Alexandrei Marckx nu neagă deci acest articol prin ele însele, adică independent de motivul din care se inspiră (unanimitate). Liberalităţile cer un raţionament analog. în schimb, Curtea consideră că distincţia instituită în materie, între copiii „naturali" şi copiii „legitimi11, este lipsită de o justificare obiectivă şi raţională. Din acel moment, Alexandra Marckx a fost victima unei încălcări a art. 14 combinat cu art. 8 (13 voturi pentru, 2 împotrivă) atât din cauza limitării capacităţii de a primi bunuri de la mama sa, cât şi a lipsirii complete de vocaţia succesorală, faţă de rudele apropiate, pe linie maternă.
în ce o priveşte pe Paula Marckx, Curtea arată că art. 8, prin el însuşi, nu garantează unei mame libertatea absolută de a dona sau lăsa moştenire bunurile sale copilului (unanimitate). Ea consideră, din contră, că deosebirea stabilită în acest domeniu între mamele celibatare şi mamele căsătorite este lipsită de o justificare obiectivă şi raţională şi încalcă, în ce o priveşte pe Paula Marckx, art. 14 combinat cu art. 8 (13 voturi pentru, 2 împotrivă).
791. - Curtea examinează, de asemenea, problema prin prisma art. 1 al Protocolului nr. 1 care, după ea, garantează, în esenţă, dreptul la proprietate, din care un element tradiţional fundamental este dreptul de a dispune de bunurile proprii. Totuşi, subliniind că interesul general poate conduce în anumite cazuri un legiuitor să reglementeze folosirea bunurilor în domeniul liberalităţilor, Curtea consideră că restricţia atacată de Paula Marckx nu este contrară art. 1 al Protocolului nr. 1, prin ea însăşi (9 voturi pentru, 6 împotrivă). în schimb, cum este valabilă numai pentru mamele celibatare şi nu pentru femeile măritate, iar această deosebire este lipsită de o justificare obiectivă şi raţională, există o încălcare a art. 14 combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1, în ce o priveşte pe Paula Marckx (10 voturi pentru, 5 împotrivă).
792. - în sfârşit, Curtea pune concluzia absenţei unei încălcări a art. 3 şi 12 din Convenţie (unanimitate).
793. - Petiţionarele cereau pentru fiecare dintre ele, în virtutea art. 50, un franc belgian ca daune interese pentru prejudiciu moral. Curtea consideră totuşi că nu este cazul să se acorde Paulei şi Alexandrei Marckx o altă satisfacţie decât cea rezultată din constatarea a numeroase lezări ale drepturilor lor (9 voturi pentru, 6 împotrivă).
| ← F. contra ELVEŢIEI - Interdicţie temporară de recăsătorire... | VERMEIRE contra BELGIEI - Excluderea unei nepoate de la... → |
|---|
