GRADINGER contra AUSTRIEI - Urmăriri penale administrative contra unui automobilist pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă şi conducere a unui automobil în stare de ebrietate
| Comentarii |
|
762. — La 1 ianuarie 1987, aflat la volanul maşinii sale, dl Josef Gra-dinger provoacă un accident de circulaţie cauzând moartea unui ciclist. Prelevarea sanguină arată că automobilistul avea o alcoolemie de 0,8 g/l.
La 15 mai 1987, tribunalul regional din St. Polten (Austria de Jos) îl condamnă pe petiţionar pentru ucidere din imprudenţă (art. 80 din Codul penal) la 200 unităţi zi de câte 160 ATS. Potrivit acestei instanţe, cel în cauză a băut cu siguranţă înainte de accident, dar fără să depăşească pragul legal care să justifice pedeapsa agravată prevăzută de art. 81 § 2 din Codul penal.
La 16 iulie 1987, administraţia districtului St. Polten îi aplică dlui Gradinger o amendă de 12.000 ATS şi, în caz de neplată a acestei sume, două săptămâni de închisoare pentru conducere sub influenţa alcoolului (art. 5 § 1 şi art. 99 § 1 a) din Codul rutier din 1960). Guvernul Land-ului Austria de Jos respinge recursul celui interesat, la 27 iulie 1988, pe baza unei noi expertize.
Dl Gradinger sesizează atunci Curtea Constituţională, care decide la 11 octombrie 1988 să nu reţină recursul spre examinare. O plângere la Curtea administrativă este, de asemenea, respinsă la 29 martie 1989 fără audiere.
763. — în cererea din 22 mai 1989 la Comisie, dl Gradinger invocă art. 6 din Convenţie; el se plânge că a fost condamnat în pofida principiului non bis in idem, de către o autoritate administrativă care, în plus, nu putea trece drept un „tribunal independent şi imparţial“ şi care făcuse apel la proprii experţi?
• Hotărârea din 23 octombrie 1995 (Cameră) (seria A nr. 328-C)
764. — Curtea notează că dacă infracţiunea litigioasă şi procedura aplicată ţin de domeniul administrativ, acestea nu prezintă mai puţin un caracter penal. în plus, amenda aplicată celui în cauză era însoţită, în caz de neplată, de o pedeapsă privativă de libertate. Art. 6 § 1 intră deci în joc (unanimitate).
Petiţionarul îşi întemeiază reclamaţiile pe art. 6, în timp ce formularea rezervei Austriei la art. 5 din Convenţie, invocată de guvern, menţionează numai art. 5 şi se referă explicit doar la măsurile de privare de libertate. De asemenea, în cauză a fost aplicată o lege diferită de cele vizate prin rezervă. Această împrejurare este suficientă pentru a îndepărta aplicarea ei.
765. — Curtea aminteşte că, în privinţa accesului la un tribunal. Curtea Constituţională nu dispune de „plenitudine de jurisdicţie". în ceea ce priveşte competenţa Curţii administrative, compatibilitatea sa cu art. 6 § 1 se evaluează, fiind vorba de litigii de natură penală, în lumina revendicărilor ridicate, dar şi în lumina caracteristicilor constitutive ale unui „organ judiciar cu jurisdicţie deplină". Printre acestea figurează puterea de a reforma decizia unui organ inferior, sub toate aspectele, în fapt, ca şi în drept. în lipsa unei asemenea competenţe în domeniu a Curţii administrative, aceasta nu ar putea trece drept un tribunal în sensul Convenţiei. A existat deci încălcarea art. 6 § 1 asupra acestui punct (unanimitate).
766. — Având în vedere această concluzie Curtea nu apreciază necesar să examineze reclamaţiile referitoare la lipsa dezbaterilor şi audierii martorilor (unanimitate).
767. — în absenţa unei „scurte expuneri" a legii care nu ar fi conformă cu art. 3 şi 4 din Protocolul nr. 7, rezerva austriacă la art. 4 nu asigură la un nivel suficient garanţia că ea nu se întinde dincolo de dispoziţiile îndepărtate în mod explicit de către Austria. în consecinţă, ea nu respectă art. 64 § 2 şi prin urmare nu este valabilă.
Art. 4 din Protocolul nr. 7 are ca scop să interzică repetarea urmăririlor penale definitiv încheiate. Acesta nu-şi găseşte aplicarea înaintea deschiderii unei noi proceduri. Din moment ce, în cazul de faţă, aceasta se termină printr-o decizie posterioară intrării în vigoare a Protocolului nr. 7 — hotărârea Curţii administrative din 29 martie 1989 — sunt îndeplinite condiţiile de aplicabilitate ratione temporis ale art. 4 (unanimitate).
în ce priveşte Tribunalul regional din St. Polten, nu era cazul să reţină circumstanţa agravantă împotriva petiţionarului, vizată la art. 81 § 2 din Codul penal, respectiv starea de ebrietate la nivelul de 0,8 g/l sau peste acest nivel. In schimb, autorităţile administrative au admis existenţa unui asemenea nivel la cel în cauză, pentru a face aplicarea art. 5 din Codul rutier. Dispoziţiile în cauză se disting nu numai pe planul denumirii infracţiunilor, ci şi pe cel mai temeinic, al naturii şi scopului lor. în afară de aceasta, infracţiunea pedepsită de art. 5 din Codul rutier nu reprezintă decât un aspect al delictului sancţionat prin art. 81 § 2 din Codul penal. Totuşi, cele două decizii litigioase se bazează pe acelaşi comportament. Pornind de aici, a existat încălcarea art. 4 din Protocolul nr. 7 (unanimitate).
768. — în temeiul art. 50 din Convenţie, Curtea acordă 150.000 ATS dlui Gradinger pentru cheltuieli de judecată şi taxe în Austria şi la Strasbourg (unanimitate).
| ← BOYLE ŞI RICE contra REGATULUI UNIT - Restricţiile impuse... | JOHNSTON contra IRLANDEI - Interdicţie constituţională a... → |
|---|
