BOYLE ŞI RICE contra REGATULUI UNIT - Restricţiile impuse condamnaţilor deţinuţi în Scoţia în materie de corespondenţă şi vizite
| Comentarii |
|
CAZUL BOYLE ŞI RICE contra REGATULUI UNIT - Restricţiile impuse condamnaţilor deţinuţi în Scoţia în materie de corespondenţă şi vizite
754. — Dl James Boyle şi Sarah, soţia sa, sunt cetăţeni britanici. în 1967, primul este condamnat pe viaţă pentru omor. în noiembrie 1981, după ce a stat într-un corp special al închisorii Barlinnie, el este transferat într-un centru de pregătire a eliberării, în interiorul închisorii Saughton, la Edim-bourg. Este pus în libertate la 1 noiembrie 1982.
755. — Dl Brian Rice şi tatăl său, John, sunt, de asemenea, britanici. Primul este condamnat în 1967 la închisoare pe viaţă, pentru omor.
La 12 septembrie 1981 el este transferat, în cadrul închisorii Saughton, la un centru de pregătire a eliberării şi apoi pus în libertate la 1 iunie 1982.
756. — Sofii Boyle sesizează Comisia la 4 martie 1981, iar cei doi Rice la 15 ianuarie.
Revendicările primilor doi se referă la regimul penitenciar obişnuit din închisoarea Saughton:
a) autorităţilor le revine numai obligaţia de a timbra o scrisoare de trei pagini pe săptămână; deţinuţii pot să plătească timbrarea altor scrisori reţinând 1,60 £ pe săptămână din peculiul lor şi nu din resursele lor financiare generale;
b) corespondenţa soţilor Boyle este controlată de către autorităţile penitenciare în conformitate, cu practica obişnuită, inclusiv prin lectura cu voce tare, a scrisorilor de la Sarah, în prezenţa altor deţinuţi;
c) în iulie 1981, directorul închisorii a interceptat o scrisoare a dlui Boyle către un prieten (dl McDougall) pe motiv că era vorba de o „personalitate din cadrul mass-media
d) dl Boyle poate să primească vizite numai de o oră pe lună; el i-a destinat soţiei sale dreptul la această vizită, astfel încât nu-i mai poate întâlni pe ceilalţi membri ai familiei.
Dl Boyle se plânge, în general, că la închisoarea Saughton condiţiile de detenţie sunt mai proaste decât înainte. în ceea ce priveşte reclamaţiile celor doi Rice, ele sunt următoarele:
a) lui Brian Rice i s-a refuzat o permisiune solicitată din raţiuni umanitare în scopul vizitării tatălui său bolnav;
b) nu are dreptul decât la 12 vizite în închisoare, pe an;
c) autorităţile penitenciare i-au întârziat sau interceptat mai multe scrisori.
în afară de alte reclamaţii, toţi petiţionarii pretind că, în pofida art. 13, ei nu dispuneau de nici un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale referitor la plângerile formulate în cererea lor
• Hotărârea din 27 aprilie 1988 (Cameră) (seria A nr. 131)
757. — în ceea ce priveşte scrisoarea adresată de Boyle lui McDougall, guvernul britanic recunoaştea că textele juridice fuseseră aplicate eronat căci această corespondenţă îmbracă un caracter pur personal şi ar fi trebuit expediată. Curtea constată nerespectarea art. 8 în legătură cu acest punct (unanimitate).
758. — Esenţa cauzei rezidă în art. 13 a cărui încălcare era susţinută de toţi cei patru petiţionari.
Potrivit Curţii, art. 13 nu ar putea fi interpretat ca reclamând un recurs intern pentru orice doleanţă, oricât de nejustificată ar fi, pe care o poate prezenta un individ în baza Convenţiei: trebuie să fie vorba de o reclamaţie care poate fi susţinută conform prevederilor acesteia. Deşi nu este determinantă, decizia Comisiei asupra admisibilităţii reclamaţiilor prezentate în baza clauzelor normative ale Convenţiei furnizează, prin dispozitivul şi motivele sale, indicaţii utile asupra posibilităţii de apărare. Curtea nu crede că trebuie să dea o definiţie abstractă acestei noţiuni. în schimb, în lumina faptelor ca şi a naturii problemelor juridice puse în joc, este cazul să se cerceteze dacă fiecare alegaţie de încălcare aflată la originea unei reclamaţii prezentate în baza art. 13 putea fi apărată şi, în caz afirmativ, dacă exigenţele acestui text erau îndeplinite pentru aceasta.
759. — După aceste consideraţii generale, Curtea enumeră diferitele revendicări ale petiţionarilor pe care ea le clasifică în două categorii.
în prima figurează reclamaţiile soţilor Boyle referitoare la timbrarea scrisorilor şi la filtrajul corespondenţei, reclamaţia lui Brian Rice privind expedierea tardivă sau interceptarea unora din scrisorile sale, cea a celor doi Rice referitoare la permisiile pentru motive umanitare şi cea a tuturor petiţionarilor în legătură cu diferenţele dintre regimurile penitenciare. Curtea trage concluzia că nu s-a stabilit nici o reclamaţie argumentabilă prin prisma art. 8, astfel încât nu a existat nici o încălcare a art. 13 sub aceste aspecte.
în cea de-a doua grupă se află reclamaţia soţilor Boyle privind lectura cu voce tare a scrisorilor, cea a lui J. Boyle referitoare la interceptarea unei scrisori, cea a tuturor petiţionarilor privind limitarea drepturilor lor la vizite şi cea a soţilor Boyle în legătură cu permisiile sub escortă specială. Curtea decide că şi atunci când ar fi fost vorba de plângeri argumentabile privind o încălcare a art. 8, în dreptul intern exista un recurs efectiv. Deci nu a existat o încălcare a art. 13 sub acfest aspect.
în concluzie, faptele cauzei nu arată o încălcare a art. 13 pentru nici una dintre reclamaţiile petiţionarilor (unanimitate).
760. — Din perspectiva art. 50, petiţionarii nu reclamau nimic în ce priveşte prejudiciul material sau moral.
Curtea apreciază că cei doi Rice nu au dreptul la nici o rambursare a cheltuielilor lor de judecată şi taxe (unanimitate). în ceea ce priveşte situaţia soţilor Boyle, acoperirea cheltuielilor nu ar putea să privească decât o parte, cea pentru apărarea lor, respectiv 3.000 £, plus orice sumă care ar putea fi datorată în contul taxei asupra valorii adăugate (unanimitate).
| ← C.R. contra REGATULUI UNIT - Condamnarea unui bărbat pentru... | GRADINGER contra AUSTRIEI - Urmăriri penale administrative... → |
|---|
