KA şi AD contra Belgiei - Practici sexuale violente Consimţământul victimei Condamnare penală
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea KA şi AD contra Belgia, 17 februarie 2005, 42758/98 şi 45558/99
Dacă orice persoană poate să revendice dreptul la orice practici sexuale doreşte, o limită este cea a victimei acestor practici sexuale.
Reclamanţii, de profesie magistrat şi respectiv medic, au fost condamnaţi pentru vătămare corporală comisă asupra unui terţ, cu ocazia unor scene de practici sado-masochiste. Unul dintre reclamanţi a fost, de asemenea, condamnat pentru instigare la prostituţie. Cu ocazia examinării recursului lor la Curtea de Casaţie, în şedinţa publică a fost citit pentru prima oară raportul magistratului raportor. Potrivit legii belgiene, părţile puteau combate acest raport oral în faţa Curţii la momentul prezentării lui, însă în practică se putea obţine o amânare pentru a prezenta în scris concluziile cu privire la raportul magistratului raportor. În speţă, nici reclamanţii, nici avocaţii lor nu au fost prezenţi la şedinţa de judecată, iar recursul lor a fost respins.
Art. 6. Lipsa comunicării anterioare a raportului magistratului raportor. Cât timp toate părţile au putut cunoaşte raportul în discuţie nu există vreo atingere a principiului egalităţii armelor. De asemenea, atâta timp cât, legea şi practica permite o posibilitate rezonabilă de combatere a concluziilor acestui raport, nu există vreo atingere a principiului contradictorialităţii. De aceea, art. 6 nu a fost violat.
Art. 7. Curtea a considerat că, deşi a existat consimţământul victimei la provocarea tratamentelor pentru care reclamanţii au fost condamnaţi, aceştia se putea aştepta în mod rezonabil să existe un risc de urmărire penală, cât timp ambii sunt profesionişti în drept şi medicină. De aceea, exigenţa previzibilităţii legii pe care o implică principiul legalităţii incriminării a fost respectată, iar art. 7 nu a fost violat.
Art. 8. Viaţă privată. Condamnarea pentru vătămare corporală aplicată cu ocazia unor practici sado-masochiste constituie o ingerinţă în viaţă privată a persoanei, al cărei component este libertatea sexuală. Prevăzută de lege, condamnarea viza protecţia drepturilor altuia, a sănătăţii, prevenirea infracţiunilor şi a ordinii. În ceea ce priveşte necesitatea condamnării într-o societate democratică, Curtea a subliniat condiţiile în care practicile sado-masochiste au intervenit: angajamentul reclamanţilor că se vor opri imediat ce victima solicită acest lucru nu a fost respectat; s-au băut cantităţi mari de alcool astfel că controlul situaţiei era inexistent; a existat o escaladare a violenţei între reclamanţi şi victimă. Dacă orice persoană poate să revendice dreptul la orice practici sexuale doreşte, o limită este cea a victimei acestor practici sexuale. De aceea, condamnarea reclamanţilor nu poate fi socotită o măsură disproporţionată, iar art. 8 nu a fost violat.
| ← Sciacca contra Italiei - Publicarea unei fotografii Viaţă... | Brinks contra Olandei - Dosar al serviciilor secrete Controlul... → |
|---|
