LIND contra Rusiei - Interdicţia pentru o persoană arestată de a-şi lua rămas bun, la telefon, de la tatăl său muribund
| Comentarii |
|
Cauza LIND împotriva Rusiei (nr. 25664/05), hotărârea din 6 decembrie 2007 [secţia I]
În fapt
în decembrie 2004, reclamantul, cu dublă cetăţenie (rusă şi olandeză), a fost acuzat de tentativă de preluare violentă a puterii de stat şi a fost arestat. în septembrie 2005, el a solicitat, fără succes, eliberarea sa provizorie pentru a-şi putea vedea tatăl în Haga. Acesta din urmă se afla pe moarte din cauza cancerului şi solicitase să fie eutanasiat, procedura fiind fixată la sfârşitul lunii. Reclamantului i s-a permis să vorbească la telefon cu tatăl său doar în limba rusă. Costul apelului a fost suportat de ambasada olandeză. Cererea sa de eliberare în scopul participării la ceremonia de rămas-bun a fost de asemenea respinsă, motivat de gravitatea acuzaţiei aduse şi de rarele contacte avute cu tatăl său. în decembrie 2005, reclamantul a fost condamnat la închisoare cu suspendare pentru participarea la tulburări în masă.
În drept
Art. 3 - Ţinându-I pe reclamant în celule supraaglomerate şi refuzându-i asistenţa medicală adecvată bolii sale renale cronice, autorităţile locale l-au supus unor tratamente inumane şi degradante. Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 5 alin. (3) - Detenţia provizorie a reclamantului a durat aproape douăsprezece luni. Respingerea cererilor reclamantului de eliberare s-a bazat, între altele, pe naţionalitatea sa olandeză care i-ar fi permis să dispară fără urmă. Reclamantul, pe de altă parte, a făcut în mod constant referire la strânsele sale legături cu Rusia, cum ar fi naţionalitatea rusă, locul său de rezidenţă permanentă, familia aflată în Rusia şi studiile în curs la o universitate rusească. Autorităţile interne nu au expli-
cat de ce retragerea paşaportului rusesc de călătorie, o măsură explicită prevăzută de legea rusă pentru a elimina riscul de zbor, nu a fost suficientă pentru a-l împiedica să fugă în străinătate. întemeindu-se în mod esenţial pe gravitatea acuzaţiilor aduse, fără să arate faptele care au fundamentat acuzaţia şi fără a avea în vedere «măsuri preventive» alternative, autorităţile au prelungit detenţia reclamantului pe temeiuri care, deşi «relevante», nu puteau fi privite ca «suficiente». Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 8 - Refuzul de a-l elibera pe reclamant pentru ca acesta să-şi poată vedea tatăl pe patul de moarte şi să asiste la ceremonia de rămas bun a interferat cu drepturile reclamantului prevăzute de art. 8 din Convenţie. Trăsăturile distinctive ale cauzei erau acelea că data decesului tatălui reclamantului era cunoscută în avans şi că era doar o chestiune de zile până la acel moment. Prin urmare, era ultima şansă a reclamantului să-şi întâlnească tatăl. Dată fiind situaţia gravă a tatălui său, era nereal ist să se creadă că acesta ar fi putut călători în străinătate. Faţă de circumstanţele excepţionale ale cauzei şi de puternicele consideraţii umanitare implicate, autorităţile interne trebuiau să examineze cererea de eliberare a reclamantului cu o atenţie specială. Curtea a înţeles temerea autorităţilor că reclamantul, care trebuia să călătorească în Olanda pentru a-şi vedea tatăl, putea să nu se mai întoarcă. în ciuda faptului că Ambasada Olandei i-a contactat de mai multe ori solicitând eliberarea sa, autorităţile ruseşti nu au luat în considerare posibilitatea de a solicita asistenţă părţii olandeze. Totuşi, dat fiind că autorităţile interne erau mai în măsură decât Curtea Europeană de a evalua chestiunea, Curtea nu a putut stabili dacă, refuzând eliberarea reclamantului, statul şi-a depăşit marja de apreciere. Respectul pentru viaţa de familie cerea să se fi oferit reclamantului o altă modalitate de a-şi lua rămas bun de la tatăl său aflat pe moarte. Oricum, o conversaţie de un minut într-o limbă pe care tatăl său o înţelegea cu dificultate nu a permis reclamantului să facă acest lucru în adevăratul sens al cuvântului. Guvernul nu a explicat de ce conversaţia telefonică a fost întreruptă atât de repede de administraţia locului de deţinere. Nu a fost oferită nicio altă posibilitate de contactare a tatălui. Prin urmare, autorităţile interne nu au asigurat respectul vieţii de familie a reclamantului.
Concluzie: încălcare (unanimitate). Art. 41: 15.000 euro daune morale.
| ← MAUMOUSSEAU şi WASHINGTON contra Franţei - Revenirea unui... | EMONET contra Elveţiei - Efectele adopţiei unui adult de un... → |
|---|
