CEDO, secţia III, hotărârea Maire versus Portugalia, 26 iunie 2003, 48206/99
Celeritatea cu care se rezolvă problemele intervenite între părinţii copilului este unul dintre elemente esenţiale ale respectului datorat necesităţilor vieţii de familie.
Reclamantul, cetăţean francez, şi S.C., cetăţeană portugheză, sunt părinţii unui băiat născut în 1995. În 1998, o instanţă a pronunţat divorţul celor doi şi a fixat domiciliul copilului la reclamant, şi i-a recunoscut mamei sale un drept la vizită. Între timp însă, în iunie 1997, S.C. l-a sustras pe copil şi l-a dus în Portugalia. Reclamantul a sesizat autorităţile franceze cu o cerere prin care solicita retrocedarea copilului, iar cererea a fost retransmisă autorităţilor portugheze. S.C. nu a putut fi găsită, iar în 1998 ea a informat autorităţile că a introdus o acţiune prin care cerea reîncredinţarea copilului. De abia în 1999, instanţa informată cu noua adresă a lui S.C. a dispus remiterea imediată a copilului către tatăl său, însă mandatul nu a putut fi executat întrucât nimeni nu a răspuns la adresa indicată. Instanţa a dispus şi remiterea copilului către autorităţi, pentru a fi dus în Franţa. Totuşi, de abia în 2001, poliţia i-a găsit pe cei doi. Între timp, S.C. a obţinut o hotărâre judecătorească prin care copilul i-a fost încredinţat. Urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, guvernul a dispus suspendarea punerii în executare a măsurii de ridicare a copilului. Alte proceduri au fost deschise, iar acestea sunt încă pendinte.
Art. 8 („Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”). Viaţă familială. Curtea aminteşte faptul că în astfel de situaţii celeritatea cu care se rezolvă problemele intervenite între părinţii copilului este unul dintre elemente esenţiale ale respectului datorat necesităţilor vieţii de familie. Statul portughez nu a avansat nicio explicaţie satisfăcătoare pentru a justifica aceste prelungiri ale tuturor procedurilor derulate în instanţele portugheze. În plus, deşi copilul a fost răpit, în sensul Convenţiei de la Haga privind aspectele răpirii internaţionale de copii, autorităţile portugheze au acţionat extrem de greu pentru recuperarea băiatului, având nevoie de peste 4 ani pentru a-l găsi. Aceste întârzieri au fost datorate în principal mamei sale, însă Curtea observă că, deşi faptele sale pot trece ca fiind ilicite, nu a suferit niciun fel de sancţiune. De aceea, art. 8 a fost violat.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Mairie contra Portugaliei - Copil răpit de părinţi. Convenţia de la Haga.
