CEDO, secţia IV, hotărârea Appleby şi alţii contra Marea Britanie, 6 mai 2003, 44306/98
Statul, pe lângă obligaţia de a împiedica restrângerea exerciţiului acestui drept, are şi obligaţia pozitivă de a proteja libertatea de exprimare a unei persoane în raporturile sale cu terţii.
În oraşul britanic Washington, Primăria a autorizat colegiul din Sunderland să ridice anumite construcţii pe spaţiul parcului din centrul oraşului, care era singurul loc de relaxare al comunităţii. Reclamanţii au început o campanie de colectare de semnături contra acestui proiect, dorind să realizeze aceasta operaţiune printr-un punct de colectare a semnăturilor situat în faţa supermarketului din centrul oraşului, dar au fost alungaţi de către paznicii magazinului. Totuşi, la un moment dat, un manager al companiei care deţinea lanţul de magazine în cauză le-a permis acest lucru, însă când au vrut să realizeze efectiv campania au fost din nou opriţi de personalul de pază. În 1998, dl. Appleby, în calitate de preşedinte al „Forumului din Washington”, i-a scris directorului magazinului pentru a-i cere permisiunea de a culege semnăturile în faţa magazinului, oferindu-se şi să plătească pentru aceasta, însă a fost refuzat. Reclamanţii au afirmat că rezervele conducerii magazinului veneau din faptul că lanţul de magazine din care făcea parte era deţinut de o companie care administra şi parcările din oraş şi, de aceea, nu dorea sa aibă conflicte cu municipalitatea. Pentru a dovedi aceasta, reclamanţii au trimis poze şi informaţii cu zecile de alte organizaţii care au primit permisiunea companiei în cauză de a realiza activităţi consultative asemănătoare cu cea pe care doreau sa o declanşeze.
1. Art. 10 („Libertatea de exprimare”). Curtea a reamintit că statul, pe lângă obligaţia de a împiedica restrângerea exerciţiului acestui drept, are şi obligaţia pozitivă de a proteja libertatea de exprimare a unei persoane în raporturile sale cu terţii. De aceea, lipsa de intervenţie a statului în raporturile reclamanţilor cu compania care deţinea galeriile comerciale poate fi calificată ca o ingerinţă în libera exprimare a acestora. Totuşi, în cazul de faţă această ingerinţă este justificată în condiţiile parag. 2 al art. 10, întrucât reclamanţii au fost opriţi să efectueze anumite sondaje într-un centru comercial aflat în proprietate privată. Curtea a reţinut că dacă statul ar fi intervenit pentru protejarea dreptului la libertatea de expresie a reclamanţilor, dreptul de proprietate al societăţii comerciale ar fi fost încălcat conform art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, reclamanţii puteau efectua sondajul dorit la intrarea în supermarket sau în parcările acestuia. Prin urmare, neintervenţia statului pentru protejarea libertăţii de expresie viza un scop legitim – protecţia dreptului de proprietate al companiei – şi era necesară într-o societate democratică pentru atingerea acestuia scop. De aceea, art. 10 nu a fost încălcat.
2. Art. 13 („Dreptul la un recurs efectiv”). Dreptul la un remediu intern. Reclamanţii s-au plâns în faţa Curţii şi pentru că legislaţia britanică nu permitea vreun remediu prin care să se poată plânge în faţa vreunei autorităţi judiciare sau administrative de faptul că li s-a interzis libertatea de expresie în interiorul galeriilor comerciale. Curtea a respins acest argument, amintind că, odată cu Human Rights Act, reclamanţii aveau la dispoziţie o cale jurisdicţională prin care să obţină analiza situaţiei create în raport de posibila violare a libertăţii de expresie.
Vezi și alte spețe de la aceeași instanță
Comentarii despre Appleby şi alţii contra Marea Britanie - Strângerea de semnături. Loc privat. Intervenţia statului.
