NACARYAN şi DERYAN contra Turciei - Refuzul de a le permite grecilor să moştenească bunuri imobile situate în Turcia, pe motiv că nu a fost îndeplinită condiţia de reciprocitate dintre Grecia şi Turcia: încălcare.
| Comentarii |
|
Cauza NACARYAN şi DERYAN împotriva Turciei (nr. 19558/02 şi 27904/02), hotărârea din 8 ianuarie 2008 [secţia a IV-a]
În fapt
În 2002, un resortisant turc («de cujus») a decedat celibatar şi fără descendenţi direcţi. în 2001, instanţa judecătorească a admis legătura de rudenie a reclamanţilor cu de cujus şi le-a recunoscut calitatea de moştenitori pentru bunurile mobile. Referitor la bunurile imobile, instanţa judecătorească a hotărât că reclamanţii, resortisanţi greci, nu puteau pretinde succesiunea în măsura în care nu era îndeplinită condiţia de reciprocitate dintre Grecia şi Turcia.
În drept
Conform codului funciar turc, aşa cum era în vigoare la epoca faptelor, accesul străinilor la proprietatea funciară pe cale succesorală, era supus condiţiei de reciprocitate. Proprietatea bunurilor imobile care figura în patrimoniul lui de cujus nu a fost niciodată transferată reclamanţilor, în temeiul dispoziţiilor dreptului turc. Rezultă că reclamanţii nu aveau un „bun actual". Rămâne de văzut dacă exista în speţă o valoare patrimonială în baza căreia reclamanţii puteau pretinde că avuseseră o speranţă legitimă de a-şi vedea recunoscută calitatea lor de moştenitori asupra bunurilor imobile şi, în consecinţă, un drept de proprietate asupra acestor bunuri. Pentru aceasta, trebuie determinat dacă se poate considera că persoanele interesate au satisfăcut condiţia de reciprocitate prevăzută de codul funciar. Curtea consideră că este inutil a examina in abstracto dacă aplicabilitatea principiului reciprocităţii în dreptul turc este compatibilă cu Convenţia, însă îşi propune să cerceteze dacă maniera în care acest principiu le-a adus atingere reclamanţilor a condus la încălcarea Convenţiei.
în speţă, judecătorul de la instanţă s-a bazat pe concluziile din raportul Ministerului Justiţiei, pentru a aprecia cu privire la neîndeplinirea condiţiei de reciprocitate. Or, raportul menţionează expres lipsa restricţiilor în Grecia privitoare la dobândirea bunurilor imobile, pe care succesorală. Chiar dacă raportul prezintă informaţii conform cărora acest mod de dobândire este restrâns prin diverse mijloace, el precizează totuşi că informaţiile în cauză nu sunt fondate pe dovezi concrete, în schimb, potrivit documentelor furnizate de Guvernul grec, resortisanţii turci au putut moşteni bunuri imobiliare situate în Grecia. în aceste condiţii, reclamanţii, a căror legătură de filiaţie cu de cujus a fost stabilită cu certitudine, puteau cu greu să prevadă că tribunalul ar fi considerat că condiţia de reciprocitate nu fusese respectată. Astfel, reclamanţii aveau „o speranţă legitimă" în sensul jurisprudenţei Curţii, de a-şi vedea recunoscute drepturile lor succesorale asupra bunurilor imobile ale lui de cujus şi, prin urmare, dreptul lor de proprietate. Refuzul jurisdicţiilor interne de a recunoaşte calitatea de moştenitor a reclamanţilor a constituit o ingerinţă în dreptul acestora la respectul bunurilor lor. Dat fiind că aplicarea dispoziţiei litigioase a codului funciar nu putea fi considerată ca suficient de previzibilă pentru reclamanţi, ingerinţa în cauză este incompatibilă cu principiul legalităţii nefiind deci conform cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzie: încălcare (5 voturi contra 2).
| ← RYABOV contra Rusiei - Ancheta ordonată de reprezentantul... | IMBERT DE TREMIOLLES contra Franţei - Mecanism de calcul al... → |
|---|
