O'Hara contra Marea Britanie - Arestare Motive plauzibile Terorism
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea OHara versus Marea Britanie, 16 octombrie 2001, 37555/97
Terorismul şi combaterea sa ridică probleme speciale, în măsura în care poliţie poate fi chemată să aresteze o persoană suspectă pe baza unor informaţii credibile, dar pe care nu le poate divulga fără a compromite securitatea informatorului.
În urma unei crime comise în Irlanda de Nord în 1985, patru informatori de încredere au spus poliţiei că reclamantul era membru al IRA şi a fost implicat în comiterea faptei. Un inspector de poliţie, căruia superiorul său i-a comunicat aceste informaţii, l-a arestat pe reclamant în temeiul legii din 1984 privind dispoziţii temporare în domeniul combaterii terorismului. După ce a fost deţinut vreme de şase zile şi 13 ore, reclamantul a fost pus în libertate fără a fi acuzat de vreo infracţiune. Acţiunea în instanţă a reclamantului, care s-a plâns de arestarea sa abuzivă a fost respinsă, pe motiv că, la momentul arestării, existau informaţii suficiente pentru a se putea dispune arestarea.
Art. 5 § 1 lit. versus Curtea admite că terorismul şi combaterea sa ridică probleme speciale, în măsura în care poliţie poate fi chemată să aresteze o persoană suspectă pe baza unor informaţii credibile, dar pe care nu le poate divulga fără a compromite securitatea informatorului. Totuşi, chiar dacă nu se poate impune unui stat să stabilească caracterul plauzibil al motivelor ce pot justificarea arestarea unei persoane, noţiunea de „rezonabilitate” nu poate fi redusă atât de mult încât să pună în pericol garanţiile cuprinse în art. 5 § 1 lit. c din Convenţie. Astfel, statul trebuie să furnizez măcar anumite informaţii care să convingă Curtea de existenţa unor suspiciuni plauzibile.
În speţă, Curtea a constatat că dreptul intern cunoştea acelaşi criteriu pentru justificarea unei arestării, anume caracterul plauzibil al suspiciunilor îndreptate împotriva persoanei în cauză. De asemenea, Curtea a constatat că acest respectarea acestui criteriu a fost verificat de către trei instanţe interne, iar în cursul procedurii a fost audiat, inclusiv de către reclamant, şi poliţistul care a dispus arestarea. În plus, contestând validitatea informaţiilor obţinute de către poliţie, reclamantul nu a pus niciun moment în cursul procedurii interne la îndoială buna credinţă a poliţiştilor. În aceste condiţii, constatând că dreptul intern i-a oferit reclamantului suficiente garanţii contra arbitrariului, Curtea a considerat că detenţia sa nu a fost arbitrară, astfel că art. 5 nu a fost violat.
| ← Bromiley contra Marea Britanie - Evadat Crima Uciderea unei... | Leer contra Olandei - Persoana privata de libertate Masura cu... → |
|---|
