ENGEL ŞI ALŢII contra OLANDEI - Sancţiuni şi proceduri disciplinare militare
| Comentarii |
|
572. — Dnii Cornelis Engel, Peter van der Wiel, Gerrit Jan de Wit, Johannes Dona şi Willem Schul sunt olandezi în 1970 şi 1971, fiecare din ei îşi îndeplineşte serviciul militar în forţele armate ale Olandei, în calitate de soldat sau de subofiţer. Superiorii lor le aplică, în circumstanţe distincte, diferite sancţiuni disciplinare. Aceştia le reproşează lui Engel şi van der Wiel o absenţă neautorizată, lui de Wit conducerea imprudentă a unui vehicul şi neexecutarea ordinelor primite. Cât despre Dona şi Schul, redactorii unei reviste a Asociaţiei militarilor în termen, ei sunt pedepsiţi din cauza apariţiei în această revistă a unor articole care încercau să submineze disciplina militară.
Sancţiunea iniţială constă pentru de Wit, Dona şi Schul în trimiterea lor la o unitate disciplinară, iar pentru Engel şi van der Wiel în arest simplu sau agravat. Deoarece nu a executat prima sancţiune, Engel este pus în arest provizoriu sever, înainte de a fi pedepsit din nou.
Fiecare dintre petiţionari se plânge la ofiţerul de recurs, apoi la înalta Curte militară. Aceasta confirmă, în esenţă, deciziile atacate, dar reduce sancţiunea lui de Wit la 12 zile de arest agravat şi pe cea a lui Schul la trei luni de afectare la o unitate disciplinară, în loc de patru. în timpul examinării recursurilor lor, Dona şi Schul au rămas timp de aproape o lună în arest agravat cu titlu tranzitoriu; ei au început să execute pedeapsa la câteva zile după decizia înaltei Curţi militare.
573. — Un soldat sau un subofiţer în arest simplu este de obicei consemnat în cazarmă, dar poate să circule liber în interiorul ei, în afara orelor de serviciu. Arestul agravat obligă la a nu părăsi, numai după orele de serviciu, un local special desemnat dar care nu este închis cu cheia. Soldaţii şi subofiţerii aflaţi în arest sever petrec toată ziua într-o celulă. Cât despre afectarea la o unitate disciplinară, aceasta nu se aplică decât soldaţilor simpli şi constă în a impune celui pedepsit o disciplină mai strictă decât de obicei, trimiţându-l pentru o perioadă de 3-6 luni într-o unitate specială de unde el nu are dreptul să iasă, timp de o lună sau mai mult.
574. — Cei cinci militari în termen au sesizat pe rând Comisia în 1971. Ei susţin că sancţiunile pronunţate contra lor au constituit o privare de libertate incompatibilă cu art. 5 din Convenţie, că procedura urniată în faţa autorităţilor şi înaltei Curţi militare nu a răspuns exigenţelor art. 6 şi că modul în care au fost trataţi a îmbrăcat un caracter discriminatoriu contrar art. 14 combinat cu art. 5 şi 6. Dl Engel pretinde, de asemenea, o încălcare a art. 5 în ceea ce priveşte arestul sever provizoriu, iar dnii Dona şi Schul referitor la arestul agravat tranzitoriu. Aceşti ultimi doi petiţionari invocă şi art. 10, 11, 14, 17 şi ÎH.
• Hotărârea din 8 iunie 1976 (plenul curţii) (seria A nr. 22)
575. — Curtea arată mai întâi că prevederile Convenţiei sunt în principiu valabile pentru toţi membrii forţelor armate şi nu numai pentru civili, deşi interpretându-le şi aplicându-le trebuie să fim atenţi la particularităţile condiţiei militare.
576. — Din perspectiva acestei remarci de ordin general, Curtea studiază în primul rând dreptul la libertatea individuală în contextul serviciului militar. O sancţiune sau o măsură disciplinară care s-ar analiza incontestabil ca o privare de libertate, dacă ar fi aplicată unui civil, poate să nu aibă acest caracter dacă se aplică unui militar; totuşi, ea se sustrage art. 5 când se traduce prin restricţii care se îndepărtează net de condiţiile normale de viaţă în cadrul forţelor armate ale statelor contractante. Pornind de la acest criteriu, Curtea consideră arestul sever şi afectarea la o unitate disciplinară ca măsuri privative de libertate, dar nu şi arestul simplu sau agravat. De aici ea deduce că un examen mai profund în baza art. 5 cere numai arestul sever provizoriu efectuat de Engel şi afectarea la o unitate disciplinară a lui Dona şi Schul, excluzând deci arestul simplu aplicat lui Engel şi van der Wiel, arestul agravat al lui de Wit şi arestul agravat şi tranzitoriu suferit de Dona şi Schul. Curtea cercetează în continuare dacă privările de libertate constatate de ea se justifică din perspectiva vreuneia din excepţiile enumerate la paragraful 1 al art. 5. Ea judecă afectarea lui Dona şi Schul la o unitate disciplinară (11 voturi pentru, 2 împotrivă), ca fiind conformă alineatului a) al acestui paragraf, care autorizează detenţia legală a unei persoane după condamnarea sa de către un tribunal competent, dar apreciază ca fiind contrar art. 5 § 1 arestul sever provizoriu suferit de Engel (9 voturi pentru, 4 împotrivă): acestea din urmă nu vizau nici să garanteze executarea unei obligaţii prescrise de lege (alineatul b)), nici să-l aducă pe cel interesat în faţa autorităţii judiciare competente (alineatul c)) şi depăşeau durata legală maximă.
577. — în al doilea rând, Curtea examinează cauza în baza dreptului la un proces echitabil. în această privinţă era vorba să se determine dacă şi în ce măsură garanţiile art. 6 se întind asupra procedurilor disciplinare militare.
Limitându-se la domeniul serviciului militar, Curtea analizează în detaliu chestiunea delicată a liniei care separă acuzaţiile în materie penală şi acuzaţiile pur disciplinare. în esenţă, ea decide că statului nu-i este suficient să califice o infracţiune ca disciplinară pentru a o sustrage obligaţiei fundamentale de a acorda un proces echitabil în materie penală. Curtea menţionează câteva criterii care permit să se verifice dacă o acuzaţie dată, căreia statul îi atribuie un caracter disciplinar, trebuie totuşi să treacă drept penală. Natura însăşi a infracţiunii constituie un element cu greutate: dacă un militar se află în situaţia de a i se reproşa o acţiune sau o omisiune care încalcă o normă juridică reglementând funcţionarea forţelor armate. în principiu, statul poate să utilizeze contra acestuia mai degrabă dreptul disciplinar decât dreptul penal. Gradul de severitate al sancţiunii la care se expune intră totuşi şi el în calcul; ţin de materia penală privările de libertate susceptibile să fie aplicate cu titlu represiv, în afară de cele care prin natura, durata sau modalităţile lor de executare nu ar putea să cauzeze un prejudiciu important. De Wit, Dona şi Schul riscau o grea pedeapsă privativă de libertate în faţa tribunalului competent - înalta Curte militară: afectarea la o unitate disciplinară. Spre deosebire de cele pentru care trebuiau să răspundă Engel şi van der Wiel, acuzaţiile disciplinare aduse contra lor îmbrăcau deci un caracter penal. Convenţia nu obligă autorităţile olandeze să urmărească în faţa Consiliului de Război pe cei trei petiţionari, ci să le acorde garanţiile prevăzute de art. 6, în cursul procedurii intentate efectiv contra lor. Apreciind ca superfluu să cerceteze dacă această procedură avea legătură cu contestaţirle referitoare la drepturi cu caracter civil, Curtea decide că cei trei petiţionari au beneficiat de diversele garanţii ale art. 6, cu o excepţie: dezbaterile înaltei Curţi militare au avut loc cu uşile închise şi nu în public. Or, guvernul nu a pledat, iar din dosar nu rezultă că ar fi existat una din situaţiile în care art. 6 § 1 permite interzicerea accesului publicului şi presei în sala de audieri. Asupra acestui punct precis, a existat deci încălcarea art. 6 § 1(11 voturi pentru, 2 împotrivă).
578. — în al treilea rând, hotărârea analizează revendicările lui Dona şi Schul în privinţa libertăţii de exprimare şi de asociere. Recunoscând că pedeapsa aplicată celor doi petiţionari a reprezentat incontestabil o ingerinţă în exerciţiul libertăţii lor de exprimare, Curtea subscrie la teza guvernului olandez potrivit căreia era vorba de o măsură necesară, într-o societate democratică, pentru apărarea ordinii în cadrul forţelor armate. Desigur, libertatea de exprimare garantată de art. 10 este valabilă pentru militari la fel ca şi pentru celelalte persoane care ţin de jurisdicţia statelor contractante, dar funcţionarea eficientă a unei armate nu poate fi concepută fără reguli juridice destinate să le împiedice a submina disciplina militară, îndeosebi prin înscrisuri. Condamnaţi în virtutea unor asemenea reguli, Dona şi Schul nu au fost privaţi de libertatea lor de exprimare, ci numai sancţionaţi pentru că au abuzat de aceasta. Curtea nu constată nici încălcarea art. 10 combinat cu art. 17 şi 18. Ea trage aceeaşi concluzie a absenţei oricărei atingeri la libertatea de asociere a lui Dona şi Schul (art. 11 § 1), ceea ce o dispensează de a se plasa în această privinţă pe terenul art. 14,17 şi 18.
579. - în sfârşit, Curtea apreciază că în privinţa beneficierii de drepturile prevăzute prin art.5§ 1, art. 6 şi 10 nu a existat discriminarea contrară prevederilor art. 14. în particular, diferenţele, chiar inegalităţile existente în aceste domenii între militari şi civili nu se justifică prin faptul că imperativele şi condiţiile vieţii militare diferă prin natură de cele ale vieţii civile. Petiţionarii se plângeau, de asemenea, de distincţii stabilite între militarii de diferite grade în ceea ce priveşte gama şi modalităţile de executare a pedepselor disciplinare, dar Curtea decide că ele pot fi dictate de către un scop legitim: păstrarea disciplinei prin metode adaptate la fiecare din categoriile de militari.
580. — Referitor la încălcările Convenţiei constatate de către ea în cazul celor patru petiţionari, Curtea îşi rezervă pronunţarea asupra chestiunii acordării unei „satisfacţii echitabile" (12 voturi pentru, 1 împotrivă).
• Hotărârea din 23 noiembrie 1976 (plenul Curţii) - Aplicarea articolului 50 (seria A nr. 22)
581. — în unanimitate, Curtea acordă dlui Engel, care a fost privat de libertate în condiţii contrare art. 5 § 1, o despăgubire simbolică de 100 guldeni; ea respinge cererea de reparaţie pecuniară formulată de dnii de Wit, Dona şi Schul a căror cauză a fost audiată cu uşile închise de către înalta Curte militară, contrar art. 6 § 1 .
| ← PRETTO ŞI ALŢII contra ITALIEI - Absenţa pronunţării... | EKBATANI contra SUEDIEI - Condamnare penală confirmată în... → |
|---|
