GMB si KM contra Elvetia - Interdicţia copilului de a purta numele de fată al mamei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia II, decizia G. M. B. şi K. M. versus Elveţia, 27 septembrie 2001, 36797/97
Dat fiind faptul că numele unei persoane este un mijloc de identificare personală şi familială, acesta ţine de exercitarea dreptului său la viaţă privată şi de familie.
Reclamanţii s-au căsătorit în 1989 şi au avut o fiică în 1995. Părinţii au dorit ca fiica lor să poarte numele mamei, însă serviciile de stare civilă a refuzat, pe motiv că aceasta trebuie să poarte numele comun al soţilor, în speţă, cel al tatălui. Instanţele sesizate au respins cererea reclamanţilor considerând că aceştia au ales în mod liber să poarte drept nume comun numele soţului, deşi ar fi putut să aleagă şi numele soţiei, astfel încât este firesc ca fiica lor să poarte acelaşi nume.
Art. 8. Viaţă privată. Dat fiind faptul că numele unei persoane este un mijloc de identificare personală şi familială, acesta ţine de exercitarea dreptului său la viaţă privată şi de familie. Pe de altă parte, statul şi societatea are un interes evident de a reglementa uzul numelui, întrucât utilizarea acestuia vizează şi numeroase aspecte de drept public, legate de dreptul unei persoane de a intra în contact cu alte persoane şi instituţii. Refuzul autorităţilor elveţiene de a permite reclamanţilor să dea un nume de familie anume pentru copilul lor nu constituie neapărat o ingerinţă în dreptul lor la viaţă privată, ci trebuie privit mai degrabă ca legat de obligaţiile pozitive ale statului. În acest domeniu, ţinând cont de diversele soluţii care au fost adoptate de statele membre, Curtea admite statelor o marjă de apreciere destul de extinsă. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că reclamanţii nu au demonstrat existenţa niciunui inconvenient pentru fiica lor rezultat din obligaţia de a-i da acesteia numele de familie comun, pe care cei doi soţi şi l-au ales de comun acord. Curtea a considerat că este în interesul păstrării unităţii familiei utilizarea acestui nume comun şi este în interesul societăţii în ansamblul său de a proteja coerenţa unui ansamblu de reguli de dreptul familiei care pun în prim plan binele copilului. În consecinţă, ţinând cont de flexibilitatea dreptului elveţian cu privire la alegerea numelui comun al unui cuplu căsătorit şi a lipsei vreunui inconvenient semnificativ rezultat din refuzul statului de a permite utilizarea numelui de fată al mamei, Curtea a considerat că statul nu şi-a încălcat obligaţiile ce îi revin în virtutea art. 8 din Convenţie.
| ← PG si JH contra Marea Britanie - Supravegherea persoanei... | Elsholz contra Germaniei - Viaţă familială Definirea noţiunii → |
|---|
