SCHULER-ZGRAGGEN c.ELVEŢIEI - Accesul la dosarul unei comisii cantonale de recurs pentru asigurare de invaliditate
| Comentarii |
|
CAZUL SCHULER-ZGRAGGEN contra ELVEŢIEI - Accesul la dosarul unei comisii cantonale de recurs pentru asigurare de invaliditate, lipsa audierii în faţa Tribunalului federal al asigurărilor şi motivarea unei decizii a acestuia din urmă fondată pe o diferenţă de sex
495. — în 1976, Casa de compensaţii a industriei elveţiene de maşini şi metalurgie acordă o jumătate de pensie dnei Margrit Schuler-Zgraggen, salariată a unei întreprinderi şi care a cotizat la asigurarea federală de invaliditate, în urma îmbolnăvirii de tuberculoză. începând din 1979, petiţionara îşi pierde serviciul din cauza îmbolnăvirii; ea obţine după aceea o pensie completă, confirmată în 1981 şi 1982. în nuii 1984, ea dă naştere unui fiu.
în urma unui examen, în cursul căruia centrul de control medical şi doi medici întocmesc rapoarte, comisia de asigurare pentru invaliditate a cantonului Uri suprimă, la 21 martie 1986, pensia dnei Schuler-Zgraggen; ea apreciază că situaţia familială a acesteia din urmă s-a schimbat în mod sensibil după naşterea fiului său, că sănătatea ei s-a ameliorat şi că poate să-şi asume sarcina menajului şi îngrijirea copilului său în proporţie de 60 sau 70%.
La 8 mai 1987 petiţionarei i se respinge apelul în faţa comisiei de recurs pentru asigurare de invaliditate a cantonului Uri; ea reclamase o pensie completă sau, cu titlu subsidiar, o jumătate de pensie.
La 21 iunie 1988, Tribunalul federal al asigurărilor admite în parte recursul său de drept administrativ, apreciind că ea are dreptul la o jumătate de pensie cu condiţia de a se stabili dificultăţile financiare; el trimite cauza la Casa de compensaţii care trebuie să stabilească dacă această condiţie este îndeplinită. De asemenea, el examinează în ce măsură petiţionara este limitată la activităţile sale de soţie casnică, dar nu şi aptitudinea sa de a exercita profesiunea precedentă, deoarece el pleacă de la ipoteza că având un copil mic, aceasta ar fi renunţat la o muncă salarizată, chiar dacă nu ar fi avut probleme de sănătate.
La 17 iulie 1989, Casa de compensaţii refuză celei interesate o semiren-tă deoarece veniturile sale din 1986, 1987 şi 1988 depăşesc cu mult plafoanele aplicabile în aceşti ani la cazurile „precare".
496. — în cererea sa din 29 decembrie 1988 la Comisie, dna Schuler-Zgraggen se plânge de atingerea adusă dreptului său la un proces echitabil (art. 6 § 1 din Convenţie), din cauza accesului insuficient la dosarul Comisiei de recurs, ca şi din cauza absenţei audierii în faţa Tribunalului federal al asigurărilor; ea pretinde, de asemenea, că ipoteza adoptată de acesta din urmă, respectiv că ea ar fi renunţat la serviciu chiar dacă nu ar fi avut probleme de sănătate, constituie o discriminare fondată pe sex (art. 14 combinat cu art. 6 § 1)
• Hotărârea din 24 iunie 1993 (Cameră) (seria A nr. 263)
497. — Curtea aminteşte că intervenţia statului nu este suficientă pentru stabilirea aplicabilităţii art. 6 § 1, pledată de guvern. Cazul prezenta aspecte de drept public, iar dna Schuler-Zgraggen, afectată în mijloacele sale de existenţă, invoca un drept subiectiv cu caracter patrimonial, rezultând din regulile precise ale unei legi federale. Curtea nu discerne nici o raţiune convingătoare, o delimitare între dreptul petiţionarei la o rentă de invaliditate şi drepturile la prestaţiile de asigurare socială în cazurile Feldbrugge contra Olandei şi Deumeland contra Germaniei. Aşadar, art. 6 § 1 se aplică (unanimitate).
498. — Susţinând nerespectarea acestui drept, petiţionara se plânge mai întâi de un acces insuficient la dosarul comisiei de recurs.
Potrivit guvernului, dna Schuler-Zgraggen nu avea calitatea de victimă deoarece nu a uzat de posibilitatea de a consulta dosarul la grefa comisiei amintite. Curtea notează că revendicarea petiţionarei viza mai degrabă comunicarea actelor dosarului sau, în tot cazul, eliberarea fotocopiilor acestora. Ea îndepărtează această excepţie (unanimitate).
Pe fond, ea constată că procedura urmată în faţa comisiei de recurs nu permitea dnei Schuler-Zgraggen să aibă o imagine completă şi aprofundată a datelor furnizate de aceasta. Ea apreciază totuşi că Tribunalul federal al asigurărilor a remediat această deficienţă invitând comisia să ţină la dispoziţia petiţionarei toate documentele, iar aceasta avea îndeosebi posibilitatea să realizeze copii, apoi să comunice dosarul consilierului acesteia din urmă. Curtea arată, de asemenea, că cele două jurisdicţii în cauză nu posedau un raport pneumologic. Procedurile în litigiu au îmbrăcat un caracter echitabil dacă le considerăm în ansamblul lor şi deci nu a existat încălcarea art. 6 § 1 sub acest aspect (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
499. — Dna Schuler-Zgraggen denunţa, de asemenea, lipsa audierii în faţa Tribunalului federal al asigurărilor.
Potrivit guvernului, ea nu epuizase căile de recurs intern deoarece nu ceruse oralitatea şi publicitatea procedurii. Excepţia nefiind prezentată în faţa Comisiei decât după decizia asupra admisibilităţii, se aplică decăderea din termen (unanimitate).
Potrivit Curţii, se poate considera că petiţionara a renunţat fără echivoc la dreptul său la o audiere publică în faţa Tribunalului federal al asigurărilor, în pofida posibilităţii prezervate de acesta. îndeosebi, nu rezultă că diferendul ridică chestiuni de interes public, făcând necesare dezbateri cu un înalt grad de tehnicitate, acesta se preta mai bine la înscrisuri decât la pledoarii. în sfârşit, este de conceput ca în domeniul respectiv autorităţile naţionale să ţină seama de imperativele de eficienţă şi economie: organizarea sistematică de dezbateri ar putea constitui un obstacol pentru diligenţa deosebită cerută în materie de protecţie socială. Aşadar, nu a existat încălcarea art. 6 § 1 sub acest aspect (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
în ceea ce priveşte independenţa experţilor medicali, contestată de către petiţionară, este vorba de o revendicare nouă care nu a fost ridicată în faţa Comisiei. Curtea se declară necompetentă să o examineze (unanimitate).
500. - în ceea ce priveşte art. 14 combinat cu art. 6 § 1, guvernul reproşa dnei Schuler-Zgraggen că nu a prezentat în faţa Tribunalului asigurărilor o revendicare precisă referitoare la o discriminare în exercitarea unui drept garantat de Convenţie. Curtea respinge excepţia de neepuizare a căilor de recurs interne (unanimitate); hotărârea Tribunalului nu se preta la nici un recurs, iar petiţionara criticase deja decizia comisiei de recurs.
Ea a examinat apoi revendicarea propriu-zisă a petiţionarei. Tribunalul federal al asigurărilor a reluat integral în considerare ipoteza reţinută de comisia de recurs, referitoare la încetarea activităţii femeilor devenite mame; el nu a încercat să pună în discuţie el însuşi temeinicia acesteia, evaluând argumentele opuse. Ipoteza în chestiune constituie unica bază a motivaţiei adoptate, îmbrăcând astfel un caracter decisiv, şi introduce o diferenţă de tratament fondată exclusiv pe sex. Or, progresul către egalitatea sexelor este un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei şi numai considerente foarte puternice pot conduce la aprecierea că o asemenea diferenţă de tratament este compatibilă cu Convenţia. Curtea nu observă în speţă nimic în acest sens. în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile, în cauză a existat încălcarea art. 14 combinat cu art. 6 § 1 (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
501. — Mai rămânea de statuat asupra cererilor formulate în baza art. 50. Curtea apreciază că dna Schuler-Zgraggen a putut suferi un prejudiciu moral, dar că hotărârea îi furnizează prin ea însăşi o compensaţie suficientă în această privinţă (unanimitate). Ea îşi rezervă pronunţarea referitoare la prejudiciul material, deoarece dreptul elveţian permite petiţionarei să solicite redeschiderea procedurii (unanimitate).
Dna Schuler-Zgraggen reclama 21.426,60 FS1 pentru cheltuielile de judecată la care s-a expus în Elveţia şi la Strasbourg. Statuând în echitate, Curtea îi acordă 7.500 FS (8 voturi pentru, 1 împotrivă).
• Hotărârea din 31 ianuarie 1995 (Cameră) - Aplicarea art. 50 (seria A nr. 305-A)
502. — Curtea ia act de procedura de revizuire care s-a desfăşurat în faţa Tribunalului federal al asigurărilor şi a ajuns la atribuirea către petiţionară a unei rente complete de invaliditate începând de la 1 mai 1986, în urma hotărârii sale la capitolul probleme financiare şi în virtutea art. 139a al legii federale de organizare judecătorească.
Amintita jurisdicţie a înţeles astfel să repare prejudiciul antrenat de nerespectarea Convenţiei. Totuşi, ea nu a ţinut seama de scurgerea timpului respectiv, în jur de opt ani. Curtea apreciază deci ca justificată, potrivit prevederilor Convenţiei, acordarea de dobânzi pentru perioada respectivă fără să subscrie totuşi la metoda de evaluare propusă de dna Schuler-Zgraggen. Statuând în echitate, ea acordă acesteia din urmă 25.000 FS pentru prejudiciul material rămas neacoperit (7 voturi pentru, 2 împotrivă).
| ← RINGEISEN contra AUSTRIEI - Durata unei detenţii provizorii şi... | DOMBO BEHEER B. V. contra OLANDEI - Aplicarea, într-un proces... → |
|---|
