Skoogstrom contra Suediei - Reclamant care nu a fost adus de indata in fata unui judecator
| Comentarii |
|
SKOOGSTROM versus SUEDIA
Hotărârea Curţii din 2 octombrie 1984
[...] Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărând în plen, în conformitate cu articolul 43 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia) şi cu prevederile Regulamentului Curţii, compusă din următorii judecători: G. Wiarda, preşedinte, R. Ryssdal, Ganshof van der Meersch, G. Lagergren, E. Garcîa de Enterria, Sir Vincent Evans, R. Bernhardt şi M.-A. Eissen, grefier, şi H. Petzold, grefier adjunct,
[...] Adoptă prezenta hotărâre la [data de 28 septembrie 1984]:
PROCEDURA
1. Cazul de faţă a fost înaintat Curţii de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului (Comisia), în termenul de trei luni prevăzut de articolele 32 paragraful 1 şi 47. Cazul se întemeiază pe plângerea nr. 8582/79 împotriva Regatului Suediei, depusă la Comisie la 20 octombrie 1978, conform articolului 25, de dl Owe Skoogstrom, cetăţean suedez.
2. Cererea Comisiei s-a întemeiat pe articolele 44 şi 48 din declaraţia prin care Suedia a recunoscut jurisdicţia obligatorie a Curţii. Scopul cererii a fost obţinerea unei hotărâri care să stabilească dacă faptele prezentate constituie o încălcare a obligaţiilor asumate de statul chemat în judecată, conform articolului 5 paragraful 3.
3. -6. [Paragrafele 3-6 descriu procedura în faţa Curţii şi, în particular, schimbul de memorii între părţi, compoziţia Camerei, persoanele care au reprezentat părţile. ]
7. Printr-o adresă datată 23 martie 1984, guvernul a transmis registraturii textul înţelegerii amiabile la care s-a ajuns cu reclamantul la 19 martie. Scrisoarea a fost primită la registratură la 28 martie 1984 (vezi paragraful 22).
La 29 martie 1984, preşedintele Camerei a cerut guvernului să informeze Curtea asupra evoluţiei proiectului de lege la care făcea referire înţelegerea şi a decis apoi ca delegatului Comisiei să i se acorde termen până la 30 aprilie 1984 pentru a-şi prezenta observaţiile privind această înţelegere. Observaţiile delegatului Comisiei au fost depuse la registratură la data menţionată.
8. La 21 mai 1984, Camera a decis ca audierea să nu mai aibă loc, considerând că toate condiţiile obligatorii pentru o asemenea derogare de Ia procedura uzuală au fost îndeplinite (articolul 26 din Regulamentul Curţii).
ÎN FAPT
9. Owe Skoogstrom, cetăţean suedez, s-a născut în anul 1939 şi locuieşte la Ostvall. El a condus împreună cu fratele său un hotel-restaurant situat în Motala, care în august 1977 a fost declarat falimentar.
La 10 ianuarie 1978, dl A., procuror districtual-şef în Motala, a emis pe numele reclamantului un ordin de arestare preventivă, suspectându-1 de comiterea unor infracţiuni în legătură cu administrarea afacerii sale: evidenţă contabilă frauduloasă, înşelăciune în dauna creditorilor, fraudă majoră - ultimele două delicte fiscale fiind coroborate cu falsificarea de documente - şi alte delicte fiscale legate de neplata impozitelor.
10. Potrivit regulamentului Procuraturii din Motala, unde funcţionau patru procurori districtuali, dl A. a fost numit să preia cazul prin tragere la sorţi.
11. La 12 ianuarie 1978, poliţia 1-a dat în urmărire generală pe reclamant, întrucât nu se ştia unde se află. La 5 mai 1978, în jurul orei 12:30, dl Skoogstrom a fost arestat la locuinţa sa şi transportat la secţia de poliţie din oraşul cel mai apropiat, Sundsvall, aflat la o distanţă de aproximativ 150 de kilometri. în aceeaşi zi, inspectorul de poliţie însărcinat cu cercetarea cazului a transmis această informaţie procurorului de serviciu în perioada 5-7 mai, şi anume dnei M., procuror districtual în Linkoping. Aceasta a hotărât ca reclamantul să fie transferat la Motala pentru a fi interogat şi pentru a se decide dacă să fie menţinut în stare de arest.
12. Dl Skoogstrom a părăsit secţia de poliţie sâmbătă, 6 mai, la ora 12 :30, sub escortă. A petrecut noaptea la sediul poliţiei din Stockholm.
13. în ziua următoare, reclamantul a fost transferat la secţia de poliţie din Motala (oraş situat la aproximativ 250 kilometri sud-vest de Stockholm), unde a ajuns la ora 14:00. Un inspector de poliţie 1-a interogat şi a telefonat apoi dnei M., procurorul de serviciu, care în aceeaşi zi a ordonat menţinerea reclamantului în stare de arest preventiv.
14. Luni, 8 mai, dl Skoogstrom a fost din nou interogat de un ofiţer de poliţie.
Dl A. era în concediu medical; înlocuitorul său, dl T., a decis să înainteze Curţii Districtuale din Motala o cerere de emitere a unui mandat de arestare preventivă pe numele dlui Skoogstrom . în acea după-amiază, 1-a informat pe reclamant despre cererea de prelungire a arestării preventive.
15. La dezbaterile din 12 mai, Curtea Districtuală a decis prelungirea arestării preventive. Cu această ocazie, dl A. a apărut în instanţă ca reprezentant al organelor de cercetare penală.
16. Procesul împotriva dlui Skoogstrom s-a desfăşurat în zilele de 29 şi 30 mai 1978. Dl A. a participat ca reprezentant al acuzării.
La 5 iunie, Curtea Districtuală 1-a achitat pe dl Skoogstrom de acuzaţiile de fraudă majoră şi evidenţă contabilă frauduloasă, dar 1-a condamnat la şase luni închisoare pentru falsificare de documente şi înşelăciune în dauna creditorilor, coroborate cu alte delicte fiscale.
17. Deşi a afirmat că renunţă la dreptul de recurs printr-o scrisoare datată 8 iunie şi adresată guvernatorului închisorii din Norrkoping, reclamantul a înaintat o cerere de achitare. La data de 12 iulie 1978, Curtea de Apel a respins recursul fără a se referi la fondul cauzei, în hotărârea instanţei de apel, dl A. figura ca reprezentant al organelor de urmărire penală.
Dl Skoogstrom şi-a pledat apoi cazul în faţa Curţii Supreme, care la 16 august 1978 i-a refuzat dreptul la recurs.
18. La 11 august 1978, în urma unui recurs declarat de procuror împotriva deciziei Curţii Districtuale, Curtea de Apel 1-a declarat pe reclamant vinovat de fraudă majoră şi înşelăciune în dauna creditorilor, coroborate cu falsificarea de documente şi alte delicte fiscale, şi a sporit pedeapsa la opt luni închisoare. Cu această ocazie, dl T. a apărut în instanţă ca reprezentant al acuzării.
Dl Skoogstrom a încercat să atace această sentinţă la Curtea Supremă, dar la 28 septembrie 1978 aceasta i-a refuzat din nou dreptul la apel.
19. Dl Skoogstrom a fost eliberat în luna februarie 1979.
PROCEDURA lN FAŢA COMISIEI
20. în plângerea nr. 8582/79, înaintată Comisiei la 20 octombrie 1978, dl Skoogstrom a invocat o serie de articole ale Convenţiei.
între altele, reclamantul a susţinut că nu a fost „adus de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare" şi nici nu a fost trimis în judecată „într-un termen rezonabil", contrar articolului 5 paragraful 3.
21. La data de 11 octombrie 1982, Comisia a declarat plângerea admisibilă sub primul aspect şi inadmisibilă pentru restul.
în raportul din 15 iulie 1983, Comisia şi-a exprimat în unanimitate opinia încălcării articolului 5 paragraful 3 al Convenţiei. [...]
ÎN DREPT
22. Curtea a fost informată de rezolvarea pe cale amiabilă a conflictului dintre guvernul suedez şi dl Skoogstrom (vezi paragraful 7). Această înţelegere, semnată la 19 martie 1984 de agentul guvernului şi avocatul reclamantului, menţionează:
„... în toamna anului 1983, reprezentanţii guvernului suedez au informat Comisia de revizuire a Codului de procedură judiciară asupra raportului [Comisiei Europene a Drepturilor Omului] şi au solicitat Comisiei [suedeze] să propună şi să stabilească detaliile referitoare la modificarea Codului de procedură judiciară în sensul celor menţionate de Comisia Europeană, pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la conformitatea sa cu articolul 5 paragraful 3 din Convenţie. Se aşteaptă, în cel mai scurt timp, o hotărâre de guvern emisă pe baza acestei propuneri.
în acelaşi timp, guvernul a făcut demersurile necesare pentru ca şi Comisia Naţională a Magistraţilor şi procurorul general să publice un rezumat al raportului Comisiei, pentru ca judecătorii şi procurorii să evite crearea unor situaţii privite de Comisia Europeană drept încălcări ale articolului 5.
în aceste împrejurări, părţile au ajuns la o înţelegere amiabilă bazată pe respectarea drepturilor omului conform definiţiei din Convenţie. Conform acestei înţelegeri, guvernul acceptă să îi plătească dlui Skoogstrom suma de 10.000 de coroane suedeze pentru cheltuieli de judecată (cheltuieli şi daune pentru timpul pierdut). în măsura în care nu a fost deja acoperit de Consiliul Europei, onorariul avocatului va fi plătit de Comitetul de Asistenţă Juridică, potrivit legislaţiei suedeze în vigoare.
Dl Skoogstrom nu ridică alte pretenţii în legătură cu această cauză [...]".
Curtea notează că, în cursul unei întâlniri din 22 martie 1984, guvernul suedez a aprobat formal înţelegerea şi prezenţa avocatului reclamantului ca membru al Comisiei de Revizuire a Codului de procedură judiciară.
23. întrucât s-a ajuns la o înţelegere, guvernul a solicitat Curţii să radieze cazul de pe rol. Reclamantul a declarat că nu are nici o obiecţie.
24. în comentariile înaintate la data de 30 aprilie 1984 (vezi paragraful 7), delegatul Comisiei „salută iniţiativa şi promptitudinea guvernului suedez, concretizate în modificarea legislaţiei interne, publicarea unui rezumat al raportului Comisiei şi plata compensaţiei către reclamant". în opinia sa, înţelegerea „satisface interesele individuale ale cazului".
[Delegatul Comisiei a propus Curţii să nu radieze cauza de pe rol, invocând interesul general.)
25. Curtea nu împărtăşeşte punctul de vedere al delegatului Comisiei. Curtea ia oficial notă de înţelegerea amiabilă stabilită între guvern şi reclamant. Curtea nu are motive să considere că această înţelegere nu este expresia voinţei liber exprimate a dlui Skoogstrom, care a declarat că nu are alte pretenţii în legătură cu acest caz. în ceea ce priveşte interesul general, Curtea nu consideră necesar să suspende sentinţa_ . Prin urmare, Curtea consideră că radierea de pe rol a cazului este adecvată (articolul 48 paragraful 2 din Regulamentul Curţii).
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA
Decide, cu patru voturi la trei, radierea de pe rol a cauzei.
Redactată în limbile engleză şi franceză şi pronunţată în scris, în conformitate cu articolul 54 paragraful 2, subparagraful 2, din Regulamentul Curţii, la data de 2 octombrie 1984.
Semnată:
Gerard Wiarda, preşedinte Marc-Andre Eissen, grefier
| ← Duinhof si Duijf contra Olandei - Soldati recrutati fortat in... | Colozza contra Italiei - Reclamant care nu a avut cunostinta de... → |
|---|
