VILLNOW contra Belgiei - Sancţiune disciplinară aplicată unui medic pentru că ar fi făcut publicitate pentru activitatea sa de chirurg estetician: inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
Cauza VILLNOW împotriva Belgiei (nr. 16938/05), decizia din 29 ianuarie 2008 [Secţia a II-a]
Reclamantul exercită profesia de chirurg estetician. Pe parcursul mai multor ani, societatea L. a făcut publicitate pentru transplanturi capilare, în rândul unor frizeri care primeau un comision şi în mod regulat în diferite cotidiene, magazine publicitare şi anunţuri pe internet. Societatea L. avea sediul la parterul unei clădiri în care reclamantul îşi instalase cabinetul, la primul etaj. Atunci când diverse persoane interesate se adresau societăţii L., aceasta îi punea în contact cu reclamantul. Reclamantul a fost convocat de Ordinul Medicilor, spre a se justifica pe plan deontologic, pentru că a făcut publicitate practicii sale prin intermediul societăţii L. Ordinul Medicilor i-a reproşat o gravă lipsă în ceea ce priveşte obligaţiile lui deontologice şi i-a aplicat sancţiunea disciplinară de interzicere temporară a exercitării profesiei, pe o perioadă de treizeci şi una de săptămâni. În cele din urmă, în apel, sancţiunea a fost redusă la şase luni de interdicţie. Decizia amintea că, potrivit codului de deontologie medicală, în nici un caz medicina nu putea fi concepută ca un comerţ. Ea a subliniat mai ales că trăsătura comercială a activităţii medicale a reclamantului, susţinută de o publicitate la scară mare de societatea L., de vreme ce această activitate trebuia să rămână discretă, viciase încrederea clienţilor/pacienţilor în valoarea medicală şi ştiinţifică a acestei activităţi. Reclamantul a formulat recurs în casaţie, fără succes.
Inadmisibilitate din perspectiva art. 10 - Sancţiunea interzicerii temporare a exercitării profesiei medicale constituie o ingerinţă în dreptul de a comunica în mod liber informaţii. Ingerinţa era „prevăzută de lege" (codul deontologic medical) şi urmărea scopuri legitime care ţineau de protejarea sănătăţii şi a drepturilor altuia. Sub acest aspect, Curtea subliniază că exercitarea profesiei medicale nu poate fi asimilată nici unei activităţi comerciale, care se supune unor reguli proprii. Misiunea medicului este de cu totul altă natură: el participă la protejarea sănătăţii publice şi îşi asumă obligaţii specifice faţă de colectivitate.
Cu privire la necesitatea ingerinţei într-o societate democratică, judecătorul naţional a considerat că publicitatea în litigiu nu fusese întrebuinţată ca un mijloc de informare asupra existenţei şi utilităţii unei astfel de terapii, ci ca o publicitate caracterizată, dusă în scopul de a incita clienţii să urmeze anumite tratamente şi să îi atragă, în detrimentul confraţilor specialişti. Or, Curtea consideră că medicina nu este un bun de vânzare în schimbul unei compensaţii financiare. Publicitatea în domeniul medicinei face obiectul dispoziţiilor specifice din codurile deontologice, în marea majoritate a statelor. Codul deontologic medical belgian este mai clar în acest domeniu: el interzice în mod expres racolarea pacienţilor, care, de altfel, îi era în mod esenţial reproşată reclamantului în cauză, supunând publicitatea unor reguli stricte, în timp ce în unele state orice publicitate directă sau indirectă este pur şi simplu interzisă, în plus, orice act chirurgical, chiar de chirurgie estetică non-reparatorie, aşa cum era cel din cauza de faţă, comportă riscuri pentru cel care îl suportă. Această disciplină chirurgicală trebuie deci să facă obiectul aceleiaşi încadrări riguroase, precum chirurgia reparatorie. Rezultă că motivele prezentate de instanţele naţionale au fost pertinente şi suficiente: vădit nefondată.
| ← GUJA contra Moldovei - Libertatea de comunicare a... | ARVANITAKI-ROBOTI contra Greciei - Relevanţa unui număr mare... → |
|---|
