Art. 126 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Art. 126
(1) Acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie.
(2) Persoanele respective pot vota însă situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 125 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni | Art. 127 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni → |
|---|
O primă menţiune pe care dorim să o facem vizează directorii cărora în sistemul unitar de administrare li se deleagă anumite atribuţiuni ale consiliului
Citește mai mult
de administraţie, persoane care nu sunt vizate de această incapacitate, cel puţin pentru două motive: astfel de directori nu fac parte din categoria organelor de gestiune, fiind direct subordonaţi consiliului de administraţie, putând fi revocaţi oricând din calitatea lor, şi al doilea motiv este acela că ei nu sunt obligaţi să prezinte rapoarte AGA, astfel încât, în principiu, aprecierea cu privire la persoana sau activitatea lor, de lege lata, nu intră în sfera de competenţă a adunării generale a acţionarilor. Aşadar, directorii, în cadrul sistemului unitar, astfel cum această categorie de persoane este definită de art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, de lege lata, nu sunt supuşi incapacităţii instituite de alineatul pe care-l comentăm.Având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 155 alin. (1), astfel cum acesta fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006, acţiunea în răspundere împotriva, printre alţii, directorilor cărora li s-au delegat atribuţiuni aparţine AGA, ne exprimăm opinia că alin. (1) al art. 126 omite, în mod nejustificat, să includă în categoria celor atinşi de incapacitatea reglementată de acea dispoziţie normativă şi directorii care au o astfel de calitate în cadrul sistemului unitar de administrare. Dar cum incapacităţile ori restrângerile exerciţiului unor drepturi sunt de strictă interpretare, aşa cum este redactat textul alin. (1) în prezent nu permite o extindere a aplicării lui şi la directorii care exercită atribuţiuni delegate de către consiliile de administraţie.
2. Sub aspectul sferei problemelor referitoare la care le este interzis categoriilor de persoane vizate să voteze în AGA, dacă chestiunea descărcării anuale de gestiune este una precis delimitată de lege prin art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, identificarea unei probleme de genul uneia „în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie", în activitatea practică poate da naştere unor dificultăţi, motiv pentru care apreciem că ar fi fost necesară o mai precisă determinare a obiectului şi extensiunii unei astfel de categorii de probleme.
Incapacitatea de a vota de care sunt afectaţi membrii organelor de gestiune şi cei ai consiliilor de supraveghere are în vedere atât votul în nume propriu, în baza acţiunilor pe care le deţin acele persoane, dar şi cel exprimat ca mandatari ai altor acţionari.
3. Potrivit prevederilor alin. (2), persoanele vizate pot vota, totuşi, în sensul aprobării situaţiilor financiare anuale evocate de prevederile art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dar numai în ipoteza în care fără votul lor, exprimat atât în nume propriu, cât şi ca mandatari ai altor acţionari, nu s-ar obţine majoritatea necesară pentru luarea acelor hotărâri. Apreciez că o astfel de derogare de la regula consacrată de alin. (1) are relevanţă practică doar în cazul AGOA aflată la prima convocare, când hotărârile se pot lua în mod valabil doar dacă vor vota pentru cel puţin jumătate plus o acţiune dintre cei prezenţi şi/sau reprezentaţi. Facem o astfel de afirmaţie întrucât dacă AGOA se va afla la cea de-a doua convocare, pentru că prima a eşuat, hotărârile se vor putea lua în mod valabil indiferent de numărul celor prezenţi şi/sau reprezentaţi, cu o majoritate simplă.
În astfel de condiţii legale nu ar trebui să se permită administratorilor, membrilor directoratului ori ai consiliului de supraveghere să voteze situaţiile financiare anuale, pentru că şi fără votul lor s-ar putea realiza majoritatea simplă necesară. Desigur, o astfel de soluţie legală ar putea fi una raţională şi funcţională doar dacă în calculul cvorumului necesar nu ar intra şi acţionarii - administratori - membri ai directoratului ori ai consiliilor de supraveghere. Mai mult decât atât, noi apreciem că o astfel de excludere din calculul cvorumului s-ar putea extinde, de lege ferenda, şi pentru prima convocare a unei AGOA la care se vor dezbate problemele avute în vedere de art. 126 alin. (1). Cu alte cuvinte, într-o reglementare normativă consecventă, din punct de vedere principial, în nicio situaţie nu ar trebui să se permită membrilor organelor de gestiune şi/sau celor ai consiliilor de supraveghere să voteze situaţiile financiare anuale, în condiţiile în care în calculul cvorumului legal ori statutar necesar pentru prima şi sau cea de-a doua convocare, acţiunile lor, precum şi cele ale mandanţilor lor ar trebuie excluse. O astfel de soluţie, care se impune de lege ferenda, ar îndeplini exigenţele unei reglementări normative consecvente şi congruente cu scopul urmărit de legiuitor prin instituirea incapacităţii speciale reglementate de art. 126.
4. Procedând la o analiză comparativă a prevederilor art. 125 alin. (5) faţă de cele ale art. 126, se poate lesne constata şi reţine că legiuitorul a omis, în cazul art. 126, să indice care este sancţiunea care va fi aplicată în cazul în care acţionarii - administratori, membri ai directoratului etc., nu se abţin de la votul cu privire la gestiunea lor sau la o problemă privind persoana ori administraţia lor. De asemenea, a omis să indice faptul dacă incapacitatea de vot este una sub condiţie sau nu, în sensul că ea va funcţiona doar dacă fără votul acelor categorii de persoane s-ar putea obţine sau nu majoritatea necesară.
Dacă pornim de la premisa că pentru a stabili regimul juridic al încălcării incapacităţii reglementate de art. 126 alin. (1) trebuie aplicat principiul potrivit căruia acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, ar trebui să conchidem că o hotărâre AGOA luată cu încălcarea interdicţiei la care ne referim este una contrară legii, şi, pe cale de consecinţă, anulabilă în condiţiile art. 132 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Suntem de părere că o acţiune în anularea unei hotărâri AGOA ar putea fi respinsă dacă societatea a cărei voinţă juridică a fost exprimată prin acea hotărâre va face dovada că şi fără votul administratorilor, membrilor directoratului ori ai consiliului de supraveghere cu privire la problema avută în vedere de alin. (1) s-ar fi obţinut majoritatea necesară, astfel încât votul lor nu ar avea nici o înrâurire asupra majorităţii necesare. Aşadar, într-un astfel de raţionament, regimul juridic al încălcării incapacităţii instituite de art. 126 alin. (1) ar trebui să fie asemănător cu cel stabilit de art. 125 alin. (5), pentru identitate, ori măcar similitudine, de raţiune între cele două dispoziţii normative supuse comparaţiei noastre.
Practica judiciară se pare că are o altă orientare în acest sens, este de semnalat că prin decizia nr. 58/Ap din 4 mai 2006 a Secţiei comerciale a Curţii de Apel Braşov, s-a reţinut că „art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres o sancţiune, însă din modul de redactare rezultă că acea dispoziţie este una imperativă, a cărei încălcare atrage nulitatea, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (2). Nu pot fi extinse prin analogie dispoziţiile art. 127 alin. (2) din aceeaşi lege, care prevăd sancţiunea tragerii la răspundere numai a acţionarului care încalcă interdicţia de a vota, prevăzută la alin. (1)