Art. 127 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni

1. Articolul 127, cu cele două alineate ale sale, articol rămas nemodificat sau completat în urma adoptării Legii nr. 441/2006, instituie o regulă de foarte mare importanţă pentru exerciţiul dreptului de vot în adunările generale ale acţionarilor, atât în ceea ce-l priveşte pe acţionarul care votează în nume propriu şi în baza acţiunilor pe care le deţine în mod legitim, ca proprietar ori ca uzufructuar, după caz, cât şi ca mandatar al unuia sau a mai multor alţi acţionari: principiul abţinerii de la vot în cazul în care acţionarul se află în conflict de interese, personal sau ca mandatar al

Citește mai mult

unui alt acţionar, cu societatea emitentă a acţiunilor pe care le deţine ori pe al cărui titular îl reprezintă.

Raţiunea şi fundamentul unui astfel de principiu nu pot fi înţelese, decât prin raportare la un alt principiu esenţial pentru materia societăţilor comerciale, principiu care a fost reglementat şi instituit, în mod salutar şi binevenit, prin prevederile art. 1361, articol introdus prin Legea nr. 441/2006. Potrivit principiului consacrat de articolul citat, „acţionarii trebuie să îşi exercite drepturile cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari". Acest principiu, preluat de legiuitor din materia societăţii civile reglementate de Codul civil138) şi consacrat în materia societăţilor comerciale, pentru prima dată în dreptul român, mai întâi prin O.U.G. nr. 28/2002, şi apoi prin Legea nr. 297/2004, exprimă esenţa spiritului societar care trebuie să-i anime pe asociaţi atât la constituirea societăţii, cât şi pe întreg parcursul existenţei sale: interesele legitime ale oricărei societăţi comerciale nu pot fi puse, în nicio situaţie, mai prejos de interesele acţionarilor. Cu alte cuvinte, în orice manifestare de voinţă vizând societatea, acţionarii trebuie să urmărească binele economic şi financiar al acesteia şi să nu situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societăţii cu care se află în raporturi juridice derivate din calitatea de acţionar.

Aşa după cum a remarcat şi literatura de specialitate, în urma cercetării practicii judiciare relevante, „legea nici nu defineşte şi nici nu exemplifică ce se înţelege prin „interes contrar", astfel că trebuie stabilit în fiecare caz în concret existenţa şi întinderea eventualelor interese contrare între acţionar şi societate.

2. Nerespectarea acestui principiu de către acţionari, cu diferite prilejuri, în diverse forme sau modalităţi, principiu care, în fapt, ar fi trebuit să fie aplicabil în mod expres tuturor formelor de societate comercială, având în vedere esenţa comună a acestui tip de societate cu cea civilă, din care cea dintâi îşi trage seva, poate avea drept consecinţă fie anularea unor hotărâri AGA, pentru contrarietatea lor cu legea ori cu actul constitutiv pentru un eventual abuz de majoritate, fie antrenarea răspunderii civile delictuale a acţionarului vinovat de o astfel de încălcare faţă de societate, dacă a votat fiind conştient de existenţa conflictului de interese şi dacă, prin votul său contribuind la obţinerea majorităţii necesare, a produs un anumit prejudiciu respectivei societăţi. Aşadar, principiul consacrat de art. 127 alin. (1) este o aplicaţie specială a principiului de maximă generalitate reglementat de art. 1361 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Nerespectarea interdicţiei instituite de alin. (1) al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârii AGA luate cu votul acţionarului aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară şi societatea a fost prejudiciată. De altfel, aşa după cum am mai arătat, în temeiul exigenţelor art. 136", nu este exclusă nici anularea hotărârii luate cu votul unui acţionar aflat în conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate, spre exemplu.

3. Abuzul de majoritate este definit de către un alt autor ca fiind „exercitarea discreţionară a dreptului de vot de către acţionarul majoritar, în vederea realizării intereselor sale individuale, în dauna interesului social şi în scopul prejudicierii acţionarilor minoritari.

în economia Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, anularea unei hotărâri AGA nu exclude şi antrenarea răspunderii civile a acţionarului care a votat decisiv pentru luarea hotărârii, dar cu rea-credinţă, folosindu-şi în mod abuziv poziţia majoritară în acţionariatul unei anumite societăţi.