Art. 130 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
Societăţile pe acţiuni
SECŢIUNEA a II-a
Despre adunările generale
Art. 130
(1) Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis.
(2) Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 129 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni | Art. 131 Despre adunările generale Societăţile pe acţiuni → |
|---|
Prin excepţie de la această regulă, din considerente ce ţin de asigurarea protecţiei acţionarilor împotriva unor măsuri de represiune de natură diversă, la care pot recurge persoanele vizate de anumite măsuri
Citește mai mult
severe dispuse de AGA prin votul acţionarilor săi, alineatul al doilea impune obligativitatea votului secret în cazul alegerii şi revocării membrilor organelor de gestiune şi de control, precum şi în situaţia în care se vor lua măsuri privitoare la antrenarea răspunderii unor astfel de persoane.2. Problema care se pune în activitatea practică este aceea de a găsi cele mai potrivite şi legale modalităţi pentru a se putea asigura secretul votului în situaţiile în care se impune un astfel de secret, având în vedere că este posibil ca, datorită modului în care sunt distribuite acţiunile, în anumite situaţii să se poată efectua determinări relativ precise ale acţionarilor care au votat pentru sau împotriva uneia sau alteia din categoriile de măsuri pentru care legea prevede obligativitatea unui astfel de vot.
Chestiunea se poate pune în mod şi mai presant în cazul în care cel care votează în secret împotriva unei anumite propuneri, şi dacă doreşte să poată ataca hotărârea luată, trebuie să dovedească votul său contra şi să ceară să se consemneze acel vot în registrul de procese-verbale, pentru a putea face dovada calităţii sale procesuale active, aşa cum impune, pentru astfel de situaţii, alin. (1) al art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
votul secret este atât un drept, din perspectiva acţionarului, cât şi o obligaţie, din perspectiva societăţii organizatoare a unei AGA, precum şi a acestui organ statutar. Aşa fiind, oricare acţionar este liber să renunţe la posibilitatea votului secret, arătând în mod expres acest lucru în AGA unde se impune un astfel de sistem de vot, însă niciun acţionar nu va putea să fie obligat să renunţe la un astfel de drept. Ar putea să fie valabilă, totuşi, o hotărâre AGA prin care toţi acţionarii prezenţi şi/sau reprezentaţi sunt de acord să renunţe la beneficiul votului secret şi să voteze în mod deschis. Pentru aceleaşi considerente, suntem de părere că inserarea în actul constitutiv al unei societăţi comerciale a unei prevederi potrivit căreia votul nu trebuie să fie secret în cazurile enumerate de alin. (2) al art. 130, ori că trebuie să fie secret în alte cazuri, este de deplin legală. Susţinem o astfel de opinie plecând de la analiza comparativă a prevederilor actualului text al alin. (2) al art. 130 cu cea a fostului text, modificat şi înlocuit cu noua formulare.
Actuala redactare, deşi mai extinsă ca aplicare cu privire la persoane, este mai permisivă decât cea precedentă, care nu lasă nicio îndoială în a se trage concluzia că trebuie considerate nule clauzele contrare obligativităţii votului secret inserate în actele constitutive.
În situaţia votului secret, cel care doreşte să atace o hotărâre luată printr-un astfel de vot, nu are altă cale decât aceea de a renunţa la beneficiul dreptului de a vota secret, deconspirându-şi modul în care a votat. în cazul în care nu o va face, nu va putea să-şi legitimeze calitatea procesuală activă.
în condiţiile în care nicio reglementare legală sau subordonată legii nu stabileşte niciun mecanism, chiar şi orientativ, de asigurare a secretului votului, atunci când acest tip de vot este obligatoriu, rămâne la latitudinea acţionarilor ca prin actele constitutive ori prin hotărâri ale AGA să stabilească regulile şi procedurile de urmat pentru asigurarea unei astfel de exigenţe legale.
3. Relativ la sfera persoanelor în legătură cu care şi referitor la anumite probleme pentru care este necesar votul secret, se impune să remarcăm următoarea situaţie: deşi, potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, numirea sau revocarea auditorului intern (a nu se confunda cu auditorul financiar, ambele categorii de funcţii fiind reglementate distinct de către O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar) nu este dată în competenţa acestui organ statutar, ci doar problema numirii şi demiterii auditorului financiar [a se vedea prevederile art. 111 alin. (2) pct. a şi b1)], prevederile alin. (2) al art. 130 se refereau la obligativitatea votului secret cu privire la numirea, revocarea ori tragerea la răspundere a auditorilor interni, în accepţiunea lor de organe de control intern. Aşa fiind, chiar dacă, după cum vom arăta în secţiunea aferentă auditorului financiar, a celui intern şi cenzorilor, auditorii interni - atunci când numirea lor este obligatorie - au o funcţie similară cenzorilor, fără însă a se suprapune ca şi competenţe, nu există nicio justificare de ordin legal ca numirea, revocarea sau tragerea la răspundere să se facă de către AGA, şi încă prin vot secret. Se pare că autorii textului alin. (2) al art. 130, modificat şi completat iniţial prin Legea nr. 441/2006, au confundat auditorul financiar - care într-adevăr trebuie numit, revocat sau tras la răspundere de către o AGA - cu auditorul intern, persoană fizică sau juridică având calitatea de salariat al societăţii, numit în funcţie de către organele de gestiune şi subordonat acestora, ori de prestator de servicii, după caz, având raporturi juridice civil-comerciale oneroase şi cu un obiect special: activitatea de audit intern, astfel cum aceasta este definită de O.U.G. nr. 75/1999, cu modificările şi completările ulterioare. Din fericire, această gravă inadvertenţă a fost eliminată prin modificarea realizată de O.U.G. nr. 82/2007, asupra textului art. 130 alin. (2).
Suntem de părere că, de lege lata, auditorul intern nu trebuie numit sau revocat de AGA, dar nu este ilegal ca, prin actele constitutive, să se atribuie în competenţa organului statutar suprem o astfel de competenţă, dar, chiar şi într-o astfel de ipoteză, obligativitatea votului secret cu privire la o astfel de persoană nu va putea deriva din lege, ci doar din prevederile actului constitutiv care acordă AGA o astfel de competenţă.