Art. 70 Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
Dispoziţii comune
Art. 70
(1) Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv.
(2) Ei sunt obligaţi să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie şi la organele de conducere similare acestora.
Art. 701
Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:OUG 52/2008 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului din 21 aprilie 2008, Monitorul Oficial 333/2008;
| ← Art. 69 Dispoziţii comune | Art. 71 Dispoziţii comune → |
|---|
Citește mai mult
comerciale, dacă respectiva împuternicire a fost acordată de către organele statutare ale societăţii, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a actelor constitutive ale societăţii şi a hotărârilor organelor statutare ale societăţii." Puternica legătură existentă între aceste prevederi legale determină şi utilitatea comentării lor împreună, într-o succesiune şi, pe alocuri, întrepătrundere logică.2. Reglementarea acestui articol reprezintă o reacţie a legiuitorului faţă de formalismul excesiv care marca reprezentarea societăţii şi actele de dispoziţie, încheiate în numele acesteia şi asupra bunurilor sale, de către reprezentanţii legali ai societăţii.
Administratorii sau, după caz, directorii ori membrii directoratului societăţii pe acţiuni, pot face, de regulă, toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii. Aceste operaţiuni se pot plasa atât în sfera reprezentării cât şi în sfera actelor de gestiune internă a patrimoniului societăţii. Reprezentarea societăţii, fără a ţine de esenţa activităţii de mandat încredinţată administratorilor este, totuşi, de regulă, un atribut important al puterilor conferite acestora. Pe de altă parte, reprezentarea societăţii se poate asigura şi prin intermediul unor mandatari sau reprezentanţi convenţionali, alţii decât administratorii societăţii. în temeiul acestei distincţii necesare dintre administratori şi reprezentanţii societăţii, art. 45 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale impune doar celor din urmă să îşi depună semnătura în registrul comerţului.,8)
De aceea acest text al art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale distinge, în mod indirect, între aceste două categorii de reprezentanţi, făcând referire expresă numai la reprezentanţii legali ai societăţii, cei care, în temeiul legii, au vocaţia de a reprezenta societatea. Aceştia sunt, în principiu, administratorii societăţii, iar la societăţile pe acţiuni directorii societăţii cărora li s-au delegat atribuţiile de conducere sau membrii directoratului (actul constitutiv putând limita puterile de reprezentare ale acestora). Aceştia vor putea încheia în mod valabil acte de dispoziţie asupra bunurilor societăţii, în temeiul puterilor conferite lor de lege, actul constitutiv sau hotărârile legale ale organelor societăţii, nefiind cerută o împuternicire specială pentru asemenea operaţiuni, chiar dacă actele de dispoziţie se vor încheia în formă autentică.
Semnificaţia concretă a acestor dispoziţii ale art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu este, însă, pe deplin elucidată prin modul de redactare a acestui articol. Potrivit prevederilor art. 58 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, la autentificarea unui act părţile pot fi reprezentate printr-un mandatar cu procură specială autentică. Este evident că partea finală a art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reprezintă o derogare de la această regulă, întrucât dispensează pe reprezentanţii legali ai societăţii de a prezenta o asemenea procură. Extinderea acestei derogări este însă neclară; este ea aplicabilă doar în măsura în care o asemenea procură este cuprinsă în modul de reglementare a puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ori este suficient ca aceste puteri să fie depline, respectiv nelimitate, chiar dacă fac obiectul unei reglementări generale, şi nu menţionează, în mod expres dreptul de dispoziţie asupra bunurilor societăţii. în alţi termeni, pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale ar fi suficiente dispoziţiile art. 70 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv?
Legea prevede că reprezentanţii legali pot face acte de dispoziţie asupra bunurilor societăţii „în temeiul puterilor conferite" prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii; dacă legiuitorul ar fi utilizat expresia „în temeiul şi în limitele puterilor conferite", semnificaţia mesajului legislativ era limpede: aceşti reprezentanţi pot face acte de dispoziţie asupra bunurilor societăţii numai dacă această putere le-a fost conferită în mod expres. în absenţa unei asemenea precizări, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că şi în prezenţa unui mandat general, prin care se acordă reprezentanţilor legali puteri depline, aceştia vor putea încheia asemenea acte de dispoziţie fără a fi necesar o procură specială autentică.
Oricum, reprezentanţii legali care se prezintă în faţa notarului pentru a face un act de dispoziţie în formă autentică vor trebui să facă dovada puterilor conferite lor, fie prin referire la lege, fie prin prezentarea actului constitutiv sau a hotărârilor organelor statutare care le-au conferit aceste puteri.
3. Textul art. III din O.U.G. nr. 52/2008 vine în completarea dispoziţiilor art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, reluând o parte din prevederile acestui articol dar adăugând că actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii sunt considerate valabil încheiate şi în situaţia în care reprezentanţii legali au acţionat în baza unei împuterniciri întocmite sub semnătură privată, acordată de către organele statutare ale societăţii. întrucât art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale exprimase, implicit, această ipoteză prin referire la hotărârile organelor statutare (care pot include şi asemenea împuterniciri sau pot constitui echivalentul unor asemenea împuterniciri sub semnătură privată), s-ar putea deduce că ne aflăm în prezenţa unei reglementări redundante. Singura cale de a scăpa de sub efectul unei asemenea interpretări este aceea de a considera că în art. III din O.U.G. nr. 52/2008 legiuitorul a avut în vedere acele situaţii în care reprezentanţilor legali nu le-au fost conferite puterile necesare prin actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii, deficienţă suplinită prin emiterea unei procuri speciale sub semnătură privată. O asemenea împuternicire este şi rămâne valabilă numai în măsura în care ea a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, a actelor constitutive ale societăţii şi a hotărârilor organelor statutare ale societăţii.
4. Această posibilitate conferită reprezentanţilor legali ai societăţii, de a încheia acte de dispoziţie asupra bunurilor acesteia, în temeiul puterilor conferite prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii, în absenţa unei procuri speciale sau în temeiul unei procuri sub semnătură privată, chiar dacă actul de dispoziţie trebuie încheiat în formă autentică, nu îi dispensează pe aceşti reprezentanţi de obligaţia de a respecta, în ceea ce priveşte încheierea actelor de dispoziţie, restricţiile şi interdicţiile Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (cum ar fi, de exemplu, cele prevăzute la art. 153^22 privind cerinţa aprobării adunării generale extraordinare pentru înstrăinarea bunurilor care depăşesc jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii sau cele sancţionate prin dispoziţiile art. 272 şi 282 privind înstrăinarea acţiunilor deţinute de societate sau a unei părţi însemnate din activele societăţii, în frauda acesteia sau a creditorilor ei).
Administratorii societăţii, în concepţia
Citește mai mult
Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sunt cei însărcinaţi cu conducerea societăţii şi, în această calitate se bucură, ca regulă, de plenitudine de competenţă, putând face toate operaţiunile cerute pentru realizarea obiectului de activitate, dacă actul constitutiv nu prevede altfel.Astfel, potrivit art. 75, art. 90 şi art. 197 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, asociaţii reprezentând majoritatea capitalului societăţii în nume colectiv, societăţii în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată vor putea fixa sau limita puterile administratorilor, iar dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 142 alin. (1), consiliul de administraţie al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor.
Rezultă că puterile administratorilor au o dimensiune legală, incluzând o serie de atribuţii stabilite prin lege, a căror îndeplinire constituie o obligaţie a administratorilor [a se vedea, de exemplu, competenţele de bază ale consiliului de administraţie - art. 142 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] şi o dimensiune convenţională, stabilită prin actul constitutiv, act care poate să le acorde administratorilor puteri depline sau să le restricţioneze.
însă, potrivit prevederilor art. 55 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, aceste restricţionări nu pot privi puterile conferite de lege acestor organe; clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor care limitează aceste puteri legale sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.
Legiuitorul prevede însă chiar el unele limitări ale puterilor administratorului, urmărind să protejeze interesele şi să conserve patrimoniul societăţii, să elimine eventualele conflicte de interese sau, pur şi simplu, să permită asociaţilor să ia acele decizii de importanţă majoră pentru patrimoniul societăţii (cum ar fi înstrăinarea sau dobândirea unor bunuri de o valoare considerabilă, depăşind jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii - art. 1 5322 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).
2. Potrivit prevederilor art. 15314 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, cu consecinţa că, dacă au fost alese în această funcţie, sunt decăzute din drepturi. Rezultă deci că nu pot fi administratori incapabilii precum şi cei care au săvârşit infracţiunile menţionate la art. 6 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Per a contrario, poate fi administrator - persoană fizică numai acel ce are deplină capacitate de exerciţiu, având în vedere că puterile administratorului se întind şi asupra actelor de dispoziţie necesare activitătii societătii.
Administratorii societăţii pot fi atât persoane fizice cât şi persoane juridice; deşi această din urmă posibilitate este evocată expres de legiuitor numai în ceea ce priveşte societăţile pe acţiuni (art. 15313 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) apreciem că, în lipsa unei interdicţii exprese, orice societate comercială, indiferent de forma ei, poate fi administrată de o persoană juridică.
O astfel de persoană juridică - administrator, va trebui, potrivit principiului capacităţii specialităţii de folosinţă, consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, sa aibă prevăzute în obiectul de activitate desfăşurarea actelor şi operaţiunilor de management şi reprezentare.
Persoana juridică numită ca administrator este obligată să îşi desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică, având aceleaşi obligaţii şi răspunderi ca şi un administrator ce acţionează în nume propriu.
3. în calitatea lor de conducători ai activităţii societăţii, administratorii au obligaţia de a dezvolta şi menţine o privire globală asupra problemelor cu care se confruntă societatea şi de a obţine informaţii adecvate pentru a-şi fundamenta propriile decizii sau pe cele ale asociaţilor.
Pe de altă parte, în calitatea lor de mandatari ai societăţii, ei au obligaţia de a da socoteală despre activitatea lor şi de a oferi informaţiile şi faptele ce ar putea determina societatea să le modifice sau să le revoce mandatul (art. 378 şi 382 C. com.). De aceea, ca un mecanism care asigură legătura între diversele componente ale ansamblului, administratorii au obligaţia să ia parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie şi la organele de conducere similare acestora.
De notat că la societatea pe acţiuni, care poate opta pentru un sistem unitar sau dualist de administrare, aceste obligaţii pot reveni, după caz, atât directorilor societăţii pe acţiuni cât şi membrilor directoratului, de unde şi trimiterea pe care legiuitorul, în finalul art. 70 alin. (2) o face la „organele de conducere similare" consiliilor de administraţie. Aceasta înseamnă că la societăţile pe acţiuni, unde administratorii pot să aibă atribuţii de conducere sau de supraveghere, ei trebuie să participe şi la şedinţele organelor de conducere a căror supraveghere le este încredinţată.