Art. 69 Dispoziţii comune

1. Societatea comercială, constituită cu scopul de a realiza acte de comerţ, necesită un capital de lucru care, iniţial, se constituie din aporturile asociaţilor. Capitalul social -suma aporturilor asociaţilor - constituie, în acelaşi timp, pentru terţi, un semnal serios privind credibilitatea societăţii comerciale, reflectând, prin dimensiunile sale, bunăstarea sau pauperitatea acesteia.

De aceea, pentru reflectarea corectă a situaţiei financiare a societăţii, pentru protecţia intereselor terţilor, dar şi pentru interesul dezvoltării armonioase a societăţii, aceasta nu va putea repartiza

Citește mai mult

profitul pentru alte destinaţii şi nu va putea distribui dividende asociaţilor, înainte de a regulariza orice pierderi ale activului net.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale utilizează conceptul de activ cu două semnificaţii distincte. într-o primă accepţiune, mai largă şi mai puţin elaborată, utilizată, de exemplu, în art. 16 alin. (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la împărţirea beneficiilor şi a activului social), activul este privit ca activ social şi reprezintă averea societăţii comerciale (ansamblul drepturilor cu conţinut economic prezente în patrimoniul acesteia), asupra căreia asociaţii îşi exercită drepturile societare. într-o accepţiune mult mai restrictivă şi mai tehnică, activul este privit ca activ net (în cadrul acestui articol sau în textul art. 1 5324 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), reprezentând diferenţa între totalul activelor şi totalul datoriilor societăţii, respectiv diferenţa dintre activul total sau activul social şi datoriile externe ale societătii comerciale.,6)

Rezultă că o pierdere a activului net nu reprezintă, în mod necesar, o pierdere care să afecteze dimensiunea capitalul social (care este doar o componentă a activului net); cu toate acestea, folosind criteriul proporţionalităţii (a raportului dintre activul net si capitalul social subscris), Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale obligă societatea regularizeze capitalul social subscris, înainte de a face orice repartizare sau distribuţie din profit. Această regularizare se va realiza fie prin reîntregirea capitalului până la nivelul existent anterior înregistrării pierderii, fie prin reducerea lui, cu observarea nivelului minim prevăzut pentru anumite forme de societate.

Regularizarea priveşte capitalul social subscris şi nu capitalul social efectiv vărsat, ceea ce înseamnă că ea trebuie să aibă în vedere raportul existent între aceste două stări ale capitalului la data regularizării. Astfel, de exemplu, în situaţia în care capitalul subscris a fost efectiv vărsat, atunci el va fi reîntregit sau redus proporţional cu procentul de pierdere care a afectat activul net. în schimb, atunci când capitalul subscris, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, nu a fost integral vărsat, reîntregirea lui nu impune acţionarilor un efort financiar imediat sau complet, până la nivelul capitalului subscris, ci doar până la nivelul capitalului vărsat anterior.

2. Potrivit prevederilor art. 209 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, reducerea capitalului social nu are efect şi nu se fac plăţi în beneficiul asociaţilor (înţelegând prin aceste aceasta inclusiv plata dividendelor), până când creditorii nu vor fi obţinut realizarea creanţelor lor sau garanţii adecvate sau până la data la care instanţa, considerând că societatea a oferit creditorilor garanţii adecvate ori că, luându-se în considerare activul societăţii, garanţiile nu sunt necesare, nu va fi respins cererea creditorilor, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

în cazul societăţilor pe acţiuni, dacă se constată că pierderile din activul net au condus la diminuarea capitalului la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, societatea nu numai că nu va putea efectua plăţi în contul dividendelor dar va putea fi chiar dizolvată, dacă nu procedează la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve sau dacă activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social [art. 1 5324 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

Toate aceste dispoziţii relevă faptul că legiuitorul acordă prioritate intereselor societăţii, chiar dacă prin aceasta îngrădeşte exerciţiul dreptului asociaţilor la dividende.