Art. 50 Codul muncii Suspendarea contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Suspendarea contractului individual de muncă
Art. 50
Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantină;
d) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
e) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
f) forţă majoră;
g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
h) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
| ← Art. 49 Codul muncii Suspendarea contractului individual de... | Art. 51 Codul muncii Suspendarea contractului individual de... → |
|---|
Daca ai doua contracte, unul de profesor si unul la cumul 0,5 bibliotecar si esti numit director , ti se rezerva functia de profesor ? sau si cea de bibliotecar? ce se intampla cu contractul la cumul, se suspenda sau se inceteaza?
Astfel, pentru protejarea sănătăţii mamei şi copilului, în conformitate cu dispoziţiile Capitolului IV al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/20051, femeilor însărcinate li se acordă concediu pentru sarcină şi lăuzie pe o perioadă de 126 zile calendaristice (art. 23 alin. I). Reglementarea noastră este conformă cu dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 183 din 2000 privind revizuirea Convenţiei asupra protecţiei maternităţii din 1952, ratificată de România prin
Citește mai mult
Legea nr. 452/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 23 iulie 2002). Potrivit art. 4 pct. 1 din Convenţia nr. 183 durata minimă a concediului de maternitate este de 14 săptămâni din care 6 săptămâni obligatoriu, după naştere.De concediu de maternitate şi alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege pentru femeile salariate beneficiază şi femeile, cadre militare în activitate (art. 15 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificat prin Legea nr. 18/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 38 din 16 ianuarie 2006).
Distinct de concediul de maternitate, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 se prevede acordarea concediului de risc maternal în situaţia în care salariata desfăşoară la locul de muncă o activitate care prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea sa ori cu repercusiuni asupra sarcinii şi alăptării, iar angajatorul, din motive justificate, nu poate să-i modifice corespunzător condiţiile şi/sau orarul de muncă ori să o repartizeze la un alt loc de muncă (art. 9).
Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracţionat, pe o perioadă ce nu poate depăşi 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens, dar nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (art. 10).
Contractul se suspendă pe perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, din cauza unei boli obişnuite sau profesionale ori a unui accident (de muncă sau în afara muncii). în astfel de situaţii, salariatul este în imposibilitate să presteze munca din motive independente de voinţa sa, ceea ce determină şi neplata salariului pe întreaga perioadă a incapacităţii. El va fi totuşi îndrituit să primească o indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă. în condiţiile prevăzute de art. 12-17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Art. 12 al acestei ordonanţe prevede că: Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:
A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă a asiguratului, astfel:
B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia:
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate.
Suspendarea contractului durează până la însănătoşirea salariatului şi redobândirea capacităţii de muncă.
Printre prestaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se numără şi indemnizaţia pentru carantină (art. 20).
Ea se acordă asiguraţilor cărora li se interzice continuarea activităţii din cauza unor boli contagioase pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcţia de sănătate publică.
în cazul exercitării unor funcţii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, este vorba de contractele individuale de muncă ale salariaţilor care, la un moment dat, au fost aleşi sau numiţi în funcţii de demnitate publică, în Parlament, Guvern, consilii judeţene sau locale, prefecturi, primării etc.
Consecinţă a îndeplinirii oricăreia din aceste funcţii, contractul de muncă nu încetează, ci se suspendă pe perioada îndeplinirii mandatului, urmând ca executarea lui să reînceapă după expirarea acestui mandat. Este posibil însă ca acel contract să nu şe suspende, ci să-şi producă în continuare efectele, în condiţiile unui cumul de funcţii, dacă legea specială prevede o atare posibilitate.
Suspendarea de drept a contractului de muncă în situaţia persoanelor din organele de conducere salarizate în sindicate reprezintă o soluţie logică, având menirea de a permite desfăşurarea activităţii acestor organizaţii în beneficiul membrilor lor. Pe perioada cât îşi îndeplinesc mandatul cu care au fost învestite, acestor persoane li se suspendă (de drept) contractul de muncă, iar această perioadă constituie vechime în muncă (art. 11 din Legea dialogului social nr. 62/2011).
Forţa majoră] este considerată o împrejurare externă, absolut imprevizibilă şi invincibilă; deci, ea nu poate fi nici prevăzută şi nici înlăturată, fiind un fapt exterior celui afectat de acea împrejurare. Aprecierea invincibilităţii se realizează in abstracto, având in vedere condiţia şi posibilitatea unei persoane capabile care depune diligenţa şi prudenţa maximă de care este în stare.
Sunt considerate cauze de forţă majoră: catastrofele naturale (cutremure, secetă, inundaţii, furtuni); criza gravă de materii prime, dificultăţi în aprovizionare şi transport; deteriorarea utilajelor de producţie; conflictele de muncă (grevele) etc.
La acestea pot fi adăugate şi altele, de exemplu: condiţiile meteorologice nefavorabile etc.
Sigur că forţa majoră trebuie dovedită de partea care o invocă.
Deoarece perioada cât acţionează forţa majoră prestarea muncii este imposibilă, contractul este suspendat în virtutea legii.
Deşi, conform art. 51 lit. f) din Codul muncii, participarea la grevă este o situaţie de suspendare a contractului de muncă din iniţiativa salariatului, totuşi, greva, pentru neparticipanţii la aceasta, constituie o cauză de forţă majoră, ca şi pentru angajator, de altfel.
Codul de procedură penală reglementează atât arestarea preventivă a învinuitului (art. 146), cât şi cea a inculpatului (art. 148).
Măsura poate fi luată de organul de cercetare penală, dacă există probe sau indicii temeinice că cel în cauză a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art. 143) şi dacă în interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a persoanei respective.
Durata arestării inculpatului nu va putea depăşi 30 de zile [art. 149 alin. (1)] şi poate fi prelungită de către instanţa de judecată (art. 159).
Suspendarea durează până la încetarea arestării, clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea acesteia (art. 11 din Codul de procedură penală), dată de la care salariatul trebuie să revină la locul său de muncă.
Dacă însă arestarea preventivă depăşeşte 30 de zile, angajatorul este îndreptăţit, în temeiul art. 61 lit. b) din Codul muncii, să dispună concedierea celui în cauză.
în cazul unor activităţi, meserii sau profesii etc., pentru încheierea contractului individual de muncă, trebuie să existe, după caz, un aviz (de pildă, pentru personalul de pază), o autorizaţie (pentru meseria de artificier etc.) sau un atestat (pentru asistentul maternal profesionist etc.), emis (emisă) de organele competente.
Atunci când un astfel de act este eliberat pentru o anumită perioadă de timp, el trebuie apoi reînnoit. Expirarea perioadei de valabilitate a lui va conduce, ope legis, la suspendarea contractului individual de muncă, urmând ca în maxim 6 luni salariatul în cauză să obţină prelungirea documentului. în caz contrar, la expirarea celor 6 luni contractul va înceta de drept.
Evident că sunt posibile şi alte cauze legale de suspendare în condiţiile prevăzute de acte normative speciale.
Contractul de munca a fost de pe perioada determinata de 3 luni sau atat ati muncit dvs.?
De asemenea, contractul de munca a incetat de comun acord?
Citește mai mult
DOSARULUI PENAL. Constat in momentul de fata ca baza legala de desfacerea a CIM nu mai exista dar si suspendarea a incetat la data cand dosarul penal a ramas definit. Ce am de facut? Pt ca o suspendarea nu poate tine la infinit. Va rog sa ma ajutati si sa imi spuneti ce am de facut. Multumesc