Art. 52 Codul muncii Suspendarea contractului individual de muncă

Comentarii

6

CAPITOLUL IV
Suspendarea contractului individual de muncă

Art. 52

(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:

a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii;

b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;

c) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

c¹) în cazul în care împotriva salariatului s-a luat, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care împiedică executarea contractului de muncă, precum şi în cazul în care salariatul este arestat la domiciliu, iar conţinutul măsurii împiedică executarea contractului de muncă;

d) pe durata detaşării;

e) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

(3) În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 52 Codul muncii Suspendarea contractului individual de muncă

Nume 

Email

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Comentează

Diana 22.01.2017

A se vedea:

- Decizia CCR nr. 261/2016 conform căreia dispoziţiile alin. (1) lit. a) din prezentul articol sunt neconstituţionale;
- Decizia CCR nr. 279/2015 conform căreia dispoziţiile alin. (1) lit. b) teza întâi din prezentul articol sunt neconstituţionale;
- Decizia ICCJ nr. 19/2016 conform căreia, ca urmare a Deciziei CCR nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispoziţiile alin. (1) pct. b) teza întâi din prezentul articol nu îşi mai produc efectul şi dau naştere unui drept de creanţă constând într-o despăgubire echivalentă cu remuneraţia cuvenită salariaţilor, pe durata suspendării, în cauzele

Citește mai mult

nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(legeaz.net/monitorul-oficial-1010-2016/decizie-iccj-19-2016-art-52-codul-muncii-decizia-ccr-279-2015-despagubiri)

Răspunde

Violeta 11.12.2014

Ref.la art.52 lit.b) suspendarea asigura doar angajatorul.pana la solutionarea plangerii penale formulata de angajator,asupra angajatului impotriva caruia s-a formulat plangerea,planeaza mari semne de intrebare,suspiciuni, etc astfel ca persoana in cauza,in situatia in care doreste sa se angajeze intr-un alt loc,are sanse minime .Angajatorul care a formulat plangerea se poate afla in eroare,astfel ca persoanei suspendate ii este ingradit dreptul constitutional la munca.Salariatul suspendat,nu are o fisa de lichidare,care in general este solicitata de orice alt angajator. Normal ar fi,o

Citește mai mult

prevedere care sa nu prejudicieze nici angajatul,respectiv,suspendarea sa se faca doar de la data la care o instanta dispune asupra inceperii urmaririi penale.Abuziv,anumiti angajatori pot formula plangeri penale care in prezent dau posibilitatea acestora sa suspende CIM,angajatul respectiv in aceasta perioada nemai beneficiind nici macar de asigurari medicale.

Răspunde

Diana 22.01.2017

Da, ar trebui modificat articolul asta.

Răspunde

maya 13.01.2014

buna ziua,am si eu o intrebare si daca puteti sa ma ajutati.....am lucrat aproape un an la o firma,dupa care am fost sunata sa mi se zica ca de a doua zi sa nu mai vin la munca,desi ceilalti angajati au ramas la munca,iar mie mi s-a incetat contractul de munca dar eu nu miam dat demisia...e normal asa?

Răspunde

ana 6.02.2014

este un abuz. daca ati avut contract individual de munca incheiat, trebuie sa va intocmeasca documente pentru somaj macar. solicitati adeverinta speciala pentru asta. deasemena cereti (tot in scris) adeverinta de vechime si venituri realizate pe peroada lucrata la ei. daca nu rezolvati nimic amiabil faceti o adresa la inspectoratul teritorial al muncii in raza caruia are sediul firma (judet sau mun. Bucuresti) in care sa informati asupra situatiei, daca v-au incetat contractul prin vreun document 'semnat' de dvs depuneti o plangere penala la politie. oricum nu faceti amenintari la firma,

Citește mai mult

vorba dulce mult aduce. ati dat putine detalii privind forma de angajare (ati avut contract de munca individual incheiat in forma scrisa? pe durata determinata sau nedeterminata?conventie civila?)

Răspunde

av. iulia doljan 7.05.2012

Textul, modificat prin Legea nr. 40/2011, enumera la alin. (1) situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, la alin. (2) sunt prevăzute consecinţele unor cazuri de suspendare în ipoteza nevinovăţiei salariatului, iar la alin. 3, este instituită o alternativă la suspendarea contractului individual de muncă, constând în continuarea activităţii, cu reducerea programului de lucru şi diminuarea corespunzătoare a salariului.

în ceea ce priveşte suspendarea contractului pe durata cercetării disciplinare prealabile, art. 267 alin. (1) din Codul muncii

Citește mai mult

prevede că nicio sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.

Angajatorul are posibilitatea ca pe perioada cât durează cercetarea menţionată să suspende contractul celui în cauză. Decizia îi aparţine exclusiv, dar aceasta nu trebuie să constituie un abuz de drept. Suspendarea contractului trebuie să se bazeze pe criterii obiective, să fie dispusă cu bunâ-credinţă şi să fie necesară pentru a asigura o cercetare prealabilă corectă a abaterii disciplinare.

Textul de la |it. b prevede două situaţii de suspendare în cazul în care salariatul este învinuit sau inculpat pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, şi anume:

- prima: angajatorul a formulat plângere penală împotriva acestuia pentru o faptă incompatibilă cu funcţia deţinută, indiferent dacă această faptă a fost săvârşită ca autor, coautor, instigator sau complice. Problema dacă fapta penală este sau nu incompatibilă cu acea funcţie se rezolvă de la caz la caz în raport cu atribuţiile de serviciu şi răspunderea ce revine celui în cauză;

- a doua: salariatul a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă (independent de plângerea angajatorului).

Măsura la care ne referim nu operează de drept, ci este necesară manifestarea de voinţă a angajatorului prin decizie (ordin sau dispoziţie) dată de persoana sau organul în drept să o dispună'.

Pentru a interveni suspendarea contractului în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, angajatorul trebuie să-şi întrerupă sau reducă activitatea temporar (nu definitiv), această întrerupere fiind generată în special de dificultăţile economice, dar şi datorită unor motive tehnologice şi structurale, de exemplu, înlocuirea utilajelor, modernizarea sau repararea lor, reorganizarea unor subunităţi (secţii, ateliere etc.) sau chiar a formaţiilor de lucru.

Perioada suspendării nu este limitată; ea va dura până la încetarea cauzei care a determinat-o. Angajatorul, fără nicio restricţie, stabileşte de când începe suspendarea şi când se termină.

în ceea ce priveşte textul de la lit. d, Curtea Constituţională a reţinut (Decizia nr. 383/2011) că reducerea de activitate „nu este una pur subiectivă, în sensul că ar depinde în exclusivitate de voinţa angajatorului, ci ea trebuie integrată în contextul cuprinsului normativ al textului criticat, astfel încât angajatorul va putea suspenda contractul individual de muncă numai dacă există un motiv obiectiv în acest sens, ce nu depinde de voinţa sa exclusivă. Dacă în mod obiectiv angajatorul nu ar mai face faţă economic exigenţelor pieţei şi, deşi şi-ar reduce activitatea, el ar fi obligat în continuare să plătească salariile angajaţilor pentru munca ce nu mai este prestată, s-ar ajunge la situaţia în care dreptul acestuia de proprietate să fie lezat în mod iremediabil. în acelaşi sens sunt, mutatis mutandis, şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.276 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 9 noiembrie 2010, în care s-a statuat că, „în lipsa muncii prestate, angajatorul nu poate fi obligat la plata unei remuneraţii care să facă abstracţie de această situaţie concretă şi obiectivă."

în acelaşi timp, prevederea expresă a posibilităţii suspendării raporturilor de muncă este de natură a preveni măsura mai drastică a disponibilizărilor pentru perioada în care angajatorul se confruntă cu probleme economice, tehnologice, structurale sau altele similare acestora.

Mai mult, măsura dispusă poate fi cenzurată de instanţa judecătorească. Astfel, nu se poate susţine că angajatul ar avea o protecţie mai redusă din partea statului în urma adoptării acestei măsuri legislative."

în cazul detaşării, contractul se suspendă deoarece în acest interval de timp cel în cauză prestează munca la angajatorul la care a fost detaşat, şi nu la cel care a încheiat contractul.

Textul de la lit. e a fost introdus prin Legea nr. 40/2011, avându-se în vedere posibilitatea ca autoritatea competentă să suspende avizul/autorizaţia/atestatul, care a fost acordat unei persoane pentru exercitarea unei anumite profesii.

într-o atare situaţie şi angajatorul va trebui să dispună suspendarea contractului individual de muncă pe perioada suspendării actului în discuţie. Deşi din textul legal (art. 52 alin. 1) rezultă că suspendarea contractului reprezintă doar o posibilitate pentru angajator, apreciem că acesta ar trebui să constea într-o obligaţie a lui, având în vedere riscurile la care se expune în cazul unei activităţi desfăşurate de un salariat căruia i s-a suspendat dreptul de exercitare a profesiei.

Este firească dispoziţia alin. (2) în sensul că atunci când se constată nevinovăţia salariatului, să fie repus în drepturile de care a fost lipsit, beneficiind de o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit, calculată pe întreaga perioadă a suspendării.

Alin. 3 al art. 52, introdus, de asemenea, prin Legea nr. 40/2011 reglementează o alternativă a suspendării contractului individual de muncă.

într-adevăr, angajatorul are posibilitatea, dar numai în cazul reducerii temporare a activităţii, precum şi pentru perioade ce depăşesc 30 de zile lucrătoare, să reducă programul săptămânal de lucru cu o zi, până la remedierea situaţiei care a determinat reducerea, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Este necesară însă consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.

Răspunde