Art. 9 Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ
Art. 9
Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ actualizată prin:
Legea 100/2008 - pentru modificarea alin. (1) al art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 9 mai 2008, Monitorul Oficial 375/2008;
Legea 262/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 19 iulie 2007, Monitorul Oficial 510/2007;
Decizie Curtea Constituţională - referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 din 2 august 2007, Monitorul Oficial 525/2007;
| ← Art. 8 Obiectul acţiunii judiciare Procedura de soluţionare a... | Art. 10 Instanţa competentă Procedura de soluţionare a... → |
|---|
Admisibilitatea acţiunii. Acţiunea formulată în temeiul art. 1 alin. (7) şi art. 9 LCA de către persoana care se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale legitime prin ordonanţe ale Guvernului este inadmisibilă dacă cererea de chemare în judecată este formulată ulterior aprobării ordonanţei prin lege (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 3377 din 14 august 2007, în Jurisprudenţă 2007II, p. 110).
1. ► a) Prevederile art. 9 alin. (3) Legea Contenciosului Administrativ sunt constituţionale în raport cu art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 126 alin. (6) teza a Il-a din Constituţie. Textul de lege criticat „nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele convenţionale invocate, întrucât, aşa cum a decis Curtea Constituţională şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, orice restricţie fiind admisă atât timp cât nu se aduce atingere dreptului de acces la un tribunal în substanţa sa, statul dispunând în
Citește mai mult
acest sens de o marjă de apreciere" (dec. nr. 894 din 5 decembrie 2006, în M. Of. nr. 54 din 24 ianuarie 2007).► b) în ceea ce priveşte teza a Il-a a alin. (3) al art. 9 din legea criticată - „în caz contrar, instanţa respinge acţiunea ca inadmisibilă pe fond" -, Curtea constată că textul nu prezintă elemente de neconsti-tuţionalitate, însă se impune ca soluţia legislativă să fie reexaminată de către legiuitor, cu prilejul punerii de acord a întregului mecanism al art. 9 cu decizia de faţă (dec. nr. 660 din 4 iulie 2007, în M. Of. nr. 525 din 2 august 2007)]).
2. Dispoziţiile art. 9 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce la instanţa de contencios administrativ acţiune, al cărei obiect principal îl constituie sesizarea directă a Curţii Constituţionale pentru a declara ca fiind neconstituţionale actele menţionate, prin raportare la prevederile art. 126 alin. (6) teza a 11-a şi art. 146 lit. d) teza I din Constituţie. Atunci când obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţio-nalităţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului ori a unor dispoziţii din aceasta, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune directă, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii (dec. nr. 660 din 4 iulie 2007, în M. Of. nr. 525 din 2 august 2007).
Citește mai mult
cum au susţinut constant reprezentanţii Ministerului Justiţiei, în discuţiile în cele două Comisii juridice nu se poate concepe ca instanţa de contencios administrativ să fie sesizată atât cu „o problemă de contencios constituţional", adică excepţia de neconstituţionalitate, cât şi cu o problemă de „contencios administrativ", adică acţiunea pe fond, care are ca obiect „cererea persoanei vătămate prin ordonanţă, cerere prin care se poate solicita, după caz, anularea unor acte administrative, emise în baza ordonanţei şi reparaţii pentru prejudiciu, anularea actului administrativ şi obligarea la emiterea altui înscris etc.O interpretare sistematică însă a Constituţiei, avându-se în vedere spiritul reglementării, în opinia noastră, îngăduie ca cel vătămat să se adreseze direct instanţei de contencios administrativ, urmând ca litigiul de contencios administrativ propriu-zis să fie rezolvat numai după ce s-a rezolvat litigiul de contencios constituţional şi numai dacă soluţia este de admitere, în tot sau în parte, a excepţiei de neconstituţionalitate. De altfel, în practica instanţelor de contencios administrativ şi până la apariţia acestei legi au apărut speţe în care excepţia de neconstituţionalitate a coincis cu obiectul acţiunii în contenciosul administrativ.
A interpreta, în sensul sugerat de reprezentanţii Ministerului de Justiţie, înseamnă a înlocui un cerc vicios cu altul, ceea ce nu se poate spune, rezonabil, că a fost în intenţia legiuitorului constituant derivat din 2003.
2. Regimul juridic al situaţiilor reglementate. Textul, în forma adoptată de Senat, a fost completat cu alin. 4 tocmai pentru a da expresie şi ipotezelor în care excepţia de neconstituţionalitate se ridică în alte cauze decât cele din faţa instanţelor de contencios administrativ. Aşadar, sunt două mari ipoteze, ipoteza „unirii excepţiei de neconstituţionalitate cu fondul acţiunii în contenciosul administrativ şi ipoteza introducerii acţiunii în contencios administrativ separat, după ce s-a pronunţat Curtea Constituţională.
Textele vorbesc de la sine, n-au nevoie de prea multe comentarii, rămâne de discutat doar calitatea de pârât. Se pune problema de a şti dacă Guvernul, autoritatea care a emis ordonanţa trebuie să fie citat ca pârât în instanţa de contencios administrativ? Răspunsul nostru este pozitiv, numai pentru prima ipoteză, pentru ipoteza a doua se va cita Guvernul ca pârât dacă reclamantul solicită Guvernului să emită un alt act, ori să repare paguba. Se înţelege că dacă obiectul acţiunii în contenciosul administrativ îl reprezintă numai repararea prejudiciului cauzat, iar cauza directă a prejudiciului este ordonanţa declarată neconstituţională, acţiunea va fi îndreptată împotriva Guvernului, cu posibilitatea chemării în cauză a Primului-ministru şi a miniştrilor care au contrasemnat ordonanţa, potrivit art. 16 din Lege.
în situaţia în care paguba a fost cauzată direct şi nemijlocit de un act administrativ emis în baza ordonanţei acţiunea se va îndrepta împotriva emitentului acestui act.
Ce se întâmplă dacă, de la data pronunţării Curţii Constituţionale şi până la data soluţionării litigiului de contencios administrativ, ordonanţa a fost aprobată de Parlament, devenind lege?
Dacă legea de aprobare a rezolvat şi problema efectelor ordonanţei, potrivit art. 115 alin. 8 din Constituţie este o situaţie când e posibil ca acţiunea în contencios administrativ să rămână fără obiect şi invers. Nu trebuie uitat că, potrivit art. 147 din Constituţie, în termen de 45 de zile, Parlamentul este obligat să pună de acord dispoziţiile declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, în sensul, evident, al deciziei Curţii Constituţionale, dar problema vizată de art. 126 alin. 6 teza II din Constituţie rămâne dacă legea de „punere de acord“ nu conţine ea o rezolvare.