Art. 1102 Noul cod civil Vocaţia multiplă la moştenire Dispoziţii generale Transmisiunea moştenirii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Transmisiunea moştenirii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1102
Vocaţia multiplă la moştenire
(1) Moştenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează mai multe vocaţii la moştenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de opţiune distinct.
(2) Legatarul chemat la moştenire şi ca moştenitor legal îşi va putea exercita opţiunea în oricare dintre aceste calităţi. Dacă, deşi nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca moştenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca legatar.
| ← Art. 1101 Noul cod civil Caracterele juridice ale opţiunii... | Art. 1103 Noul cod civil Termenul de opţiune succesorală... → |
|---|
1. Atunci când aceeaşi persoană este chemată la moştenire de lege şi, totodată, este gratificată prin testament cu un legat, ea poate opta în mod diferit cu privire la moştenirea legală şi la legat, aceasta fiind una dintre excepţiile de la regula indivizibilităţii opţiunii succesorale. Astfel, cel aflat într-o asemenea situaţie poate să nu accepte succesiunea legală, dar poate să primească legatul sau invers, având deplina libertate să hotărască asupra poziţiei pe care s-o adopte. Desigur, cel chemat în dublă calitate la o moştenire îşi poate manifesta opţiunea succesorală în
Citește mai mult
sensul de a accepta atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară, după cum poate repudia ambele feluri de succesiune. în speţă, cu toate că prin Legea nr. 319/1944 s-a acordat soţului supravieţuitor calitatea de moştenitor rezervatar, M.O. a înţeles să respecte ultima voinţă a soţului său exprimată prin dispoziţiile testamentare şi să nu se manifeste ca moştenitoare legală. Astfel, aceasta nu a făcut un act expres de acceptare a succesiunii legale, nu a urmat procedura trimiterii moştenitorului nesezinar în posesia bunurilor şi nu a avut nicio obiecţiune când pârâta, în calitate de legatară universală, a fost trimisă în posesiunea bunurilor. De asemenea, împrejurarea că, ulterior, M.O. a fost prezentă la inventarierea unor bunuri nu poate fi privită ca o dovadă a acceptării moştenirii legale, după cum nu constituie o astfel de probă nici împrejurarea că reprezentanţii pârâtei ar fi tratat-o ca moştenitoare, deoarece calitatea de moştenitor acceptant rezultă din manifestarea de voinţă a succesibilului în acest sens, iar nu din modul în care este privită persoana de către cei din jurul său. Dat fiind că M.O. nu a acceptat succesiunea în calitate de moştenitoare legală rezervatară, ci doar legatul cu titlu particular, prin care a dobândit drepturi exclusive asupra bunurilor cuprinse în acesta, înseamnă că nu s-a născut starea de indiviziune între ea şi A.R., în calitate de legatar universal, pe care să o poată retransmite reclamantului. Pe cale de consecinţă, nici art. 847 C. civ. 1864 [art. 1092 NCC, n.n.J, invocat de recurent, potrivit căruia liberalităţile excesive pot fi reduse la cererea moştenitorului rezervatar, nu sunt aplicabile în speţă, deoarece M.O. nu a acceptat moştenirea în această calitate. Constatându-se că în patrimoniul lui M.O. nu se aflau drepturile indivize pretinse, pentru a putea fi transmise reclamantului, singura soluţie legală era aceea de respingere a cererii de împărţeală (C.S.J., s. civ., dec. nr. 698/2001, în C.J. nr. 2/2002, p. 86-87).2. Dreptul de opţiune aparţine nu numai moştenitorilor legali, ci şi legatarilor [art. 928 C. civ. 1864 - art. 1055-1059 NCC], pentru că - dacă vocaţia lor este universală sau cu titlu universal - dobândirea moştenirii implică şi suportarea
Citește mai mult
pasivului, astfel încât trebuie să aibă posibilitatea de a renunţa la moştenire sau de a o accepta (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 382).3. Legatarul cu titlu particular trebuie să aibă drept de opţiune, deoarece - exercitarea lui implicând aprecieri de ordin moral - nimeni nu poate fi gratificat fără voie; în plus, dacă legatul este cu sarcină, implică şi interese patrimoniale (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 382).
4. Numai prin exercitarea dreptului de opţiune, „notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament" şi redacta certificatul de legatar, potrivit dispoziţiilor legale [art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 36/1995, republicată în M. Of. nr. 732/2011, n.n.) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 382).
5. Toţi legatarii au drept de opţiune; voinţa unilaterală a testatorului nu poate constrânge niciun legatar să conserve dreptul dobândit prin moştenire şi, cu atât mai puţin, să suporte anumite obligaţii sau sarcini (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 382).
6. Moştenitorul legal gratificat prin testament va putea opta diferit cu privire la moştenirea legală şi la legat. Cumularea calităţii de moştenitor legal cu aceea de legatar (vocaţie succesorală dublă) conferă posibilitatea opţiunii diferite. De exemplu, renunţarea la moştenirea legală nu operează şi pentru legatul cu titlu particular. Această excepţie îşi găseşte temeiul juridic în dispoziţiile art. 753 C. civ. 1864, conform căruia „eredele ce renunţă la succesiune (legală) poate (...) cere legatul ce i s-a făcut (...)". Precizăm însă că, dacă legatul este de o valoare mai mică decât cota legală, dispoziţia testamentară poate constitui o exheredare parţială, caz în care succesibilul nu ar putea renunţa la legat pentru a accepta moştenirea legală (de mai mare valoare). Poate însă să invoce calitatea sa de moştenitor rezervatar, dacă este cazul (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 392-393).
7. Dacă, deşi nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca moştenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca legatar (art. 1102 NCC) (6. Boroi, L. Stonciulescu, Instituţii, p. 626).
8. Opţiunea succesorală poate fi diferită nu numai în cazul succesibilului cu vocaţie legală şi testamentară, dar şi în cazul în care el beneficiază de mai multe legate care nu sunt indivizibile. De exemplu, poate accepta un legat particular şi renunţa la cel cu titlu universal, pentru a nu suporta cota-parte din pasivul moştenirii (dar va beneficia de legatul particular numai după satisfacerea creditorilor, căci ei trebuie să fie plătiţi înaintea legatarilor, potrivit regulii nemo liberolis, nisi liberatus, adică nimeni nu poate face donaţii, dacă în prealabil nu şi-a plătit datoriile) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 392- 393).
Citește mai mult
apare ca binevenită, cât timp - aşa cum am arătat mai sus - Codul civil al lui Cuza nu reglementa distinct problema. La coroborarea art. 1101 cu art. 1102 noul Cod Civil, rezumatul ar suna în felul următor: opţiunea succesorală este indivizibilă în sensul că pentru o vocaţie de un singur tip este permisă o singură opţiune.în concluzie, în condiţiile înlocuirii art. 650 C. civ. cu art. 955 noul Cod Civil şi a noii formulări din art. 1100 noul Cod Civil, enunţul din art. 1102 era necesar pentru o întemeiere legală adecvată. Scopul art. 650 C. civ. era şi al art. 955 noul Cod Civil este de a expune felurile devoluţiunii succesorale. Referirea la art. 650 C. civ. am identificat-o mai degrabă ca pe o soluţie de avarie. Nu putem decât să salutăm includerea în noul nostru cod a unui text care consfinţeşte expres şi în mod direct alternativa tratată.
Observăm la teza a doua a alineatului secund o prevedere nouă: „Dacă, deşi nu a fost încălcată rezerva, din testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca moştenitor legal, acesta din urmă poate opta doar ca legatar”. Intenţia comisiei care a amendat Proiectul din 2004 a fost de a introduce o ipoteză de dezmoştenire parţială a moştenitorilor legali. Observăm doar că reglementarea codului, fidelă în materie de dezmoştenire concepţiilor lui Francisc Deak, pare a-l contrazice introducând o exheredare parţială sub aspectul întinderii acesteia - chestiune neacceptată de profesor. „Noţiunea de exheredare se utilizează numai dacă moştenitorul legal este înlăturat de la moştenire (în limitele permise de lege), nu şi atunci când se micşorează numai emolumentul moştenirii prin legate cu titlu particular sau cu titlu universal dar care nu epuizează cotitatea disponibilă" (Deak, Tratat, p. 299 nota 177).
Prevederea de la alin. (2) constituie excepţia care obligă pe moştenitorul rezervatar căruia nu i s-a încălcat rezerva, dar i s-a diminuat cota legală, să opteze doar pentru moştenirea testamentară.
Exemplu: Defunctul are doi copii şi, prin testament, îi lasă unuia dintre ei o cotă de 3/8 din moştenire (care este mai mare decât rezerva de 2/8 (1/4), dar mai mică decât cota legală ce 4/8 (1/2) cât i s-ar fi cuvenit pe calea moştenirii legale.