Art. 1106 Noul cod civil Libertatea acceptării moştenirii Acceptarea moştenirii Transmisiunea moştenirii

CAPITOLUL I
Transmisiunea moştenirii

SECŢIUNEA a 2-a
Acceptarea moştenirii

Art. 1106

Libertatea acceptării moştenirii

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1106 Noul cod civil Libertatea acceptării moştenirii Acceptarea moştenirii Transmisiunea moştenirii




Roxana 1.11.2018
Bună ziua!Vă rog să mă lămuriți și pe mine referitor la acceptarea succesiunii...In cât timp de la decesul tatălui ar trebui să fac declarația la notar pt a nu pierde dreptul de moștenitor?In 6 luni sau un an de la decesul tatălui...Mentionez că tatăl meu a decedat in iulie a c ,în imobilul achiziționat împreună cu mama vitregă a rămas această din urmă...Dacă nu fac declarația de acceptare a moștenirii pierd dreptul la mostenire?Si vre e termenul legal?
Răspunde
Roxana 1.11.2018
Bună ziua!Vă rog să mă lămuriți și pe mine referitor la acceptarea succesiunii...Nu inteleg dacă este obligatorie în 6 luni sau un an de la decesul tatălui....Mentionez că tatăl meu a decedat in iulie a.c. și în imobilul achiziționat împreună cu mama vitregă a rămas aceasta din urmă. Dacă nu completez în termen legal declarați a de acceptare a moștenirii, pierd dreptul la mostenire?Care este termenul legal?
Răspunde
Ion Filimon 6.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Reclamantul-apelant nu a dovedit că a acceptat expres sau tacit succesiunea rămasă de pe urma defunctului său tată. Susţinerea apelantului că în cauză trebuiau aplicate dispoziţiile art. 635 alin. (1) C. civ. 1864 [art. 768 NCC, n.n.) este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale invocate se referă la problema intrării în posesia moştenirii (sezina), iar art. 700 C. civ. 1864 [art. 1103 NCC, n.n.) nu face distincţie între ordinele, clasele sau categoriile de moştenitori. De altfel, dispoziţiile art. 700 C. civ. 1864 [art. 1103 NCC, n.n.) se coroborează cu cele ale art. 686
Citește mai mult din acelaşi cod, care stabilesc împrejurarea că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine. Afirmaţia apelantului că ar exista practică judiciară constantă prin care moştenitorii sezinari ar fi scutiţi de acceptarea în termenul de 6 luni a succesiunii nu este reală, deoarece instanţa supremă a statuat că moştenitorii sezinari, în speţă descendenţii, sunt obligaţi să respecte termenul de acceptare a moştenirii instituit de art. 700 C. civ. 1864 [art. 1103 NCC, n.n.) (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 968/2003, în B.J.C.P.J. 2003).
Răspunde
Ion Filimon 6.08.2015
1. Acceptarea unei succesiuni nu este obligatorie, potrivit principiului nemo invitus heres (nimeni nu poate fi moştenitor fără voia lui). Ea se face sub forma unei declaraţii unilaterale de voinţă. Deşi cel chemat la moştenire este considerat succesor de drept chiar de la deschiderea succesiunii, în fapt acest statut va fi dobândit, potrivit legii, numai după declaraţia de acceptare. Caracterul de moştenitor de drept este atribuit numai în scopul ca moştenirea să nu devină vacantă (R. Petrescu, Drept succesoral, p. 44-45).

2. Pentru toată perioada dintre deschiderea succesiunii şi acceptare,
Citește mai mult cel chemat la moştenire după lege are numai statutul de succesibil. Dreptul succesibilului de a alege, respectiv de opţiune sub forma unei declaraţii universale de voinţă, se transmite odată cu dreptul la moştenire, făcând parte integrantă din acesta. în consecinţă, nimeni nu poate opri pe succesibili să aleagă dacă acceptă sau nu, sub forma unui act de voinţă, statutul de moştenitor (R. Petrescu, Drept succesoral, p. 44-45).

3. Dintre posibilităţile pe care le are persoana cu vocaţie succesorală de a opta la moştenirea defunctului, cea mai importantă o reprezintă posibilitatea de a nu accepta moştenirea, de a renunţa la moştenire. Apreciem că este cea mai importantă, întrucât nici legiuitorul nu poate obliga pe nimeni să moştenească, dacă nu doreşte. Legiuitorul însă poate interveni în materie succesorală, sub diferite forme, prin anumite limite ale drepturilor succesorale, prin impunerea anumitor condiţii, dar nu poate impune vreunei persoane să accepte moştenirea dacă aceasta nu doreşte (V. Stoica, Dreptul Io moştenire, p. 272).

4. Dacă există mai mulţi succesibili, ei nu pot exercita dreptul de opţiune colectiv, fiecare în parte urmează să se pronunţe individual, iar soarta juridică a opţiunii făcute de unul dintre ei nu afectează opţiunea făcută de ceilalţi (Fr: Deak, Tratat de drept succesoral, p. 388-389).

5. Succesibilul are un drept absolut de a alege între posibilităţile conferite prin dreptul de opţiune. El nu poate fi obligat să justifice motivele pentru care a acceptat sau a renunţat la moştenire şi nici să răspundă pentru consecinţele alegerii făcute (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 388-389).

6. Dacă există o pluralitate de succesibili, fiecare este liber să opteze în sensul dorit, indiferent de alegerea făcută de ceilalţi. Este, deci, posibil ca unii să accepte moştenirea, iar alţii să renunţe la ea (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 388-389).
Răspunde
Ion Filimon 6.08.2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 686. Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine (C. civ. 693, 703, 712)".
Răspunde
alinalex 10.05.2013
Art. 1106 noul Cod Civil păstrează peste timp dispoziţiile art. 775 din Codul lui Napoleon, preluate la 1864 în art. 686 C. civ.

Acest articol vine să aplice art. 1100 alin. 1 noul Cod Civil, exprimând libertatea principială a însuşirii calităţii de moştenitor. Nu trebuie mers prea departe în lectura textului, astfel încât să-l înţelegem că nu poţi deveni acceptant fără a te fi exprimat în acest sens: art. 1119 noul Cod Civil ne arată că este posibil. Întocmai ca predecesorul său din Codul lui Cuza (art. 686 C. civ.), art. 1106 noul Cod Civil se mulţumeşte să ne arate cum un succesibil nu
Citește mai mult poate fi constrâns la acceptare pe durata termenului de opţiune succesorală, având permanent deschisă calea repudierii moştenirii.
Răspunde