Art. 1104 Noul cod civil Prorogarea termenului Dispoziţii generale Transmisiunea moştenirii

1. Norma analizată reglementează un caz de prorogare legală a termenului de opţiune succesorală.

2. în cazul în care succesibilul a cerut întocmirea inventarului anterior exercitării dreptului de opţiune succesorală, termenul de opţiune nu se va împlini mai devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de inventariere. De exemplu, dacă s-a cerut inventarul după 11 luni şi 29 de zile, termenul de opţiune succesorală se prorogă cu încă 2 luni, calculate de la data comunicării procesului-verbal de inventariere (îndrumar notarial, voi. I, p. 416).

3. Pe durata efectuării

Citește mai mult

inventarului, succesibilul nu poate fi considerat moştenitor, cu excepţia cazului în care a acceptat moştenirea.

4. Noul Cod civil nu mai prevede un termen pentru efectuarea inventarului succesoral. Acest fapt nu reprezintă însă o omisiune din partea legiuitorului. în reglementarea anterioară, moştenitorul răspundea de pasiv intra vires hereditatis doar în cazul în care era diligent şi accepta succesiunea sub beneficiu de inventar, inventar care putea fi întocmit doar în cadrul unui anumit termen. Termenul era astfel menit să protejeze interesele creditorilor succesiunii. Conform prevederilor noului Cod civil, orice acceptare a succesiunii are însă un caracter beneficiar, acceptantul răspunzând pentru datoriile moştenirii doar în limita activului succesoral. Ca atare, nemaiexistând posibilitatea atragerii răspunderii moştenitorului pentru pasiv dincolo de limitele activului succesoral, nu mai există nici interesul creditorilor de a se interzice efectuarea inventarului după trecerea unui anumit termen de la data deschideri moştenirii.

5. în reglementarea anterioară, chestiunea termenului pentru a face inventarul era controversată (D. Alexandresco, voi. III, partea 2, p. 356 şi urm.). în cazul în care succesibilul nu îşi exercita încă opţiunea, legea îi dădea trei luni pentru a face inventarul şi patruzeci de zile pentru a delibera. Evident că beneficiul de trei luni nu putea fi aplicat decât numai în ce priveşte urmările îndreptate de creditorii defunctului în contra moştenitorului, care în tot decursul termenului, le putea opune excepţia dilatorie (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Bâicoianu, Tratat de drept civil român, voi. III, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 291). Deşi din dispoziţiile art. 706 alin. (1) C. civ. 1864 pare a rezulta că inventarul trebuia făcut în termen de trei luni de la data deschiderii succesiunii, în realitate, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 711 C. civ. 1864, succesibilii păstrau această facultate şi după expirarea termenului de trei luni, atât timp cât termenul pentru exercitarea opţiunii succesorale nu s-a scurs, pierzând doar dreptul de a invoca excepţia dilatorie pe care le-o punea la dispoziţie art. 706 C. civ. 1864 (D. Chiricâ, Succesiuni, p. 406).

6. Termenele de inventar şi deliberare au fost prevăzute de Codul civil şi prezentau o importanţă practică deosebită în condiţiile prescripţiei dreptului de opţiune succesorală de 30 de ani. După reducerea termenului de prescripţie la numai 6 luni, textele în materie prezentau o importanţă practică redusă; îi împiedica pe creditori de a obţine o hotărâre împotriva succesibilului imediat după deschiderea moştenirii (Fr. Deok, Tratat de drept succesoral, p. 409-410).

Prelungirea termenului de opţiune succesorală este posibilă în baza art. 1104 noul Cod Civil.

Textul nu are vreo legătură cu ceea ce a fost acceptarea sub beneficiu de inventar, aceasta dispărând ca noţiune în noul Cod. Este vorba aici de un articol ce nu figura în Proiectul din 2004. A fost considerat util pentru ipotezele când succesibilul are anumite îndoieli cu privire la conţinutul patrimoniului succesoral şi, mai înainte de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală, solicită întocmirea inventarului.

S-ar putea susţine că ponderea considerentelor de ordin pur personal în materie de

Citește mai mult

opţiune succesorală este suficient de importantă pentru a justifica prezenţa art. 1104: e.g., cutare succesibil nu ar fi acceptat moştenirea dacă ar fi ştiut de existenţa unui imobil pe care nu-l poate întreţine şi a cărui fiscalitate îi este împovărătoare; sau nu ar fi acceptat-o, dacă ar fi ştiut că datoriile defunctului sunt atât de mari încât există perspectiva de a epuiza întreg activul. Soluţia ridică însă unele îndoieli:

- rămâne de văzut care va fi rata de aplicabilitate practică a textului, câtă vreme oricum răspunderea acceptanţilor pentru pasivul succesoral este limitată intra vires hereditatis (art. 1114 alin. 2 noul Cod Civil);

- rămâne de văzut şi dacă nu cumva, în contextul unei societăţi mondializate, al unor indivizi care nu mai trăiesc numai local ci global, textul nu va constitui o piedică pentru celeritatea soluţionării moştenirii sau, mai rău, nu va fi folosit ca instrument temporizator, şicanator (e.g., „încă nu am inventariat toate bunurile, căci mai are şi în Spania şi în Italia de când a lucrat acolo; probabil are şi peste Ocean, de când a fost plecat cu programul Work&travel").

Nu în ultimul rând, art. 850 din Proiectul de cod 2004, care reedita art. 694 C. civ., a fost eliminat în 2008. Acest text reglementa o leziune între majori: un moştenitor îşi poate invalida opţiunea, dacă acceptase o succesiune al cărei conţinut se videază cu mai mult de jumătate prin descoperirea ulterioară a unui testament necunoscut iniţial. Or, observăm cum în 2008 Comisia motivase corect eliminarea art. 850 prin faptul că literatura juridică franceză şi română reprezentativă îl privea ca edictând o soluţie enigmatică şi inadecvată53. Art. 1104 noul Cod Civil ni se pare acum a reedita intenţia textului eliminat, doar că o face într-o manieră care îi permite să-şi atingă scopul printr-o întemeiere legală acceptabilă.