Art. 1107 Noul cod civil Acceptarea moştenirii de către creditori Acceptarea moştenirii Transmisiunea moştenirii

1. Potrivit părerii dominante în literatura de specialitate, deoarece dreptul de opţiune succesorală este de natură patrimonială (iar nu de natură „exclusiv personală" - art. 974 C. civ. 1864), el poate fi exercitat şi de către creditorii personali ai succesibilului, pe calea acţiunii oblice (subrogatorii). Pentru ipoteza acceptării se poate adăuga şi argumentul că ea nu face decât să consolideze dobândirea care a avut loc la data deschiderii moştenirii.

2. în sens contrar, s-a reţinut că dreptul de opţiune al creditorilor personali ai succesibi-lului (instituit de lege) este cel puţin

Citește mai mult

discutabil. De exemplu, s-ar putea interpreta că el contravine principiului libertăţii acceptării moştenirii, potrivit căruia „Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine" (art. 1106 NCC) (G. Boroi, L Stănciulescu, Instituţii, p. 625).

3. Opţiunea pe cale oblică ar putea fi refuzată creditorului - atât în cazul moştenirii legale, cât şi al celei testamentare - numai dacă se dovedeşte, în concret, că alegerii făcute de el i se opun considerente de ordin moral, caz în care opţiunea ar avea caracter exclusiv personal.

4. Dacă succesibilul a renunţat la moştenire, dar renunţarea nu a devenit irevocabilă potrivit art. 701 C. civ. 1864 [art. 1123 NCC, n.n.] (prin expirarea termenului de opţiune sau prin acceptarea moştenirii de către un alt succesibil), creditorii vor putea retracta renunţarea pe calea acţiunii pauliene şi accepta moştenirea pe calea acţiunii oblice în numele şi pe seama succesibilului (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 382-383).

5. De remarcat că posibilitatea legală este dată exclusiv creditorilor personali ai succesibilului, nu şi creditorilor moştenirii (care nu pot opta pe cale oblică în locul şi în numele succesibililor, motivul fiind acela că, atâta timp cât nu au optat, aceştia din urmă sunt străini de moştenire) (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 626; D. Chirică, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 369).

Textul soluţionează în sensul propus de profesorul Deak controversa privind posibilitatea unui creditor al unui succesibil de a exercita opţiunea acestuia pe cale oblică, pentru a-şi recupera creanţa. Profesorul Chirică adusese argumente pertinente împotriva acestei soluţii, legate de caracterul potestativ şi de cel pronunţat personal ale dreptului de opţiune.

Observăm aici un detaliu ce pare a fi scăpat legiuitorului: poziţia lui Deak şi a somităţilor literaturii franceze şi româneşti fusese formulată sub vechiul cod civil, în care termenul de opţiune era considerat a fi unul de prescripţie

Citește mai mult

extinctivă. Este normal ca autori francezi de marcă să susţină în continuare acest lucru, căci calificarea legală nu s-a schimbat în Franţa în urma reformelor succesorale din 2001 şi 2006. Am văzut însă cum la noi art. 1103 noul Cod Civil s-a orientat univoc spre natura de drept potestativ a opţiunii, strâns legată de natura de termen de decădere a termenului de opţiune. Or, „titularii drepturilor potestative, de regulă, nu pot fi substituiţi, pe cale oblică, în executarea lor. Şi aceasta cu atât mai mult că, de cele mai multe ori, drepturile potestative au un pronunţat caracter personal, numai titularii lor putând aprecia dacă este sau nu este cazul să exercite această putere care presupune întotdeauna obiectivarea ei într-un act juridic unilateral, opera exclusivă a voinţei individuale a acestora”.

Ca urmare, argumentele profesorului Chirică legate de caracterul potestativ al opţiunii au primit în noul Cod civil consacrare legală, iar soluţia art. 1107 noul Cod Civil contravine concepţiei adoptate la art. 1103 noul Cod Civil. Altfel exprimat, dreptul de opţiune succesorală are un pronunţat caracter personal, pe care art. 1107 noul Cod Civil i-l încalcă brutal. Nu ne surprinde prin urmare deruta produsă de text în literatura de specialitate, unde s-a ajuns să se afirme prin răsturnarea logică a raţionamentului: „Având în vedere aceste dispoziţii legale, apreciem că dreptul de opţiune succesorală nu are natură exclusiv personală, putând fi exercitat şi de către creditorii succesibililor" (Genoiu, Moştenire, p. 342).

Poate fi primită opţiunea legiuitorului nostru din 2009? Depinde de opinia în care ne plasăm în ce priveşte aria de cuprindere a acţiunii oblice. Sunt autori care susţin că, deşi succesibilul a dobândit de drept moştenirea de la deschiderea acesteia (art. 1114 alin. 2 noul Cod Civil), opţiunea succesorală este o simplă facultate ce implică o alegere a titularului, care nu poate fi exercitată pe cale oblică. Aceasta este şi părerea noastră. Alţi autori merg mai departe şi văd respectiva facultate ca fiind legată de dreptul patrimonial care, în virtualitatea sa, este deja dobândit de către succesibil. Aceasta a fost şi poziţia profesorului Deak, care ni se pare însă a fi un pas prea departe.

Poziţia lui Deak şi opţiunea legiuitorului nostru civil poate fi susţinută prin argumentele de ordin istoric (ţinând de dreptul roman şi de vechiul drept francez) aduse în literatura franceză (Zenati, Revet, Successions, p. 167-170). în esenţă, autorii încearcă să demonsteze că moştenirea este cu necesitate de drept dobândită succesibililor la deschiderea acesteia, astfel încât printr-o eroare de receptare a dreptului roman s-ar fi reglementat în Codul Napoleon libertatea opţiunii: în realitate, acceptarea nu ar mai fi necesară şi opţiunea succesorală s-ar reduce la simpla renunţare. Nu insistăm asupra demonstraţiei, fiindcă porneşte de la o improprie înţelegere a problemei din dreptul roman din partea autorilor francezi menţionaţi.