Art. 1173 Noul cod civil Contractul comutativ şi contractul aleatoriu Diferite categorii de contracte Contractul

1. Contractele cu titlu oneros se clasifică, la rândul lor, în contracte comutative şi contracte aleatorii. Codul defineşte cele două categorii de contracte ţinând cont de criticile aduse în literatura de specialitate definiţiilor lacunare din vechiul cod, însă renunţă la textul propus pentru caracterizarea actelor aleatorii de Proiectul Codului civil din 2004, care, la art. 913 alin. (1), prevedea că „Sunt aleatorii contractele care, prin natura lor, oferă fiecărei părţi speranţa unui câştig, dar şi riscul unei pierderi, determinate de un eveniment incert survenit ulterior încheierii lor".

Citește mai mult

Considerăm preferabilă această definiţie celei din art. 1173 alin. (2), întrucât elementul alea ar trebui să existe pentru toate părţile, nu doar pentru una dintre ele. Dacă incertitudinea prestaţiei ar putea fi unilaterală, şansa de câştig sau riscul pierderii trebuie să fie întotdeauna bilaterale.

2. Dacă ne raportăm la sensul semantic al cuvântului, alea înseamnă zar, joc cu zaruri, luduş tesserarum, şansă, risc (substantiv feminin în acuzativ) şi, mai larg, sfera semantică include aleatoriul, aleatoris, care desemnează jucătorul de zaruri, precum şi aleatorius, cu semnificaţia de joc (de noroc) (M.M. Pivniceru, Efectele juridice ale contractelor aleatorii, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 7).

3. Această distincţie se referă exclusiv la contractele cu titlu oneros şi nu este decât o subîm-părţire a acestora (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Băicoianu, op. cit., voi. II, p. 489).

4. Ceea ce este hotărâtor pentru definirea celor două specii de contracte este certitudinea sau incertitudinea întinderii prestaţiilor la momentul încheierii contractului (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 31).

5. Trebuie reţinut că în actele juridice aleatorii există şanse de câştig şi de pierdere pentru toate părţile actului juridic respectiv, fiecare dintre acestea urmărind să realizeze un câştig şi să evite suportarea unei pierderi, iar aceste şanse nu pot fi evaluate în momentul încheierii actului juridic, ci numai în momentul îndeplinirii sau al neîndeplinirii evenimentului; în schimb, incertitudinea, adică întinderea sau chiar existenţa obligaţiei, poate să fie unilaterală, bilaterală sau multilaterală (G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 143).

6. Dacă obligaţia (prestaţia) poate fi incertă numai pentru una dintre părţi, şansa de câştig - pierdere (şanse reale şi egale pentru părţi) există întotdeauna pentru ambele (toate) părţile contractante; nu se poate concepe ca şansa să fie unilaterală. Din această cauză, un contract cu titlu gratuit nu poate avea caracter aleatoriu, căci una dintre părţi nu poate pierde, iar cealaltă nu poate câştiga. (...) Cu alte cuvinte, alea vizează nu prestaţiile datorate, ci rezultatul final al contractului (Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 445).

7. întrucât în contractele aleatorii şansa avută în vedere de către părţi la încheierea contractului reprezintă cauza obligaţiilor asumate, în absenţa ei contractul va fi lipsit de efecte (Idem, p. 446).

8. (...) este aleatoriu un contract în situaţia în care avantajul - pe care părţile îl vor avea - nu poate fi apreciat în momentul încheierii contractului, pentru că depinde de un eveniment incert, ceea ce înseamnă că incertitudinea ar trebui să privească în mod simultan atât un eveniment, cât şi consecinţele sale patrimoniale (M.M. Pivniceru, Contractele aleatorii, p. 4).

9. Distincţia dintre contractele aleatorii şi cele comutative are în mare măsură un fundament subiectiv şi unui contract, pentru a fi aleatoriu, îi este necesar, pe lângă criteriul extern referitor la prestaţii, şi un alt criteriu, de esenţă, referitor la alea, considerat, prin intenţia comună a părţilor, drept element constitutiv al acordului lor (Idem, p. 6).

10. Contractanţii pot să facă dintr-un contract în mod normal comutativ, un contract aleatoriu. Primul exemplu: declarând că ei contractează pe riscurile lor (de exemplu, într-o vânzare), ei exclud nulitatea pentru cauză de eroare şi garanţia contra viciilor ascunse sau contra evicţiunii, contractul devenind astfel aleatoriu. Al doilea exemplu: vânzarea forfetară, care intervineîn timpul unei lichidări judiciare de bunuri; cu autorizaţia Tribunalului, lichidatorul înstrăinează amiabil tot activul debitorului sau parte din el, pentru un preţ forfetar; contractul este aleatoriu, pentru că valoarea bunurilor cedate este incertă (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 209). Notă. Pentru primul exemplu, a se vedea art. 1209 NCC, art. 1698 şi art. 1708 NCC.

11. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros în comutative şi aleatorii prezintă interes practic în legătură cu teoria leziunii (L Pop, Tratat, voi. II, p. 109). Potrivit art. 1224 NCC nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii.

12. Numai că leziunea este o cauză specială de anulare exclusiv în contractele sinalag-matice, cu titlu oneros şi comutative; doar în cazul acestor contracte trebuie să existe un echilibru între prestaţiile pe care şi le datorează părţile în contrapartidă. în schimb, anularea unui contract aleatoriu pentru leziune nu este posibilă, deoarece existenţa ori întinderea prestaţiilor în contrapartidă este supusă unui eveniment incert, a cărui producere este independentă de voinţa părţilor; ele au înţeles să se îndatoreze una faţă de cealaltă încă la momentul încheierii contractului, supunându-se intenţionat şansei de câştig şi riscului de pierdere, ceea ce înseamnă că niciuna dintre ele nu poate pretinde că a fost lezată în situaţia în care nu s-a putut realiza şansa de câştig, ci, dimpotrivă, a fost victima riscului de pierdere, care au depins de producerea evenimentului incert, stabilit în contract prin acordul lor de voinţă, liber şi neviciat (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 109-110).

13. Contractul aleatoriu nu conferă uneia dintre părţi un avantaj pur gratuit, deoarece speranţa unui beneficiu este pusă în balanţă de perspectiva unei pierderi posibile. Prestaţia efectuată de o parte nu reprezintă o generozitate. Acesta este preţul riscului cu care a fost împovărată cealaltă parte: suscepti periculi pretium. înfăţişat astfel, contractul este oneros (M.M. Pivniceru, Contractele aleatorii, p. 2).

14. Există contracte care, prin natura lor, sunt aleatorii şi care nu ar putea fi concepute în absenţa acestui caracter. Astfel, sunt contractele enumerate în art. 1635 C. civ. 1864 (contractul de asigurare, contractele de joc şi prinsoare, contractul de rentă viageră). Dar există şi contracte care pot deveni aleatorii prin efectul manifestării de voinţă a părţilor, cum ar fi: vânzarea unui uzufruct, a unui drept litigios, a unor drepturi succesorale, care intră în categoria contractelor numite aparţinătoare (M.M. Pivniceru, Contractele aleatorii, p. 38).

Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, deoarece existenţa şi întinderea obligaţiei asigurătorului nu este cunoscută la momentul contractării, ci depinde de un element viitor şi incert.

Codul civil defineşte contractul aleatoriu în antiteză cu contractul comutativ. Astfel, potrivit prevederilor art. 1173 alin. 1, „este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că „este aleatoriu contractul care, prin natura

Citește mai mult

lui sau prin voinţa părţilor, oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert”.

Contractul de asigurare rămâne aleatoriu şi în situaţia în care obiectul asigurării îl constituie decesul, deoarece incertitudinea planează asupra momentului producerii acestui eveniment.

Distincţia dintre actele juridice comutative şi actele juridice aleatorii prezintă consecinţe practice, precum: problema resciziunii pentru leziune se poate pune numai în cazul actelor comutative, nu însă şi în cazul celor aleatorii; actele juridice aleatorii care se referă la jocuri de noroc interzise de lege sunt lovite de nulitate absolută, pentru cauză ilicită.

In actele juridice aleatorii există şanse de câştig şi de pierdere pentru toate părţile actului juridic respectiv, fiecare dintre acestea urmărind să realizeze un câştig şi să evite suportarea unei pierderi, iar aceste şanse nu pot

Citește mai mult

fi evaluate în momentul încheierii actului juridic, ci numai în momentul îndeplinirii sau al neîndeplinirii evenimentului; în schimb, incertitudinea, adică întinderea sau chiar şi existenţa obligaţiei, poate să fie unilaterală, bilaterală sau plurilaterală.

Exemple de acte juridice cu titlu oneros aleatorii: contractul de rentă viageră, contractul de întreţinere, contractul de joc sau prinsoare, contractul de asigurare, convenţia de constituire a unui uzufruct viager, vânzarea unui lucru viitor atunci când cumpărătorul îşi asumă riscul nerealizării, vânzarea unui drept litigios etc.

Sunt comutative, spre exemplu, contractul de vânzare, contractul de locaţiune, contractul de antrepriză etc.