Art. 1240 Noul cod civil Formele de exprimare a consimţământului Încheierea contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 3-a
Încheierea contractului
Art. 1240
Formele de exprimare a consimţământului
(1) Voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.
(2) Voinţa poate fi manifestată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor statornicite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare.
| ← Art. 1239 Noul cod civil Proba cauzei Încheierea contractului... | Art. 1241 Noul cod civil Forma scrisă Încheierea contractului... → |
|---|
1. Când proprietarul cere executarea imediată a contractului şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce cealaltă parte a întreprins executarea lui (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 897/2007, în B. Mischie, Contracte comerciale. Obligaţii comerciale. Practică judiciară, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 107 şi urm.).
2. Reclamanţii au solicitat obligarea autorităţilor competente să recunoască faptul că, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, au pierdut cetăţenia română
Citește mai mult
şi să li se elibereze dovada că nu mai sunt cetăţeni români. în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că părinţii lor au primit aprobarea cererii de renunţare la cetăţenia română şi că, la data de când ultimul dintre părinţi a pierdut cetăţenia română, erau minori şi au fost înscrişi în dovada de renunţare la cetăţenia română eliberată mamei lor de Ambasada României din Bonn. Reclamanţii au învederat că, deşi şi-au exprimat consimţământul în formă verbală pentru renunţarea la cetăţenia română, pârâţii au refuzat să le elibereze un act în acest sens, motivând că declaraţiile de renunţare nu au fost întocmite în formă autentică. Consimţământul oral al reclamanţilor, ca mod de manifestare unilaterală a voinţei cu intenţia de a produce efecte juridice, a fost exprimat în faţa şefului secţiei consulare la Ambasada României din Bonn. Actul care atestă consimţământul dat de reclamanţi dovedeşte că a fost îndeplinită şi condiţia de formă prevăzută de art. 39 din Legea nr. 21/1991, republicată, şi anume ca acest consimţământ să fi fost dat în forma unei declaraţii autentice (C.S.J., s. cont. adm., dec. nr. 2827/2002, www.scj.ro).3. în materia operaţiunilor comerciale, din considerente de celeritate şi oportunitate, concretizate în aplicarea principiilor libertăţii contractuale şi al consensualismului juridic, practica a impus regula unor forme contractuale simple, obligaţiile comerciale născându-se prin simpla manifestare de voinţă a părţilor, exprimată sub forma unui contract, excepţiile actului scris sau solemn fiind expres prevăzute de lege (C.S.J., s. corn., dec. nr. 4102/2001, în C. Cucu, C.G. Bădoiu, Obligaţiile comerciale. Practică judiciară, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 17 şi urm.).
2. Orice contract trebuie exprimat într-o anumită formă, aleasă de părţile contractante sau impusă de lege; atât timp cât consimţământul nu este exteriorizat, contractul nu poate fi încheiat (I. Albu, op. cit., p. 85).
3. Formarea contractelor şi a actelor juridice civile, în general, este dominată de principiul libertăţii actelor juridice civile, numit şi principiul autonomiei de voinţă (D. Cosma, op. cit., p. 101). Conform acestui principiu, voinţa părţilor
Citește mai mult
se poate manifesta liber, în sensul că părţile au libertatea de a încheia orice acte juridice civile, în orice formă aleasă, în condiţiile stabilite de ele, reglementând, ele însele, efectele actelor juridice pe care le încheie.4. Autonomia de voinţă nu este însă absolută; ea are anumite limite: în încheierea actelor juridice, părţile trebuie să respecte legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri (art. 11 NCC, corespunzător art. 5 C. civ. 1864 - n.n.). Aceasta înseamnă că părţile nu pot deroga de la dispoziţiile imperative ale legii (care privesc ordinea publică sau bunele moravuri) (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. I, p. 91-93).
5. Regula este că actul juridic se formează în mod valabil şi raportul juridic se naşte, în orice formă s-ar manifesta voinţa (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. I, p. 93). Actele juridice care se încheie valabil fără a fi necesară îndeplinirea unei anumite forme se numesc consensuale şi ele reprezintă regula. Principiulconsensualismului, adică regula conform căreia pentru încheierea valabilă a unui act juridic este suficientă simpla manifestare de voinţă, caracterizează majoritatea actelor juridice (art. 1178 NCC).
6. Consensualismul priveşte contractele a căror formă este aleasă de către părţile contractante, iar formalismul priveşte contractele a căror formă este stabilită de lege (I. Albu, op. cit., p. 85). Prin comparaţie, consensualismul este superior formalismului, deoarece obligă părţile contractante să îşi respecte cuvântul dat, independent de forma contractului; totodată, consensualismul înlesneşte încheierea contractelor, promovând astfel celeritatea circuitului contractual; însă consensualismul permite încheierea cu prea multă uşurinţă a unor contracte importante, precum şi eventuale manopere dolozive ale părţilor contractante; în ceea ce priveşte securitatea contractuală, formalismul este superior consensualismului, deoarece protejează părţile contractante atât în raporturile dintre ele, împiedicându-le să contracteze cu uşurinţă, cât şi în raporturile cu terţe persoane (I. Albu, op. cit., p. 86).
7. Deşi actul juridic consensual este valabil indiferent de forma sa, părţile pot întâmpina dificultăţi de probă, dacă nu îmbracă forma scrisă. Pentru ca părţile să fie sigure că vor putea dovedi existenţa şi conţinutul actului juridic în caz de litigiu, îl vor încheia sub forma unui înscris. Nu interesează ca un act juridic să fie valabil, dacă el nu poate fi probat în faţa instanţei (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlănescu, Al. Bâicoianu, op. cit., voi. I, p. 95). Chiar dacă, conform legii, actul juridic ar putea fi probat şi altfel decât printr-un înscris, pentru mai multă siguranţă, părţile aleg întocmirea unui înscris.
8. Pentru anumite acte juridice, legea impune în mod imperativ anumite condiţii de formă. Deci, deşi părţile au libertatea de a-şi manifesta voinţa în forma dorită de ele, conform principiului consensualismului, această libertate este limitată, în cazuri expres prevăzute de lege.
9. Limitarea libertăţii alegerii formei contractuale se referă la: forma impusă de lege ca o condiţie de validitate a contractului (de exemplu, la donaţii - art. 1011 alin. (1) NCC, corespunzător art. 813 C. civ. 1864; la contractul de ipotecă imobiliară - art. 2378 alin. (1) NCC, corespunzător art. 1772 C. civ. 1864; la convenţia matrimonială - art. 330 alin. (1) NCC ş.a.]; forma scrisă ca o condiţie de probă a contractului (de exemplu, contractul de depozit voluntar - art. 2104 NCC, corespunzător art. 1597 C. civ. 1864; contractul de tranzacţie -art. 2272 NCC, corespunzător art. 1705 C. civ. 1864, ş.a.]; forma scrisă tipizată în cazul anumitor contracte (de exemplu, pentru unele contracte privind prestarea de servicii către populaţie); forma stabilită potrivit uzanţelor (de exemplu, contractul de vizionare a unui spectacol, care se încheie prin simpla cumpărare a biletului de intrare) (I. Albu, op. cit., p. 87).