Art. 1290 Noul cod civil Efecte faţă de terţi Efectele contractului Contractul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Contractul
SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului
Art. 1290
Efecte faţă de terţi
(1) Contractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care, întemeindu-se cu bună-credinţă pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Terţii pot invoca împotriva părţilor existenţa contractului secret, atunci când acesta le vătăma drepturile.
| ← Art. 1289 Noul cod civil Efecte între părţi Efectele... | Art. 1291 Noul cod civil Raporturile cu creditorii Efectele... → |
|---|
1. Dispoziţia cuprinsă în art. 1175 C. civ. 1864 consacră, în cazul simulaţiei, opozabilitatea actului secret numai între părţile contractante şi succesorii lor universali, adică între avânzii-cauză universali sau cu titlu universal, deoarece, prin efectul transmisiunii unei fracţiuni sau totalităţii patrimoniului, ei se substituie în toate drepturile şi obligaţiile autorului (în afara celor rezultând din contractele încheiate intuita personae), astfel că le sunt opozabile excepţiile ce puteau fi ridicate faţă de autor, pe care aceştia îl reprezintă. Partea finală a textului
Citește mai mult
prevede însă în mod expres că actul secret, încheiat în cadrul convenţiei simulatorii, nu poate avea niciun efect în contra altor persoane, adică împotriva avânzilor-cauză cu titlu particular, deoarece aceştia, fiind dobânditorii unui drept sau ai unui bun determinat, nu reprezintă pe transmiţător şi deci nu pot fi asimilaţi cu el ca parte în contractul de simulaţie, care să le fie astfel opozabil. De asemenea, menţionata dispoziţie legală reglementează efectele actului secret faţă de părţile contractante şi terţi, fără a distinge după natura actului juridic. Prin urmare, nu interesează dacă este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, ci doar salvgardarea securităţii raporturilor juridice. De aceea, terţul, pentru a invoca neopozabilitatea actului secret, nu are a dovedi decât calitatea sa de dobânditor cu titlu particular, dar nu şi prejudiciul pe care eventual l-ar avea din anularea actului translativ de proprietate (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1139/1972).2. Simulaţia în sine nu reprezintă o cauză de nulitate a actului juridic, ci determină inopozabilitatea faţă de terţi a situaţiei juridice create prin actul juridic ascuns. Declararea în faţa notarului public a unui preţ mai mic decât cel real, stabilit prin actul ascuns, nu determină nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru preţ neserios şi nesincer. încălcarea unor norme de natură fiscală nu are consecinţe asupra valabilităţii actului juridic, deoarece nu ţine de condiţiile de fond şi de formă ale acestuia (C.A. Bucureşti, s. civ., dec. nr. 1567/2001, în LC. Stoica, Ineficacitatea actului juridic, voi. I, p. 343).
3. Odată stabilită simulaţiunea unei vânzări, terţul achizitor, care cunoştea existenţa contraînscri-sului, nu poate invoca art. 1175 C. civ. 1864 şi cere nulitatea contraînscrisului. Dacă art. 1175 C. civ. 1864 este generic şi nu face nicio distincţie, din aceasta nu urmează că legea nu ar cere bună-credinţă, căci această condiţie rezultă necesarmente din principiul sau motivul pe care este fundat textul; contraînscrisul, în adevăr, n-are niciun efect contra celor de-al treilea, pentru că ei n-au putut să-l cunoască; când însă terţii cunosc că contractul este simulat, ei cunosc adevărata convenţie şi nu pot astfel a se plânge că au fost înşelaţi. Deci, terţul, primind a deveni proprietar al imobilului cumpărat în aceste condiţii, n-a putut să câştige alt titlu decât acela de proprietar aparent ce îl avea şi autorul său (C.A. laşi, dec. nr. 120/1882, în F. Ciutacu, Drept civil român, p. 74).
Citește mai mult
întinderea dreptului lor de gaj: creditorii chirografari (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 408-409).2. Din redactarea art. 1290 alin. (1) NCC nu trebuie să se tragă concluzia că, în materie de simulaţie, prin terţ s-ar înţelege doar cel care dobândeşte drepturi de la achizitorul aparent, în realitate, textul de lege vizează doar simulaţia sub forma contractului aparent fictiv, când acesta este un contract de înstrăinare a unui drept. Considerăm că, în materie de simulaţie, exceptând cazul dispoziţiilor legale exprese din care rezultă altfel, categoria terţilor include şi pe: creditorii chirografari ai părţilor simulaţiei; succesorul cu titlu particular al oricăreia dintre părţile simulaţiei; succesorii universali sau cu titlu universal ai părţilor simulaţiei, dacă prin actul secret li se încalcă drepturi proprii (de exemplu, în cazul unei donaţii deghizate sub forma unui contract de vânzare, moştenitorii legali rezervatari ai donatorului devin terţi dacă donaţia încalcă rezerva succesorală) (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 177).
3. Spre a beneficia de inopozabilitatea contraînscrisului, este necesar ca terţii să se fi încrezut, cu bună-credinţă, în aparenţa rezultată din contractul public, să fi ignorat existenţa simulaţiei (C. Stătescu, C. Bîrsan, TGO, p. 81).
4. Buna-credinţă trebuie să existe în momentul realizării simulaţiei şi este prezumată până la dovada contrară (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 637).
5. Terţii au însă un drept de opţiune bazat pe o interpretare per a contrario a art. 1175 teza ultimă C. civ. 1864; ei pot invoca în favoarea lor fie actul public, fie actul secret, după cum le dictează interesele (FI.A. Baias, op. cit., p. 200).
Art. 109. Dispoziţiile art. 1.289-1.294 din Codul civil se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civil.