Art. 1292 Noul cod civil Proba simulaţiei Efectele contractului Contractul

JURISPRUDENŢĂ

1. Din moment ce în actul de vânzare-cumpărare a unei construcţii s-a prevăzut preţul de 64.874 lei, menţionându-se, totodată, că acest preţ a fost integral plătit, iar vânzătoarea a dovedit că preţul indicat mai sus este simulat - preţul real fiind de 300.000 lei -, pârâţii-cumpărători trebuie să facă dovada plăţii diferenţei (dintre preţul real şi preţul simulat), iar nu reclamanta să facă dovada că această diferenţă nu i-a fost achitată (art. 1169 C. civ. 1864). Cum din probele administrate în cauză se reţine că pârâţii nu au fost în măsură să efectueze o atare dovadă, în mod

Citește mai mult

legal instanţa i-a obligat pe pârâţii-cumpărători să plătească diferenţa în litigiu redamantei-vânzătoare (Trib. Suprem, dec. civ. nr. 9/1986).

2. Potrivit prevederilor art. 1175 C. civ. 1864, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali. în afara regulii enunţate, art. 1175 teza finală C. civ. 1864 cuprinde şi o a doua regulă, referitoare la terţi, potrivit căreia actul secret nu poate avea niciun efect în contra altor persoane. Deşi art. 1175 teza finală C. civ. 1864 se mărgineşte să dispună că actul secret nu poate avea niciun efect contra altor persoane, el permite ca un atare act să fie invocat de terţi în beneficiul lor, aşa cum le dictează interesele. S-a pretins de pârâtă că actul public este fictiv, deoarece între părţile contractante a intervenit un acord simulatoriu pentru neutralizarea efectelor înstrăinării, în scopul ca apartamentul să rămână pe mai departe în proprietatea vânzătorilor, iar terţii să fie amăgiţi asupra înseşi existenţei operaţiunii juridice. Fiind în situaţia unei simulaţii prin care, după cum se pretinde, s-a urmărit neutralizarea efectelor actului aparent, simulaţie care presupune doar existenţa unui acord simulatoriu, fără a mai fi necesară întocmirea unui înscris secret, în care să se materializeze înţelegerea ocultă a părţilor, instanţele nu pot pretinde părţii să facă dovada înscrisului secret (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1823/1992).

3. Pentru ca să existe simulaţie, este suficient ca actul secret să fie precedat actului aparent ori să fi fost simultan cu el, chiar dacă înscrisul în care s-a consemnat actul secret a fost redactat ulterior săvârşirii actului aparent. Prin act secret, în sensul art. 1175 C. civ. 1864, nu trebuie să se înţeleagă înscrisul doveditor, ci convenţia părţilor, care trebuie să fie anterioară sau concomitentă actului aparent. Convenţia secretă poate fi dovedită în condiţiile legii, chiar şi împotriva actului autentic public, nu numai prin înscris şi prin martori, în situaţiile în care actul autentic aparent s-a încheiat prin fraudă, doi sau violenţă, există un început de dovadă scrisă sau imposibilitate fizică ori morală de preconstituire a înscrisului. Această ultimă ipoteză se aplică şi în situaţia raporturilor de rudenie între părţi, care poate fi apreciată ca fiind de natură să constituie o imposibilitate morală pentru întocmirea unui înscris, astfel că proba testimonială este admisibilă (C A. Târgu-Mureş, s. civ., dec. nr. 728/1999).

4. Convenţia secretă poate fi dovedită, în condiţiile legii, chiar şi împotriva actului public, iar când proba constă într-un înscris, el nu trebuie condiţionat de data la care a fost întocmit (anterior, concomitent sau posterior actului public), determinantă fiind puterea doveditoare a acelui înscris (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 311/1978, în I.G. Mihuţâ, Repertoriu 1975-1980, p. 83).

5. Cererea de constatare a simulaţiei actului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager ca donaţie deghizată pentru preţ neserios este neîntemeiată, întrucât seriozitatea preţului se apreciază în raport cu clauza de uzufruct, rezervarea dreptului de uzufruct de către vânzător constituind un temei suficient pentru ca preţul să fie mai mic, vânzătorul transmiţând cumpărătorului doar nuda proprietate, atributele posesiei, folosirii şi culegerii fructelor rămânând vânzătorului uzufructuar. Simulaţia nu este dovedită prin antecontractul încheiat anterior contractului de vânzare-cumpărare, când acesta nu face dovada unei intenţii comune a părţilor de a încheia o vânzare-cumpărare sub formă de donaţie deghizată. Administrarea probei cu martori nu poate fi încuviinţată când contrazice declaraţia reclamantului din actul de vânzare-cumpărare, în sensul că a primit banii reprezentând preţul vânzării (C.A. Bucureşti, $. a IX-a civ. şi de propr. int., dec. nr. 413/R/2009, în D. Anghel, L. Horabagiu, op. cit., p. 396).

6. în principiu, părţile contractante nu pot dovedi simulaţiunea unui act prin martori şi prezumţii, deoarece părţile puteau lesne să-şi procure o probă literală a acestei simulaţiuni la confecţionarea actelor. Acest principiu nu suferă excepţiune decât numai când consimţământul uneia din părţi a fost smuls prin violenţă sau doi, sau când simulaţiunea întocmită de părţi a avut ca scop a acoperi o fraudă în contra legii (Apel. Buc. I, 69, Mart. 12/84, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., 1925, p. 432).

7. Determinantă în speţă este existenţa acordului simulatoriu şi a convenţiei prealabile secrete, indiferent că aceasta îmbracă o formă scrisă sau nu, deoarece, pentru existenţa simulaţiei, se impune ca actul public să fie dublat şi precedat de actul secret şi de acordul simulatoriu. Există şi situaţia de excepţie când părţile au fost în imposibilitate de a preconstitui un înscris, în cazul de faţă imposibilitatea nefiind de ordin material, ci moral. Prin urmare, existenţa convenţiei (ca negotium iuris) poate fi probată (mai ales că reclamanta este terţ faţă de contract) prin orice mijloace de probă, inclusiv martori, interogatoriu şi prezumţii (C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi de propr. int., dec. nr. 510/R/2009, în D. Anghel, L. Harabagiu, op. cit., p. 390).

8. Proba simulaţiei se poate face, de către terţi, prin orice dovezi, întrucât pentru ei simulaţia constituie un simplu fapt. Atunci însă când dovada simulaţiei este cerută chiar părţilor contractante, este de presupus că ele au avut posibilitatea să-şi procure o probă scrisă, astfel că pentru combaterea actului aparent reclamantul trebuie să prezinte un contraînscris şi doar când simulaţia a avut ca scop fraudarea legii, dovada fraudei se poate face chiar şi de părţi prin orice mijloc de probă (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 459/1977, în 1.6. Mihuţâ, Repertoriu 1975-1980, p. 83).

9. S-a reţinut că actul autentic încheiat sub forma contractului de vânzare-cumpărare este fictiv, în realitate acesta reprezintă o donaţie deghizată, cumpărătorul primind imobilul gratuit, întrucât nu s-a plătit niciun preţ pentru bunul achiziţionat. Soluţia a fost menţinută şi de curtea de apel, reţinându-se că reclamanta a dovedit donaţia deghizată cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtei-vânzătoare şi cu probele testimoniale administrate în cauză, probe din a căror analizare a rezultat că pârâtul-cumpărător nu a achitat nicio sumă de bani transmiţătorului pentru apartamentul dobândit (C.A. Piteşti, s. civ., dec. nr. 1286/R/2002, în C.P.J. 2002, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003, p. 49-50).

10. Proba cu martori şi prezumţii se poate face şi în contra actului public, când aceasta are ca scop combaterea declaraţiilor părţilor, consemnate în act, în măsura în care este dovedită imposibilitatea preconstituirii probei scrise. împrejurarea că o persoană încheie acte juridice, folosind în acest scop sume de bani aparţinând altei persoane, nu o transformă pe prima într-un mandatar ocult, iar pe cea de-a doua într-un mandant. O astfel de situaţie, dacă este probată, conferă titularului sumei de bani un drept de creanţă, care poate fi valorificat pe o altă cale decât cea a acţiunii în simulaţie (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 19/2010, în D. Anghel, L. Harabagiu, op. cit., p. 384).

Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul Cod civil:
Art. 109. Dispoziţiile art. 1.289-1.294 din Codul civil se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după intrarea în vigoare a Codului civil.