Art. 1374 Noul cod civil Corelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane Răspunderea pentru fapta altuia Răspunderea civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 4-a
Răspunderea pentru fapta altuia
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 4-a
Răspunderea pentru fapta altuia
Art. 1374
Corelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane
(1) Părinţii nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului.
(2) Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii.
| ← Art. 1373 Noul cod civil Răspunderea comitenţilor pentru... | Art. 1375 Noul cod civil Răspunderea pentru prejudiciile... → |
|---|
Citește mai mult
în care minorul, în baza unui contract, a legii sau a unei hotărâri judecătoreşti, se afla fie internat într-o instituţie specială (spitalicească, de ocrotire, de reeducare etc.), fie în grija unei persoane (de pildă, bona, meditatorul), timp în care obligaţia de supraveghere revenea altor persoane, nu părinţilor. în toate aceste situaţii, părinţii, pentru a fi exoneraţi de răspundere, trebuie să facă dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului.2. Potrivit alin. (2) teza întâi din art. 1374, răspunderea părinţilor este înlăturată în mod absolut în ipoteza în care minorul, care avea şi calitatea de prepus, a săvârşit fapta ilicită prejudiciabilă în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate de către comitent, acesta din urmă urmând a repara prejudiciul produs de minorul-prepus, părinţii fiind scutiţi de a mai face vreo dovadă. în conformitate cu teza a doua din alin. (2) al art. 1374, ca excepţie, dacă părinţii au şi calitate de comitenţi în raport cu copilul lor minor, victima va avea un drept de opţiune în a alege temeiul juridic în baza căruia vor formula acţiunea pentru repararea prejudiciului care le-a fost cauzat, art. 1372 sau art. 1373. Această prevedere este doar o facilitate creată pentru victimă, care va alege calea cea mai sigură pentru a-şi recupera prejudiciul produs, în funcţie de solvabilitatea părinţilor ca persoane fizice sau în calitate de comitent. Pentru părinţi, situaţia este aceeaşi, în ambele ipostaze trebuie să răspundă şi să repare integral prejudiciul cauzat prin fapta culpabilă a minorului.
3. în ipoteza în care minorul, care avea şi calitatea de prepus, a săvârşit fapta ilicită prejudiciabilă în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate de către comitent, părinţii sunt scutiţi, aşa cum am spus anterior, de a mai face vreo dovadă, inclusiv de a proba „că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti", aşa cum prevede, pentru alte ipoteze, art. 1372 alin. (3) teza a doua.
4. Textul alin. (1) al art. 1374 se referă la „cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului". în acest context, prin persoană se înţelege numai institutorul persoană fizică, nu şi instituţia de învăţământ (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 489).
Citește mai mult
sau 1000 alin. (3) din vechiul noul Cod Civil].Această soluţie a fost preluată integral în textele noului Cod civil, cu precizarea expresă că este aplicabilă corelaţiei dintre răspunderea comitentului şi răspunderea oricărei persoane care are obligaţia de supraveghere a unui minor, care săvârşeşte fapta prejudiciabilă în calitate de prepus şi în exercitarea funcţiilor ce-i sunt încredinţate. Astfel art. 1374 alin. (2) noul Cod Civil dispune cu claritate: „Nicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilă săvârşită de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul în care comitentul este părintele minorului care a săvârşit fapta ilicită, victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii”. Deşi formularea primei fraze a textului se referă la corelaţia dintre răspunderea oricărei persoane care are obligaţia de a supraveghea pe un minor şi răspunderea comitentului, este regretabil că în fraza a doua se referă doar la ipoteza în care comitentul este părintele minorului, dându-i posibilitatea victimei de a opta între răspunderea pe temeiul art. 1372 şi răspunderea pe temeiul art. 1373 noul Cod Civil Lipsa de consecvenţă şi coordonare este uşor sesizabilă. Aceasta însă nu ne pune în imposibilitate de a da textului o interpretare extensivă; astfel credem că el urmează să se aplice în toate situaţiile în care părintele sau oricare altă persoană are obligaţia de a supraveghea pe minorul care a săvârşit fapta ilicită este, în acelaşi timp, şi comitentul minorului în cauză; în toate situaţiile de acest fel, în opinia noastră, victima va avea dreptul de a opta între cele două temeiuri ale răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia (art. 1372 şi art. 1373 noul Cod Civil).
Citește mai mult
pe care părinţii o pot înlătura prin proba contrară. Rezultă că răspunderea părinţilor este generală; ea se angajează cu excluderea în întregime a răspunderii altor persoane. în schimb, părinţii nu vor răspunde atunci când vor proba că, în momentul în care copilul lor minor a săvârşit fapta în cauză, obligaţia de supraveghere a acestuia aparţinea în temeiul legii, al unui contract sau al unei hotărâri a instanţei competente altei persoane, cum ar fi: asistentul matemal, cadrul didactic, persoana căreia minorul i-a fost dat în plasament familial, orice persoană care şi-a asumat misiunea de a-l instrui pe minor ori de a-i organiza timpul liber, centrele de reeducare şi unităţile penitenciare pentru minori etc.