Art. 1375 Noul cod civil Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea civilă
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 5-a
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 5-a
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
Art. 1375
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.
| ← Art. 1374 Noul cod civil Corelaţia formelor de răspundere... | Art. 1376 Noul cod civil Răspunderea pentru prejudiciile... → |
|---|
Un vecin, proprietar de 11 cabaline imi distruge culturile agricole in mod frecvent. L-am anuntat de fiecare data, initial isi cerea scuze, ultima oara a inceput cu injurii si amenintari. Ar trebui sa apelez la politie sau mai degraba la un avocat? Am facut poze cu telefonul pentru a proba afirmatiile, sunt suficiente pentru un denunt? Va multumesc!
1. Exonerarea de răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale poate interveni numai în măsura în care se face dovada că dauna a fost provocată de fapta victimei înseşi, de fapta unui terţ sau dintr-o cauză de forţă majoră (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1881/1983, în C.D. 1983, p. 78).
2. Proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de el în cursul serviciului răspunde de prejudiciul cauzat de animal, fie că acesta se află sub paza sa, fie că a scăpat de sub pază. Răspunderea civilă operează nu numai în cazul proprietarului, ci şi atunci când o persoană, neproprietară,
Citește mai mult
se foloseşte de acesta în interesul său (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 36/1984, în C.D. 1984, p. 118).3. în ipoteza în care un autoturism, circulând regulamentar, acroşează un animal aflat pe partea carosabilă, este antrenată, pentru avarierea autoturismului şi rănirea animalului, răspunderea proprietarului animalului, care l-a lăsat nesupravegheat (C.A. laşi, dec. civ. nr. 939/2002, în M. Gaiţă, M.M. Pivniceru, Jurisprudenţa 2002, p. 68).
2. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine persoanei care are paza animalului în momentul producerii prejudiciului. Paza (juridică sau de fapt - n.n.) decurge, ca regulă, din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă, de direcţie şi supraveghere asupra animalului. în
Citește mai mult
această situaţie este proprietarul animalului ori persoana căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, de exemplu, pe temeiul unui drept de uzufruct, al unui contract de locaţiune, al unui contract de comodat etc. (C. Statescu, C. Bîrsan, TGO, p. 277).3. Nu pot fi obligate să răspundă acele persoane care au numai paza materială a animalului, cum este prepusul păzitorului juridic, indiferent că, în exercitarea funcţiilor sale, are obligaţia de a îngriji animalul sau dreptul de a-l folosi în interesul comitentului (L. Pop, Drept civil român, p. 307).
4. în privinţa animalelor pentru care se poate răspunde din punct de vedere civil, este vorba de animalele care sunt susceptibile de a fi apropriate într-o formă oarecare de om şi care pot fi supravegheate de acesta. Intră în această categorie animalele domestice, precum şi cele sălbatice captive în grădini zoologice, circuri etc. Se consideră că au situaţie asemănătoare şi animalele sălbatice din rezervaţiile ori parcurile de vânătoare închise (C. Statescu, C. Bîrsan, TGO, p. 276).
5. în ceea ce priveşte răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele din speciile de faună de interes cinegetic, aşa cum este reglementată şi de Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, pot fi observate câteva particularităţi. Astfel, în acest domeniu, răspunderea pentru repararea prejudiciului cauzat va fi antrenată numai dacă, pe lângă dovedirea îndeplinirii condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, proprietarii culturilor agricole şi silvice asupra cărora s-a produs dauna probează, cu documentele şi în condiţiile expres prevăzute de lege, că şi-au îndeplinit toate obligaţiile legale menite să asigure protecţia şi paza terenurilor şi culturilor care le aparţin. De asemenea, gestionarii fondurilor cinegetice sunt obligaţi, potrivit legii, să întreprindă o serie de măsuri menite să asigure menţinerea exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic în zonele de hrănire şi pentru abaterea de la culturile agricole sau din vegetaţia forestieră în care s-ar putea produce pagube. Pentru ca gestionarii fondurilor cinegetice să fie exoneraţi de răspundere, sarcina probei este răsturnată, ei fiind aceia care trebuie să probeze că şi-au îndeplinit obligaţiile ce le revin în realizarea măsurilor prevăzute de lege. Aşadar, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele din speciile de faună de interes cinegetic este în sarcina autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură (plata fiind făcută din bugetul aprobat cu această destinaţie) numai dacă atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice sau de animale domestice fac dovada că şi-au îndeplinit toate obligaţiile privind luarea măsurilor de prevenire a pagubelor. Considerăm că, în paralel cu instituirea unei răspunderi civile delictuale subiective (în cazul gestionarului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de prevenire a pagubei ce-i reveneau, în mod culpabil), legislaţia în vigoare a instituit şi o răspundere legală a autorităţilor publice centrale din domeniul silviculturii şi al protecţiei mediului în celelalte situaţii prevăzute de lege, în care despăgubirile se acordă din bugetele special aprobate cu această destinaţie, aparţinând acestor autorităţi (D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 652).
6. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale are ca fundament paza exercitată asupra animalului care produce paguba, noţiunea de pază fiind reglementată de art. 1377. Această fundamentare porneşte de la ideea că cel care exercită paza asupra unui animal trebuie să-şi asume riscul producerii unor prejudicii de către acesta, dar, totodată, proprietarul sau cel care se foloseşte de animal trebuie să ofere garanţia că va despăgubi victima în ipoteza producerii unei daune. Vorbim, aşadar, de o formă de răspundere obiectivă, independentă de orice culpă, care nu poate fi fundamentată decât pe ideea de garanţie, argumentată şi de faptul că răspunderea intervine chiar şi atunci când animalul a produs prejudiciul fiind scăpat de sub pază. Pentru a fi antrenată răspunderea, victima trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animal şi că, la momentul producerii daunei, animalul se afla sau trebuia să se afle sub paza proprietarului sau a celui care se folosea de acesta. Proprietarul animalului, chiar dacă este prezumat păzitor al acestuia, este exonerat de răspundere dacă poate face dovada că în momentul cauzării pagubei altă persoană era păzitor al acelui animal. Nu se aplică această regulă persoanei care a acceptat benevol, pentru un timp limitat la câteva ore, să păzească un câine. Veterinarul este considerat că are paza animalului cât timp acesta s-a aflat pe masa de examinare şi, în această stare, a muşcat pe cineva. Nu este considerat păzitor al animalului cel care duce calul de căpăstru spre grajd numai pentru a face un serviciu proprietarului (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 491).
Totuşi o subliniere este necesară: nu pot fi obligate să răspundă în baza art. 1375 noul Cod Civil acele persoane care au şi exercită doar paza materială a animalului, cum
Citește mai mult
este prepusul păzitorului juridic, indiferent că, în îndeplinirea atribuţiilor şi exercitarea funcţiilor sale, are obligaţia de a îngriji animalul sau dreptul de a-l folosi în interesul comitentului. Tot astfel, păstorul animalelor este un simplu păzitor material.Victima prejudiciată trebuie să facă dovada a două condiţii: existenţa prejudiciului şi existenţa raportului de cauzalitate dintre „comportamentul” animalului şi prejudiciu. în ce priveşte dovada existenţei raportului de cauzalitate, aceasta este relativ facilă. Victima este necesar să probeze doar că animalul a participat la producerea prejudiciului; imediat ce această probă facilă s-a făcut, în temeiul art. 1375 noul Cod Civil, se declanşează o prezumţie a existenţei raportului de cauzalitate exclusiv între participarea animalului şi prejudiciu, indiferent că această participare a avut loc sau nu sub forma unui contact material. La aceste două condiţii, se mai adaugă şi aceea ca animalul să se afle în paza juridică a unei persoane; or, calitatea de păzitor juridic se prezumă că aparţine proprietarului sau celui care se serveşte de animal (art. 1375 noul Cod Civil). Aşa fiind, victima nu este necesar să dovedească faptul că animalul se afla în paza juridică a unei alte persoane; dovada contrară poate şi trebuie făcută de către cel în sarcina căruia operează prezumţia de pază juridică a animalului.
Cel care a suferit prejudiciul are dreptul să ceară în baza art. 1375 noul Cod Civil repararea lui de la păzitorul juridic al animalului. După ce păzitorul juridic a reparat prejudiciul, el are dreptul la o acţiune în regres împotriva celui care a avut paza materială a animalului în momentul cauzării prejudiciului. în cadrul acţiunii în regres, păzitorul juridic este ţinut să dovedească prezenţa tuturor condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie a păzitorului material al animalului (art. 1357-1375 noul Cod Civil)1. Nimic nu o împiedică pe victimă să-l urmărească direct, dacă este cazul, în aceleaşi condiţii, pe acela care a avut paza materială a animalului în momentul în care a provocat prejudiciul, dacă o astfel de urmărire îi este preferabilă2.