Art. 1530 Noul cod civil Dreptul la daune-interese Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent
Art. 1530
Dreptul la daune-interese
Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.
| ← Art. 1529 Noul cod civil Executarea obligaţiei de a nu face... | Art. 1531 Noul cod civil Repararea integrală Executarea prin... → |
|---|
1. Prin daune-interese se înţeleg despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării prejudiciilor suferite de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor contractuale. în măsura în care sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde daune-interese, creanţa sa iniţială fiind înlocuită cu o altă creanţă, care are ca obiect o sumă de bani reprezentând echivalentul prejudiciului suferit, ceea ce nu înseamnă însă transformarea obligaţiei iniţiale
Citește mai mult
într-o altă obligaţie, ci despăgubirile sunt datorate în virtutea înseşi a obligaţiei iniţiale, fiind o sancţiune a neexecutării obligaţiei acesteia. Reclamanta a solicitat despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei de a plăti despăgubirile rezultând din contractul de asigurare. Obligaţia izvorâtă din contractul de asigurare fiind, în fapt, o obligaţie de a da, de a plăti o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, evident, ca urmare a neexecutării sale, debitorul nu poate fi obligat decât la plata de daune-interese moratorii, care se pot cumula executării obligaţiei (C.A. Suceava, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 12/2009, în Jurindex).2. Nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a neplăţii indemnizaţiei de asigurare la producerea cazului asigurat - avarierea autovehiculului asigurat - şi prejudiciul constând în lipsa de folosinţă a autovehiculului pe perioada dintre producerea cazului asigurat şi repararea maşinii (Trib. Bucureşti, s. a Vl-a com., dec. nr. 827/2008, în A.-M. Mateescu, op. cit., p. 90).
3. Ca urmare a rezoluţiunii vânzării, prejudiciul creat cumpărătorului este reparat prin restituirea preţului. Nu există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligaţiei de a preda bunul cu caracteristicile indicate de către vânzător şi achiziţionarea altor bunuri mai scumpe, pentru a fi acordate daune-interese constând în diferenţa plătită de cumpărător pentru achiziţionarea unor produse corespunzătoare, dar la un preţ mai mare (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 253/2006).
Citește mai mult
care trebuia predat creditorului a pierit din culpa debitorului) sau, pur şi simplu, executarea în natură, chiar silită, nu mai prezintă niciun interes pentru creditor (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 187).2. în toate aceste situaţii, creditorul poate suferi un prejudiciu, ceea ce înseamnă că el este îndreptăţit să pretindă o satisfacţie prin echivalent bănesc. Răspunderea civilă contractuală rezultă din nerespectarea întocmai a obligaţiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecinţa neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Creanţa contractuală iniţială este înlocuită cu o altă creanţă, şi anume cea în despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de către creditor, fără însă a fi vorba de o transformare propriu-zisă a obligaţiei iniţiale, deoarece despăgubirile constituie obiectul subsidiar, cu titlu de sancţiune, al executării obligaţiei asumate de către debitor. Obligaţia asumată prin contract şi obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executare necorespunzătoare ori cu întârziere sunt obligaţii succesive şi distincte, chiar dacă una este urmarea celeilalte şi nu poate exista fără aceasta (Ibidem).
3. Neexecutarea obligaţiei de către debitor unită cu imposibilitatea constrângerii debitorului să execute în natură obligaţia dă dreptul creditorului la repararea prejudiciului suferit în acest mod, dacă face dovada că a suferit un prejudiciu şi că acest prejudiciu este efectul neîndeplinirii obligaţiei debitorului. Aşadar, daunele-interese cuvenite creditorului se limitează la ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 625-626).
4. Această modalitate de executare silită este circumscrisă noţiunilor de vinovăţie (sub formă de intenţie sau culpă, aceasta din urmă prezumându-se în obligaţiile contractuale prin simplul fapt al neexecutării), prejudiciu, legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta săvârşită cu vinovăţie şi repararea prejudiciului (daunele-interese, clauza penală, arvuna) (îndrumar notarial, voi. I, p. 568-569).
5. Condiţiile acordării de despăgubiri (răspunderii contractuale) sunt următoarele: existenţa unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale (neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere); existenţa unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; vinovăţia debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale, se naşte dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca: debitorul să fie pus în întârziere; să nu existe o clauză de neresponsabilitate (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 188).
6. Atunci când neexecutarea obligaţiei este parţială, trebuie să se deosebească între două situaţii, după cum obiectul obligaţiei (prestaţia) este indivizibil sau divizibil. Dacă obiectul obligaţiei este indivizibil, indiferent dacă indivizibilitatea decurge din natura obiectului ori din voinţa părţilor, neexecutarea parţială a obligaţiei constituie întotdeauna o neexecutare totală, care îndatorează debitorul să repare integral prejudiciul. Dacă obiectul obligaţiei este divizibil, va trebui stabilită măsura în care obligaţia este executată, respectiv neexecutată, iar despăgubirile datorate de debitor creditorului său vor fi diminuate în mod corespunzător (Ibidem).
7. Executarea necorespunzdtoare a obligaţiei poate fi apreciată ca fiind o neexecutare totală sau parţială a contractului, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei. De exemplu, ar fi vorba de o neexecutare totală dacă debitorul predă creditorului său în executarea contractului un bun cu vicii ascunse care îl fac în întregime inutilizabil sau confecţionează la comandă un articol de îmbrăcăminte prea mic pentru persoana căreia îi era destinat, astfel încât aceasta nu îl poate îmbrăca. Atunci când bunul predat de către debitor prezintă anumite vicii sau defecte care însă nu îl fac inutilizabil, este vorba de o neexecutare parţială (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 188-189).
8. Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară existenţa raportului de cauzalitate între neexecutarea sau executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiei contractuale şi prejudiciul suferit de creditor. Atunci când paguba, chiar cauzată de către unul dintre contractanţi, nu se află în niciun fel de raport cu obligaţia născută din contract, răspunderea nu poate fi contractuală. Din art. 1530 NCC rezultă cu claritate că prejudiciul trebuie să fie „consecinţa directă şi necesară" a neexecutării obligaţiei (Idem, p. 190).
9. Existenţa raportului de cauzalitate, în materie contractuală, este prezumată de lege din faptul neexecutării latosensu a contractului şi a existenţei prejudiciului direct şi necesar (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 659).
10. Principiile care guvernează repararea prejudiciilor în materia răspunderii civile sunt: principiul reparării integrale a prejudiciului; principiul reparării prejudiciilor previzibile; principiul reparării prejudiciului direct.
Această modalitate de executare silită este circumscrisă noţiunilor de vinovăţie (sub formă de intenţie sau culpă, aceasta din urmă prezumându-se în obligaţiile contractuale prin simplul fapt al neexecutării), prejudiciu, legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta săvârşită cu vinovăţie şi repararea prejudiciului (daunele interese, clauza penală, arvuna).
Principiul care guvernează materia este cel enunţat la art. 1.530– 1.531
Citește mai mult
Noul cod civil, potrivit căruia creditorul are dreptul să ceară debitorului repararea integrală a prejudiciului pe care acesta i l-a cauzat ca o consecinţă directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Deci nu numai neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei, ci şi cea fără justificare atrage plata daunelor–interese.