Art. 1533 Noul cod civil Previzibilitatea prejudiciului Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor

1. Una dintre condiţiile pentru obligarea la daune-interese a debitorului este previzi-bilitatea pentru el a prejudiciului. Debitorul va răspunde numai pentru prejudiciul pe care l-a prevăzut sau putea să-l prevadă la momentul încheierii contractului ca efect al neînde-plinirii obligaţiei sale. Aşadar, previzibilitatea este concepută în acest caz după criteriul subiectiv. Dacă, însă, neexecutarea obligaţiei debitorului este intenţionată sau dacă se poate stabili că este urmarea unei culpe grave a debitorului, el va fi răspunzător şi pentru repararea acelui prejudiciu pe care nu l-a prevăzut

Citește mai mult

sau pe care nu putea să-l prevadă (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 628).

2. Problema reparării numai a prejudiciului previzibil în materia răspunderii civile contractuale nu trebuie confundată cu teoria impreviziunii contractuale. Impreviziunea apare ca o împrejurare obiectivă, este adevărat, ca şi forţa majoră, independentă de culpa debitorului şi determinată de evenimente exterioare voinţei acestuia, dar care nu împiedică executarea obligaţiilor contractuale; dimpotrivă, în cazul impreviziunii contractuale, partea afectată de intervenţia acesteia nu se află în imposibilitate de executare, ci în faţa unei onerozităţi excesive a executării obligaţiei sale sau a diminuării substanţiale a prestaţiei ce are a fi primită de creditor (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 439-438).

3. Se pune întrebarea dacă previzibilitatea se referă la cauza şi natura prejudiciului, cât şi la întinderea sau valoarea lui reparabilă. Un exemplu din doctrina juridică franceză este relevant: o persoană expediază la o anumită adresă printr-un transportator profesionist un geamantan cu bijuterii şi obiecte de artă, fără nicio precizare specială; transportatorul care acceptă să efectueze transportul acelui geamantan cunoaşte felul prejudiciului care poate fi cauzat în cursul executării contractului, constând în: deteriorări exterioare, spargerea sau distrugerea unor lucruri din interiorul geamantanului, pierderea acestuia etc.; el însă nu poate şti, dacă nu i s-a comunicat, că în acel geamantan se află bunuri a căror valoare depăşeşte cu mult valoarea bunului şi obiectelor care în mod normal fac obiectul unui asemenea transport. în prezent, în jurisprudenţă s-a statuat că pentru determinarea prejudiciului previzibil se va lua în considerare acea parte din prejudiciu care a fost prevăzută sau poate fi prevăzută că se va produce în cazul neexecutării contractului; astfel, în exemplul de mai sus, transportatorul va fi obligat să plătească daune-interese, dar numai în limita prejudiciului previzibil, adică a valorii bunurilor care în mod normal se află într-un geamantan; prin urmare, în cazul în care un prejudiciu este imprevizibil, răspunderea debitorului nu este exclusă de plano; dimpotrivă, el va fi ţinut să plătească totuşi daune-interese, dar numai la valoarea prejudiciului previzibil (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 670).

4. Aprecierea previzibilităţii sau imprevizibilităţii prejudiciului suferit de creditor este în competenţa judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei. Desigur că imprevizibilitatea prejudiciului este invocată în instanţă şi trebuie dovedită de debitorul contractual. Astfel, judecătorul trebuie să aibă în vedere: a) ansamblul clauzelor contractuale care au fost de natură să-i sugereze debitorului riscurile la care se supune; b) uzanţele generale şi speciale care sunt urmate în raporturile contractuale dintre debitorii profesionişti (transportatori, bancheri, anumiţi depozitari, garajişti etc.) şi clienţii lor; c) declaraţiile şi informaţiile ajunse la cunoştinţa debitorului înainte şi în momentul încheierii contractului (de pildă, declaraţiile de valoare destinate să-l informeze pe depozitar, transportator etc. asupra valorii bunurilor ce le sunt încredinţate); d) indicaţiile referitoare la natura acestor bunuri (inventarul sau lista remisă debitorului); e) declaraţiile făcute şi măsurile de precauţiune luate în cursul perioadei precontractuale; f) aparenţele exterioare, cum este aspectul exterior al bunului încredinţat debitorului sau ambalajul său, din care pot rezulta anumite deducţii asupra valorii sale; g) valoarea remuneraţiei pe care creditorul se angajează s-o plătească debitorului în schimbul prestaţiei la care acesta s-a obligat prin contract (Idem, p. 670-671).

5. Previzibilitatea şi imprevizibilitatea prejudiciului se apreciază in abstracto, în funcţie de modul în care s-ar fi comportat un debitor mijlociu, aflat în aceleaşi circumstanţe în care s-a găsit debitorul în cauză. Aşadar, determinarea previzibilităţii are loc prin raportare la comportamentul unui bun părinte de familie, adică a unui om cu puteri şi diligenţe medii, care se angajează în calitate de debitor. Excepţie fac doar debitorii care au încheiat contracte în calitate de profesionişti, faţă de care exigenţele sunt mai mari, deoarece sunt mai avizaţi şi informaţi în raport cu clienţii lor; de aceea, problema previzibilităţii şi imprevizibilităţii prejudiciilor pe care le pot cauza clienţilor este rezolvată după standardele care rezultă din reglementările derogatorii ale dreptului consumaţiei (Idem, p. 671).

6. Regulile de mai sus sunt subordonate limitei despăgubirilor cuvenite creditorului pentru acel prejudiciu care este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei debitorului. Condiţia conform căreia daunele-interese includ numai prejudiciul care este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei este reluată şi în art. 1533, după ce a fost enunţată în art. 1530. Aşadar, debitorul nu va răspunde pentru repararea consecinţelor indirecte care în mod normal s-ar fi produs şi fără fapta sa culpabilă. Exemplul clasic este cel al vânzării unui animal care a avut drept consecinţă contaminarea şi pieirea altor animale ale cumpărătorului. Prejudiciul va include dauna suferită prin pieirea tuturor acestor animale, în schimb, prejudiciul nu va include dauna pretinsă întrucât cel care a cumpărat animalul bolnav nu a reuşit să îşi cultive terenul, nici dauna suferită de acelaşi creditor pentru că nu şi-a putut îndeplini obligaţiile de livrare a produselor agricole etc. (/. Turcu, Noul Cod civil, p. 628-629).

7. Ori de câte ori un prejudiciu este consecinţa unei alte fapte sau împrejurări exterioare contractului, repararea lui poate fi obţinută numai pe calea răspunderii delictuale. Prejudiciul direct nu se confundă cu prejudiciul cauzat în mod direct. Sfera noţiunii de prejudiciu direct este mai largă, înţelegându-se prejudiciul cauzat în cadrul unei legături cauzale directe, cât şi indirecte. în materia răspunderii civile contractuale, legătura cauzală directă există între neexecutarea contractului şi prejudiciul cauzat creditorului contractual, care are astfel calitatea de victimă imediată; dimpotrivă, legătura cauzală indirectă, care se stabileşte prin intermediul prejudiciului cauzat creditorului, există între neexecutarea contractului şi prejudiciul cauzat terţelor persoane, prin ricoşeu sau reflectare, care se numesc victime indirecte. în schimb, spre deosebire de prejudiciul direct, prejudiciul indirect este atunci când între el şi neexecutarea contractului nu există nicio legătură ca de la efect la cauză şi de aceea debitorul nu poate fi îndatorat a-l repara (L Pop, Tratat, voi. II, p. 672).