Art. 1532 Noul cod civil Caracterul cert al prejudiciului Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor

CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor

SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent

Art. 1532

Caracterul cert al prejudiciului

(1) La stabilirea daunelor-interese se ţine seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe.

(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a creditorului.

(3) Prejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanţa de judecată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1532 Noul cod civil Caracterul cert al prejudiciului Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor




Ion Filimon 13.08.2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, prejudiciul trebuie să fie patrimonial, adică susceptibil de a fi exprimat în bani, să fie cert, adică să fie produs şi să poată fi dovedit, să fie direct, adică consecinţă a faptei ilicite, şi actual. Este cert şi prejudiciul viitor, însă trebuie să fie sigur că se va produce. Faptul că reclamanta s-a obligat prin antecontractul de vânzare-cumpărare faţă de promitenta-cumpărătoare să plătească o sumă de bani în cazul în care nu-i va transmite proprietatea terenului forestier, până la un anumit termen, este riscul său şi nu
Citește mai mult este de natură a obliga pârâtele la restituirea către reclamantă a acestei sume. Câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că împotriva sa a fost obţinut un titlu executoriu de către promitentul-cumpărător, care să cuprindă obligaţia asumată prin antecontract şi astfel prejudiciul dovedit, nu poate justifica acordarea despăgubirilor solicitate de la pârâte (C.A. Craiova, s. civ, dec. nr. 146/2008, înJurindex).
Răspunde
Ion Filimon 13.08.2015
1. Pentru stabilirea cuantumului prejudiciului nu sunt prevăzute criterii ce ar putea fi avute în vedere de părţi şi de instanţa de judecată, cuantumul prejudiciului urmând a fi determinat în funcţie de elementele specifice, concrete ale speţei.

2. Prejudiciul cert este prejudiciul a cărui existenţă este neîndoielnică şi a cărui întindere poate fi sigur stabilită. Sunt certe numai prejudiciul actual, precum şi cel viitor, în măsura în care apare ca o prelungire directă şi necesară a unor fapte actuale. Ca urmare, instanţa are îndatorirea să acorde despăgubiri civile pentru incapacitatea de
Citește mai mult muncă provocată printr-o faptă ilicită, chiar dacă victima în momentul săvârşirii acelei fapte, deşi capabilă de muncă, nu este totuşi încadrată în muncă, prejudiciul viitor fiind, în acest caz, sigur şi susceptibil de o evaluare actuală. Când dauna viitoare are caracter succesiv, reparaţia poate fi stabilită nu numai sub forma unei sume globale, ci şi sub forma unor prestaţii băneşti succesive, ca rentă viageră sau pe timp limitat (M.N. Costin, C.M. Costin, Dicţionar de drept civil de la A la Z, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 772).

3. Sunt prejudicii certe şi prejudiciile viitoare care nu s-au produs, dar este sigur că se vor produce şi pot fi evaluate în prezent, existând elemente suficiente în acest scop. Certitudinea unui prejudiciu viitor se referă atât la existenţa, cât şi la întinderea sa. în cazul în care un prejudiciu material ori corporal (avem în vedere componenta sa economică) este sigur că se va produce, dar nu se cunoaşte în prezent întreaga sa întindere, instanţa de judecată se va limita să-l oblige pe debitor numai la repararea prejudiciului evaluat cu certitudine. Repararea prejudiciilor viitoare şi eventuale care vor deveni apoi certe, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare a debitorului, va putea fi acordată numai în urma promovării de către creditor a unei acţiuni separate în justiţie. în consecinţă, prejudiciile viitoare şi eventuale nu sunt certe, deoarece producerea lor nu este sigură. Ele vor deveni certe numai din momentul în care s-au produs sau este sigur că se vor produce (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 655-656).

4. Alineatul (2) al textului analizat precizează că repararea prejudiciului cauzat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj trebuie să ţină cont de probabilitatea acestuia de realizare.

5. Prejudiciile viitoare şi eventuale nu trebuie confundate cu prejudiciile constând în pierderea unei şanse. Prin pierderea unei şanse se înţelege pierderea posibilităţii unei persoane de a realiza un câştig sau de a evita o pierdere; de aici rezultă un prejudiciu pentru persoana în cauză. Atunci când această şansă se datorează unei conduite ilicite a altei persoane, se pune problema dacă victima îi poate sau nu pretinde repararea prejudiciului constând în câştigul pe care nu l-a putut realiza sau, după caz, valoarea a cărei pierdere nu a fost în măsură să o evite. Pentru existenţa obligaţiei de reparare a unui prejudiciu constând în pierderea unei şanse nu este suficient să se dovedească doar prezenţa condiţiilor generale ale răspunderii civile. Dreptul de a obţine reparaţia şi limitele reparaţiei se stabilesc având în vedere încă două condiţii: pierderea unei şanse are caracter cert şi deci este indemnizabilă dacă acea şansă pierdută este reală şi serioasă. Aşa, de pildă, dă naştere obligaţiei de reparare, fiind reală şi serioasă, pierderea şansei de a dobândi un imobil datorită neîndeplinirii unei obligaţii de către notarul public sau pierderea şansei de a câştiga un proces ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor pe care le are avocatul angajat în acea cauză. De asemenea, este indemnizabilă pierderea şansei de a asigura un transport de mărfuri ori de a participa la o cursă hipică. Pierderea unei şanse este posibilă deopotrivă în domeniul delictual şi în domeniul contractual (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 656-657).

6. Suntem în prezenţa pierderii unei şanse în următoarele situaţii: cazul în care un avocat nu se prezintă la un termen de judecată sau nu îndeplineşte un anumit act de procedură îl poate pune pe clientul său în situaţia de a pierde şansa reală de a câştiga procesul; proprietarul unui cal pierde şansa de câştig în cazul în care, din cauza întârzierii transportatorului, acel cal nu a luat startul într-o cursă hipică, având toate calităţile să se afle pe unul dintre locurile pentru care proprietarul ar fi fost recompensat; un act de concurenţă neloială îl împiedică pe un comerciant să-şi sporească clientela şi să obţină câştiguri mai mari; o persoană care nu se poate prezenta la un concurs sau examen, de care depinde cariera sa, din cauza faptului că a fost victima unui accident corporal, suferă un prejudiciu constând în pierderea şansei de reuşită profesională; neexecutarea unui contract îl pune pe creditor în situaţia de a fi privat de posibilitatea de a realiza profitul pe care a contat la încheierea contractului; nepunerea la dispoziţia partenerului contractual a actelor şi documentelor necesare pentru a putea încheia contracte cu terţii pentru transportul de mărfuri face ca acesta să piardă şansa de a realiza un câştig sau de a evita o pierdere (Idem, p. 656).

7. Stabilirea despăgubirilor (adică a sumei de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiei asumate de debitorul său) se poate face în trei moduri: pe cale judecătorească (evaluare judiciară); prin convenţia părţilor (evaluare convenţională); prin lege (evaluare legală) (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 194).

8. în principiu, stabilirea daunelor-interese se face ţinând cont de valoarea prejudiciului în momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 668).
Răspunde