Art. 1554 Noul cod civil Efectele rezoluţiunii şi ale rezilierii Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea prestaţiilor Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 5-a
Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea prestaţiilor
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 5-a
Rezoluţiunea, rezilierea şi reducerea prestaţiilor
Art. 1554
Efectele rezoluţiunii şi ale rezilierii
(1) Contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite.
(2) Rezoluţiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluţionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluţiune.
(3) Contractul reziliat încetează doar pentru viitor.
| ← Art. 1553 Noul cod civil Pactul comisoriu Rezoluţiunea,... | Art. 1555 Noul cod civil Ordinea executării obligaţiilor Cauze... → |
|---|
1. în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare este reziliat de plin drept pentru neexecutarea obligaţiilor cumpărătorului, iar ulterior rezilierii cumpărătorul în culpă adjudecă marfa rămasă disponibilă ca urmare a rezilierii contractului, pe care vânzătorul încerca să o valorifice la Bursa Română de Mărfuri, oferind un preţ mult mai mic decât cel convenit iniţial prin contractul reziliat, vânzătorul este îndreptăţit să solicite daune-interese pentru diferenţa de preţ (I.C.C.J., s. corn., dec. nr. 1548/2011).
2. Desfiinţarea contractului de împrumut (prin rezoluţiune) atrage
Citește mai mult
şi stingerea contractului de ipotecă prin care s-a garantat obligaţia de restituire a sumei de bani împrumutate (C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1827/1998, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 9).3. Dacă ipoteca s-a stins, raportul obligaţional principal, întemeiat pe contractul de împrumut, rămâne în fiinţă. împrejurarea că s-a desfiinţat ipoteca cu care a fost garantat împrumutul nu are drept consecinţă decât faptul că partea a devenit, dintr-un creditor ipotecar care beneficia de această garanţie reală imobiliară, un creditor chirografar (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1703/2007).
Citește mai mult
către cealaltă parte. în cazul rezilierii, prestaţiile deja executate nu se mai restituie, fiind vorba despre o desfacere a contractului (încetează efectele viitoare ale contractului), iar nu despre o desfiinţare (şi pentru trecut), ca în cazul rezoluţiunii (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 185).2. Rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia şi restituirea prestaţiilor în condiţiile prevăzute de art. 1635-1649 NCC (îndrumar notarial, voi. I, p. 579).
3. Data naşterii dreptului la restituire coincide cu data rezoluţiunii (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 650).
Rezoluţiunea operează în următoarele cazuri (art. 1.550 Noul cod civil):
– poate fi dispusă de instanţa de judecată;
– poate fi declarată unilateral de partea îndreptăţită;
– poate interveni în cazurile anume prevăzute de lege;
– poate interveni prin convenţia părţilor.
În cazurile anume prevăzute de lege şi prin convenţia părţilor poate opera de plin drept.
Dispoziţiile
Citește mai mult
referitoare la rezoluţiune se aplică şi la reziliere dacă nu se prevede altfel [art. 1.549 alin. (3) Noul cod civil].Rezoluţiunea unilaterală (art. 1.552 Noul cod civil) este reglementată ca instituţie distinctă şi nu ca variantă de pact comisoriu.
Acest tip de rezoluţiune/reziliere operează cu respectarea următoarelor condiţii:
1) părţile au convenit că rezoluţiunea/rezilierea poate interveni prin notificarea scrisă a debitorului sau debitorul este de drept în întârziere (vezi art. 1.523 Noul cod civil) sau acesta nu a executat obligaţia la termenul fixat prin punerea în întârziere;
2) creditorul notifică în scris debitorului declaraţia sa de rezoluţiune, cu confirmare de primire, după caz.
Notificarea declaraţiei de rezoluţiune/reziliere este diferită de notificarea pentru punerea în întârziere prin care se fixează termenul pentru executarea obligaţiei (atunci când nu s-a stipulat că simpla ajungere la termen valorează punere în întârziere), marcând cronologic două proceduri diferite.
Notificarea declaraţiei de rezoluţiune/reziliere este cerută în toate cazurile, pentru a putea opera rezoluţiunea unilaterală, în timp ce notificarea pentru punerea în întârziere este cerută doar dacă părţile nu au stipulat că debitorul este de drept în întârziere în cazul neexecutării obligaţiei la termenul convenit prin contract.
Declaraţia de rezoluţiune/reziliere (împreună cu dovada comunicării) se înscriu în cartea funciară sau în alte registre publice (vezi art. 902 pct. 11 Noul cod civil) pentru a fi opozabilă terţilor.
Contractul desfiinţat prin rezoluţiune/reziliere se consideră că nu a fost niciodată încheiat.
Dovada comunicării este importantă deoarece declaraţia de rezoluţiune este considerată irevocabilă de la data comunicării ei sau de la data termenului fixat prin punerea în întârziere.
Pactul comisoriu (art. 1.553 Noul cod civil) poate fi definit ca o clauză convenţională cu caracter accesoriu prin care părţile stabilesc anticipat neexecutarea căror obligaţii atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului.
Instituţia presupune două elemente fundamentale:
– menţionarea expresă a obligaţiilor a căror neexecutare va atrage rezoluţiunea sau rezilierea;
– punerea în întârziere a debitorului obligaţiei neexecutate.
Din perspectiva acestor elemente, textul legal distinge două tipuri de pact comisoriu:
1) dacă părţile nu au stipulat că rezoluţiunea va rezulta din simplul fapt al neexecutării, rezoluţiunea va opera doar după punerea în întârziere;
2) dacă părţile au stipulat că rezoluţiunea va rezulta din simplul fapt al neexecutării, rezoluţiunea va opera de drept, fără alte formalităţi.
Pactul comisoriu are ca efect rezoluţiunea/rezilierea de drept a contractului, motiv pentru care, în cazul în care va opera doar în urma punerii în întârziere prin notificare scrisă, aceasta trebuie să cuprindă în mod expres condiţiile în care va opera pactul [art. 1.553 alin. (3) Noul cod civil].
De reţinut în materia rezoluţiunii şi rezilierii:
– creditorul nu poate cere rezoluţiunea atunci când neexecutarea este de mică însemnătate, în acest caz putând cere fie reducerea prestaţiei proprii, fie daune-interese dacă reducerea prestaţiei proprii nu este posibilă;
– creditorul poate cere rezilierea chiar şi atunci când neexecutarea prestaţiei este de mică însemnătate, dar are caracter repetat;
– rezoluţiunea contractului, ca şi nulitatea/anularea, are ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia şi restituirea prestaţiilor în condiţiile prevăzute de art. 1.635–1.649 Noul cod civil, precum şi plata unor daune-interese care pot fi stabilite anticipat de părţi printr-o clauză penală [art. 1.538 alin. (5) Noul cod civil];
– rezilierea contractului nu are decât efect pentru viitor [art. 1.554 alin. (3) Noul cod civil].
Citește mai mult
întreţinere se desfiinţează şi bunul sau altă prestaţie se redobândeşte cu efect retroactiv, iar împrejurarea că nu se restituie valoarea întreţinerii prestate şi contravaloarea folosinţei bunului se justifică prin caracterul aleatoriu al contractului (respectiv prin compensare cu prestaţiile efectuate) - Fr. Deak, op. cit., p. 587, nota 215. Sancţiunea incidenţă este rezoluţiunea (iar nu rezilierea) şi în cazul contractului de rentă viageră, conform art. 2251 C.civ., (desigur, numai în acele ipoteze în care legea admite desfiinţarea contractului de rentă viageră pentru neexecutare), precum şi în cazul altor contracte sinalagmatice în care obligaţia uneia dintre părţi presupune o singură prestaţie (de exemplu, vânzarea cu plata preţului în rate; de altfel, referitor la acest exemplu, se poate considera că plata în rate reprezintă doar o modalitate de executare a unei prestaţii unice, anume plata preţului).