Art. 1556 Noul cod civil Excepţia de neexecutare Cauze justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale Executarea silită a obligaţiilor
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 6-a
Cauze justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale
Executarea silită a obligaţiilor
SECŢIUNEA a 6-a
Cauze justificate de neexecutare a obligaţiilor contractuale
Art. 1556
Excepţia de neexecutare
(1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.
(2) Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.
| ← Art. 1555 Noul cod civil Ordinea executării obligaţiilor Cauze... | Art. 1557 Noul cod civil Imposibilitatea de executare Cauze... → |
|---|
1. sa fie vorba de obligatii nascute dintr-un contract sinalagmatic
2. obligatiile sa foe exigibile
3. sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de insemnata, din partea partii care pretinde neexecutarea
4. neexecutarea sa fie inputabila partii care la randul ei pretinde executarea obligatiei celeilalte parti, iar nu sa se datoreze unei fapte savarsite de partea care invoca exceptia sau unei imprejurari ce exclude vinovatia
5. sa nu existe o anumita ordine in executarea obligatiei
6. refuzul sa nu fie contrar bunei conditii
1. Caracteristica esenţială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin părţilor, împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a obligaţiei corelative, implicând simultaneitatea de executare a acestor obligaţii, deci posibilitatea de invocare a excepţiei de neexecutare, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată. Ca atare, exceptio non adimpleti contractus este o sancţiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligaţiei nu înţelege să-şi îndeplinească propriile îndatoriri
Citește mai mult
contractuale, pe care şi le-a asumat. Reclamantul a notificat-o pe pârâtă pentru a se prezenta la cabinetul avocatului său în vederea încasării sumei, reprezentând a doua parte a arvunei, în notificare menţionându-se însă că, în cazul neprezentării promitentei-vânzătoare, suma va fi consemnată la CEC pe numele acesteia. în loc să-şi respecte această obligaţie, reclamantul a înţeles să o notifice din nou pe pârâtă, pentru a se prezenta la biroul notarului public, în vederea achitării diferenţei de preţ şi încheierii contractului în formă autentică. Mai mult, reclamantul a consemnat la bancă suma reprezentând a doua parte a avansului, pe numele său, iar nu pe numele şi la dispoziţia pârâtei. Or, numai oferta reală urmată de consemnaţiune îl putea elibera pe reclamant de obligaţia asumată prin antecontract (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 5457/2004).2. Neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor contractuale, nu este nici o excepţie de procedură propriu-zisă şi nici o excepţie de fond, în sensul legii, ci doar un mijloc de apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca şi asupra căruia instanţa se pronunţă pe baza probelor administrate în cauză (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 3786/2008).
2. Excepţia de neexecutare operează ca o modalitate a justiţiei private, nefiind necesară o solicitare
Citește mai mult
adresată instanţei de judecată şi nici punerea în întârziere a celeilalte părţi contractante (Urs, S. Angheni, Drept civil, vol. II, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p. 223 şi urm.). Aceasta îşi produce efectele specifice prin simpla opunere a sa părţii care cere executarea contractului. Şi prin aceasta se deosebeşte de rezoluţiunea contractului, care, de regulă, se pronunţă de către instanţa de judecată (V. Stoica, Declaraţia unilaterală de rezoluţiune, în Dreptul nr. 8/2006, p. 36-67).3. Spre deosebire de posibilitatea invocării excepţiei de neexecutare a contractului, rezoluţiunea contractului prezintă importanţă pentru desfiinţarea contractului, în timp ce în cazul invocării excepţiei partea care a invocat-o rămâne legată de contract, iar dacă cealaltă parte îşi execută obligaţiile, atunci şi partea care s-a prevalat de excepţia de neexecutare va trebui să-şi execute propriile obligaţii. în situaţia în care partea căreia i s-a opus excepţia nu procedează la executarea obligaţiei sale, atunci cealaltă parte are interesul de a desfiinţa contractul prin rezoluţiune (/. Adam, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2004, p. 92).
4. Excepţia de neexecutare este un mijloc preventiv, pe când rezoluţiunea este un mijloc reparator (N.A. Daghie, Excepţia de neexecutare a contractului, în P.R. nr. 1/2010, p. 71).
5. Pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului este necesară îndeplinirea unor condiţii, şi anume: a) obligaţiile părţilor să îşi aibă izvorul în aceeaşi convenţie; b) să existe o neexecutare a obligaţiilor totală sau parţială, dar semnificativă, din partea celeilalte părţi; c) neexecutarea să nu fie din vina părţii care invocă excepţia de neexecutare, prin fapta sa să fi împiedicat partea să nu-şi execute obligaţiile, respectiv să nu se datoreze unei împrejurări ce exclude vinovăţia; d) această neexecutare să fie imputabilă părţii care, la rândul ei, pretinde executarea obligaţiei celeilalte părţi; e) obligaţiile să fie executate simultan sau obligaţiile ambelor părţi să fie scadente la momentul invocării excepţiei, respectiv să nu existe termen pentru executarea obligaţiilor. Nu este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere şi nici nu este necesară intervenţia instanţei.
6. Pentru a putea invoca excepţia de neexecutare, obligaţiile trebuie să fie exigibile. Excepţia nu poate fi opusă aceluia dintre contractanţi care beneficiază de un termen pentru executarea obligaţiei sale. Excepţia de neexecutare nu poate fi opusă de partea care, potrivit legii, voinţei părţilor, uzanţelor sau după împrejurări, este obligată să-şi execute obligaţia înaintea celeilalte părţi (Proiect 2004).
7. Excepţia de neexecutare poate fi invocată, ca mijloc de apărare, şi în procesul prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să îşi execute obligaţia asumată printr-un contract sinalagmatic, fără ca reclamantul să îşi fi executat ori să fi oferit executarea propriei obligaţii (6. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 180).
8. Având în vedere principiul bunei-credinţe ce guvernează executarea obligaţiilor, în situaţia în care obligaţia neexecutată nu este însemnată şi ţinând seama de împrejurările în care ar trebui executată obligaţia, partea nu poate opune excepţia de neexecutare a contractului cu privire la propriile obligaţii. Determinarea importanţei neexecutării este o chestiune de fapt ce va fi apreciată de instanţă, ţinând seama de împrejurările fiecărui caz.
9. Invocarea excepţiei cu rea-credinţă ar putea fi dedusă din împrejurări (expresie nefericită, în opinia noastră), dar şi din caracterul nesemnificativ al părţii din prestaţie care a rămas neexecutată (I. Turcu, Noul Cod civil, p. 652).
10. Opunerea excepţiei de neexecutare determină suspendarea obligativităţii executării prestaţiilor celui care o invocă. Efectul invocării excepţiei se produce de îndată.
11. Excepţia de neexecutare poate fi opusă tuturor persoanelor ale căror pretenţii se întemeiază pe acel contract, fără a putea fi opusă însă acelor terţi care invocă un drept propriu, distinct născut din contractul respectiv.
12. Excepţia de neexecutare poate fi invocată şi împotriva creditorilor cocontractantului, fie în cazul în care aceştia, pe calea acţiunii oblice, exercită drepturile debitorului lor, fie atunci când aceştia ar urmări un bun care se află pe un temei contractual în mâinile celui ce invocă excepţia (G. Boroi, L. Stânciulescu, Instituţii, p. 181).
13. Partea care a invocat neexecutarea obligaţiilor sale nu poate fi obligată să plătească daune-interese moratorii pe motiv că ar fi întârziat executarea prestaţiilor pe care le datorează celeilalte părţi.
14. S-a mai emis opinia potrivit căreia, în raporturile dintre părţi care derivă din obligaţii sinalagmatice, dreptul de retenţie este o simplă aplicare a excepţiei non adimpleti controctus (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Boicoianu, Tratat de drept civil român, voi. II, Ed. Naţională, Bucureşti, 1929, p. 662-663).
15. întrucât descind dinacelaşi raportjuridic, obligaţiile reciprocesuntşi interdependente, în sensul că, dacă una dintre ele nu este adusă la îndeplinire, cealaltă parte poate refuza în mod legitim realizarea propriei datorii, invocând excepţia de neexecutare. Pentru unii autori care fundamentează excepţia de neexecutare pe reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, refuzul restituirii unui bun nu poate fi fundamentat pe excepţia de neexecutare, decât în măsuraîn care obligaţia de predare a bunului era privită ca o obligaţie esenţială, în caz contrar, refuzul restituirii putând să-şi găsească temeiul în invocarea unui drept de retenţie. Astfel, se susţine în această concepţie că, de exemplu, în ipoteza în care un mecanic auto ar refuza restituirea unui autoturism care i-ar fi fost dat spre reparaţie, acest refuz nu poate fi fundamentat pe excepţia de neexecutare, ci doar pe dreptul de retenţie, întrucât obligaţia mecanicului auto care se află în interdependenţă cu obligaţia de plată a clientului este aceea de a repara respectivul autoturism. Odată îndeplinită această obligaţie de reparare, apare ca tardivă invocarea excepţiei de neexecutare, însă refuzul restituirii autoturismului se poate justifica pe recunoaşterea unui drept de retenţie în favoarea mecanicului auto (N.C. Franjou, De la nature juridique du droit de retention, în Revue trimestrielle de droit civil, 1967, p. 21-24, apudJ. Kocsis, Excepţia de neexecutare, sancţiune a neîndeplinirii obligaţiilor civile contractuale, în Dreptul nr. 4/1999, p. 3, p. 9, apud N.A. Daghie, loc. cit.).