Art. 1671 Noul cod civil Interpretarea clauzelor vânzării Dispoziţii generale Contractul de vânzare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de vânzare
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1671
Interpretarea clauzelor vânzării
Clauzele îndoielnice în contractul de vânzare se interpretează în favoarea cumpărătorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor încheiate cu consumatorii şi contractelor de adeziune.
| ← Art. 1670 Noul cod civil Preţul promisiunii Dispoziţii... | Art. 1672 Noul cod civil Obligaţiile principale ale... → |
|---|
1. Dacă e vorba de un contract de vânzare din natura căruia nu poate decurge altă obligaţiune de a face decât predarea, în consecinţă vânzătorului nu i se poate cere de cât această obligaţiune, afară de cazul când printr-o stipulaţiune specială i s-a pretins şi el a consimţit a-şi lua şi altă obligaţiune accesorie, în care caz însă clauza trebue să fie clară şi neîndoioasă ca să-l poată obliga, pentru că în cazul contrariu s-ar interpreta în favoarea lui, ca un debitor ordinar conform art. 983, iar nu contra lui, conform art. 1312, care nu este aplicabil decât în obligaţiunile
Citește mai mult
ce-i impune natura contractului de vânzare (Ap. Bucureşti III, 179 Oct. 8/88. Dreptul 78/88, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 433).2. Orice clauză obscură sau îndoioasă se interpretă în contra vânzătorului, pentru că în genere el dictează condiţiunile contractului şi greşeala trebue imputată lui (Trib. Dolj, II, 293, Oct. 7/89, Dr. 64/89, Idem).
3. Voinţa clar exprimată a părţilor constând în clauza de a supune existenţa contractului unei duble condiţii rezolutorii, respectiv plata preţului şi realizarea procesului de divizare a societăţii, nu poate fi considerată clauză îndoielnică (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1128/2011).
4. Prin derogare la principiile generale de drept, art. 1312 din codul civil, stabileşte regula că orice clauze obscure şi îndoioase se interpretă în contra vânzătorului, astfel că dacă Curtea nu poate să prevadă în dispozitiv toate obiectele pretinse prin acţiune, deoarece nu sunt specificate în actul dintre părţi, acesta se datoreşte culpei vânzătorului (Apel Constanţa, Sept. 1914, Dreptul 1914, p. 491, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 433).
5. Orice clauză întunecoasă sau îndoelnică dintr-un contract de vânzare, se interpretă în contra vânzătorului, conform art. 1312 c. civ., care cuprinde o derogare de la art. 983 din acelaşi cod. Judecătorii nu trebue însă să recurgă la această regulă, decât ca un ultimum subsidium, atunci când celelalte mijloace de interpretare nu-l conduc la dezlegarea clauzei în discuţie (Cas. III, 5 dec. 1919, Pand. Rom. 1924. III, 84, în C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. III, p. 434).
6. Interpretarea contractului presupune determinarea şi calificarea conţinutului acestuia, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Dacă voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema interpretării, care este necesară doar în situaţia în care există discrepanţă între voinţa reală şi voinţa declarată a părţilor, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii şi când contractul este incomplet. Prin urmare, dacă intenţia comună a părţilor, declarată în înscrisul constatator, a fost aceea de a încheia un act translativ de proprietate în schimbul unui preţ şi al întreţinerii înstrăinătorilor, obligaţia principală a dobânditorului fiind aceea de a plăti preţul, raportul juridic este supus regulilor privitoare la vânzare-cumpărare (C.S.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 1753/2003).
2. întrucât interpretarea clauzelor vânzării este o chestiune esenţială, pentru evitarea greşitei înţelegeri a semnificaţiei articolului art. 1671 NCC este necesar să fie stabilită relaţia dintre acest articol şi art. 1266-1269 NCC, care instituie regulile de interpretare a contractelor în general.
3. Interpretarea contractului de vânzare-cumpărare se face
Citește mai mult
în primul rând după voinţa concordantă a părţilor (art. 1266 NCC). în al doilea rând, clauzele sunt supuse interpretării sistematice (1267 NCC). în al treilea rând, clauzele îndoielnice se interpretează după regulile prevăzute de art. 1268 NCC şi dacă, în urma aplicării uneia sau mai multora dintre aceste reguli, o clauză este susceptibilă de două înţelesuri aceasta va fi interpretată în favoarea cumpărătorului.4. Relativ la art. 1671, trebuie precizat că se vor interpreta în favoarea cumpărătorului inclusiv clauzele care se referă la obligaţiile vânzătorului, ceea ce înseamnă că acesta din urmă nu beneficiază de regula de interpretare din art. 1269 alin. (1) care spune că o clauză neclară se interpretează în favoarea celui care se obligă.
5. De asemenea, trebuie precizat că în contractele de adeziune clauzele vânzării se interpretează împotriva celui care le-a propus, conform art. 1269 alin. (2) NCC. Astfel, dacă vânzarea este un contract de adeziune propus de cumpărător, clauzele neclare se vor interpreta împotriva cumpărătorului. O astfel de ipoteză este aceea în care un retailer cumpără bunuri de la producători folosind un contract de adeziune (tip).
6. Interpretarea clauzelor în contractele de vânzare încheiate cu consumatorii se face în favoarea consumatorului (sau, altfel spus, a cumpărătorului). Art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori (rep. în M. Of. nr. 305 din 18 aprilie 2008) stabileşte că orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretateîn favoarea consumatorului. Art. 2 din aceeaşi lege stabileşte că prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Prin comerciant se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa legii, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.
7. Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora (rep. în M. Of. nr. 347 din 6 mai 2008) cuprinde aceleaşi definiţii ale consumatorului şi comerciantului care, de această dată, este desemnat ca vânzător, dat fiind domeniul de aplicare al legii. Art. 2 din legea menţionată defineşte consumatorul ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa legii, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Vânzătorul este definit ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată care, în cadrul activităţii sale, comercializează produse în condiţiile unui contract încheiat cu consumatorul.
8. Art. 1312 din vechiul Cod civil stipula că vânzătorul este dator să explice curat îndatoririle ce înţelege a lua asupră-şi. Orice clauză obscură sau îndoioasă se interpreta în contra vânzătorului.
9. Deşi, la o primă vedere, ar părea că este acelaşi lucru să interpretezi o clauză în favoarea cumpărătorului sau să o interpretezi împotriva vânzătorului, realitatea demonstrează că nu întotdeauna este aşa, iar opţiunea legiuitorului pentru noua reglementare confirmă această aserţiune. între obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului există reciprocitate şi interdependenţă fără a exista egalitate sau echivalenţă (alta decât aceea aproximativă între preţ şi valoarea bunului). De exemplu, dacă într-un contract nu este clară o clauză privitoare la locul executării unei obligaţii, plata va fi portabilă, într-o interpretare împotriva vânzătorului (adică se va face la domiciliul sau sediul cumpărătorului), pe când într-o interpretare în favoarea cumpărătorului plata va putea fi, după circumstanţele vânzării, şi cherabilă.