Art. 1816 Noul cod civil Denunţarea contractului Dispoziţii generale Contractul de locaţiune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL V
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Contractul de locaţiune
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 1816
Denunţarea contractului
(1) Dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei, oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare.
(2) Notificarea făcută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, în lipsă, de uzanţe nu produce efecte decât de la împlinirea acelui termen.
(3) La împlinirea termenului de preaviz, obligaţia de restituire a bunului devine exigibilă, iar contractul de locaţiune încheiat în condiţiile prevăzute la Art. 1809 alin. (2) sau (3), după caz, constituie, în condiţiile legii, titlu executoriu cu privire la această obligaţie.
| ← Art. 1815 Noul cod civil Cesiunea şi plata anticipată a... | Art. 1817 Noul cod civil Rezilierea locaţiunii Dispoziţii... → |
|---|
1. Acţiunea de chemare în judecată pentru evacuare semnifică o manifestare univocă de voinţă a denunţării contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar soluţionării litigiului (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2628/1986, C.D. 1986, p. 86).
2. Dacă locatorul nu a notificat concediul, efectele juridice ale contractului se produc între părţi (C.A. Bucureşti, s. a V-a civ., dec. nr. 77/2003, L.C. Stoica, op. cit., p. 94-96).
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1436. (1) Locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului, fără să fie trebuinţă de o prealabilă înştiinţare. (2) Dacă contractul a fost fără termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta,
Citește mai mult
observându-se termenele defipte de obiceiul locului (C. civ. 1436 şi urm., 1443,1450 şi urm.)".1. Dacă termenul contractului de locaţiune nu este stabilit de părţi, prin uzanţe sau lege, locaţiunea este fără determinarea duratei. Cum această durată a contractului nu poate fi infinită, se va face aplicarea principiilor generale de drept, relative la contracte, considerând că încetarea contractului intervine prin concediul dat de una dintre părţi.
2. Concediul este declaraţia de voinţă a părţii prin care înţelegem a face ca contractul să ia sfârşit (D. Alexondresco, op. cit, p. 182).
3. Cerinţa de formă a concediului capătă importanţă când este contestată, deoarece dovada acestuia, care pune în discuţie însăşi existenţa contractului, nu poate fi făcută cu martori sau prezumţii. De aceea, cel mai eficient mijloc este notificarea concediului prin executorul judecătoresc. Ca act unilateral, concediul nu are nevoie de acceptarea celeilalte părţi şi poate fi dat de oricare parte contractantă.
4. Concediul se dă cu observarea termenului de preaviz stabilit prin lege sau, în lipsă, prin uzanţe. Părţile pot deroga prin convenţie de la uzanţe.
5. Termenul de preaviz reprezintă intervalul de timp între manifestarea voinţei de desfacere a contractului şi data la care contractul încetează în urma denunţării.
6. Notificarea îşi produce efectele la împlinirea termenului de preaviz chiar şi atunci când ea este făcută cu nerespectarea acestui termen.
7. Textul nu arată durata termenului de preaviz, dar din interpretarea sistematică a acestuia şi, în temeiul art. 1778 NCC, care face trimitere la art. 1824 NCC (privind închirierea locuinţelor, în care durata contractului nu este determinată) se poate concluziona că termenul de preaviz diferă, după cum denunţarea se face de către locatar sau locator. Astfel, locatarul poate denunţa contractul de închiriere dacă nu s-a convenit altfel, prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.
8. Denunţarea contractului de către locator se face cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de 60 de zile, dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o lună sau mai mare, ori mai mic de 15 zile, dacă intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o lună.
9. Refuzul locatarului concediat de predare a lucrului închiriat la împlinirea termenului de preaviz este sancţionat cu executare silită. Din acest punct de vedere, legiuitorul a simplificat efectele denunţării contractului de locaţiune, întrucât contractul de locaţiune constatat prin înscris autentic ori prin înscris sub semnătură privată şi înregistrat la organul fiscal competent constituie, în condiţiile legii, titlu executoriu cu privire la această obligaţie.