Art. 1820 Noul cod civil Moartea locatorului sau a locatarului Dispoziţii generale Contractul de locaţiune

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1440. Contractul de locaţiune nu se desfiinţează prin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului (C. civ. 557, 653,1485)".

1. Moartea locatorului sau locatarului nu duce la desfiinţarea contractului de locaţiune nici chiar când acest contract are un caracter intuita personoe, deoarece textul este general şi nu admite excepţii decât acelea prevăzute de art. 1850 NCC în privinţa arendării, deoarece persoana arendaşului reprezintă unul dintre elementele determinante ale contractului.

2. Această prevedere de la art. 1820 NCC nu este decât o

Citește mai mult

aplicare a principiului potrivit căruia drepturile şi obligaţiile persoanei nu se sting prin decesul său, ci se transmit moştenitorilor săi.

3. Contractul de locaţiune, de principiu, nu are nimic personal, fapt pentru care nu se sfârşeşte prin moartea uneia dintre părţi, acesta cuprinzând drepturi şi obligaţii transmisibile prin moştenire. Părţile pot deroga de la acest principiu, stipulând în contract, în temeiul unei clauze exprese, încetarea anticipată a contractului prin moartea locatarului sau locatorului, caz în care se vor produce efecte asemănătoare acelora ale rezilierii.

4. Contractul de locaţiune subzistă prin moartea părţilor chiar dacă cesiunea acestuia este oprită sau supusă unor restricţii, căci cesiunea vizează un act între vii, în timp ce succesiunea se referă la transmiterea unui întreg patrimoniu, cu latura sa activă sau pasivă.

5. Perpetuarea efectelor contractelor de locaţiune cu durată determinată, prin moartea locatarului, poate fi stopată prin denunţarea acestuia în termen de 60 de zile de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de moartea locatarului şi existenţa locaţiunii. Termenul de 60 de zile înăuntrul căruia succesorii pot opta pentru denunţarea contractului este un termen de decădere, care începe să opereze din momentul în care succesorii au luat cunoştinţă cumulativ de moartea locatarului şi existenţa locaţiunii.

6. Rămâne ca jurisprudenţa să clarifice dacă denunţarea contractului de locaţiune semnifică un act cu valoare de acceptare tacită a succesiunii, în sensul art. 1110 NCC, iar în caz afirmativ dacă nu cumva termenul legal de denunţare, acela de 60 zile, nu duce indirect la restrângerea termenului legal de opţiune succesorală, prevăzut de art. 1103 NCC.