Art. 2105 Noul cod civil Delimitarea Reguli comune privind contractul de depozit Contractul de depozit
| Comentarii |
|
CAPITOLUL XII
Contractul de depozit
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit
Contractul de depozit
SECŢIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit
Art. 2105
Delimitarea
(1) Când sunt remise fonduri băneşti sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeşte şi nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor.
(2) În această situaţie se aplică, în mod corespunzător, regulile de la împrumutul de consumaţie, cu excepţia cazului în care intenţia principală a părţilor a fost aceea ca bunurile să fie păstrate în interesul celui care le predă. Existenţa acestei intenţii se prezumă atunci când părţile au convenit că restituirea se poate cere anterior expirării termenului pentru care bunurile au fost primite.
| ← Art. 2104 Noul cod civil Proba Reguli comune privind contractul... | Art. 2106 Noul cod civil Remuneraţia depozitarului Reguli... → |
|---|
1. Noul Cod civil nu reglementează depozitul neregulat, în continuare acesta rămânând un contract nenumit.
2. Depozitul neregulat se caracterizează prin faptul că are ca obiect lucruri fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să fie restituite
Citește mai mult
în individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemănătoare. Subliniem că obiectul depozitului neregulat trebuie să fie nu numai fungibil, adică înlocuibil în executarea obligaţiei de restituire, dar, totodată, şi consumptibil după natura sa, întrucât lucrurile neconsumptibile (certe) după natura lor nu pot constitui obiectul unui depozit neregulat. Dacă, de exemplu, bicicleta predată se înlocuieşte - în executarea obligaţiei de restituire cu alta sau cu un lucru de altă natură (bani sau alt lucru), contractul dintre părţi nu mai poate fi calificat depozit neregulat, ci un alt contract (vânzare-cumpărare sau schimb). Rezultă că, asemănător împrumutului de consumaţie, depozitul neregulat poate avea ca obiect numai lucruri care sunt fungibile şi consumptibile după natura lor, spre deosebire de împrumutul de folosinţă (comodat) şi depozitul regulat, care pot avea ca obiect şi lucruri consumptibile după natura lor, dar privite de părţi ca nefungibile (Fr. Deak, op. cit., p. 89).3. întrucât lucrurile depozitate nu trebuie să fie păstrate şi restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri, depozitarul devine proprietarul lor, putând folosi, culege fructele şi dispune de ele, dar, în calitate de proprietar, suportă şi riscul pieirii ori degradării fortuite. La cerere, depozitarul este obligat să restituie lucruri de acelaşi gen, de aceeaşi calitate şi cantitate, inclusiv fructele percepute, deponentul fiind titularul unei creanţe (Fr. Deak, op. cit., p. 89).
4. Depozitarul este obligat să-şi execute obligaţia de restituire la cerere chiar dacă s-a stipulat un termen, afară de cazul când contractul dintre părţi se califică, anume din cauza termenului stipulat, drept un împrumut de consumaţie.
5. Deoarece depozitul neregulat este translativ de proprietate, deponentul trebuie să fie proprietarul lucrurilor depozitate sau să fi acţionat cu împuternicire din partea proprietarului. în caz contrar, proprietarul poate revendica lucrurile depozitate dacă reuşeşte să le individualizeze şi dacă au fost furate sau pierdute. însă depozitarul de bună-credinţă se poate apăra prin invocarea excepţiei trase din art. 1909 C. civ. 1864 (actualmente art. 935 NCC, n.a.), întrucât - spre deosebire de depozitarul dintr-un depozit regulat, care devine un simplu detentor precar - el este, prin definiţie, în calitate de proprietar, şi posesorul lucrurilor depozitate (Fr. Deak, op. cit., p. 90).
6. Având în vedere efectele speciale ale depozitului neregulat şi faptul că lucrurile fungibile şi consumptibile după natura lor pot forma şi obiectul depozitului obişnuit (iar în cadrul acestuia depozitarul este obligat să restituie „tot acel lucru ce a primit" nefiind îndreptăţit, de regulă, să se servească de el), cel care invocă caracterul neregulat al depozitului este obligat, în caz de îndoială, să-l dovedească. Precizăm că nu este vorba de dovada depozitului însuşi, care se poate face numai prin înscrisuri (art. 2104 NCC), afară dacă depozitul este necesar (art. 2124 NCC), ci de dovada faptului că lucrurile fungibile şi consumptibile după natura lor nu au fost considerate de părţi nefungibile (individualizate, de exemplu, prin împachetare) pentru a constitui un depozit obişnuit (regulat). Prin urmare, se admit orice mijloace de probă, inclusiv prezumţia rezultând din profesia depozitarului.
7. Depozitul este regulat atunci când poartă asupra unor lucruri de gen individualizate: de exemplu, bani sau monezi de aur puse într-un seif sau un sac sigilat. Ex.: Cass. civ. Fr. lrc, 29 noiembrie 1983, Bull. civ. I, n° 280. în speţă, un particular depusese într-o bancă 131 „de monezi de aur" cumpărate din Djibouti, apoi dăduse ordin să le vândă; poliţia le-a sechestrat, deoarece monedele erau false; cererea deponentului în rambursarea valorii lor (în aur veritabil) a fost respinsă deoarece era vorba despre un depozit regulat. Monezile fuseseră conservate de către bancă într-o casetă închisă, depusă într-un seif, ceea ce permitea să fie individualizate (P. Malaurie, L. Aynes, P. Gautier, op. cit., p. 483).
8. Puternice asemănări există între depozitul neregulat (mai ales dacă are ca obiect osumă de bani) şi împrumutul de consumaţie; primitorul devine proprietar (cu toate consecinţele ce decurg de aici) şi nu este obligat să restituie lucrurile primite în individualitatea lor.
9. în principiu, delimitarea se face în funcţie de scopul principal urmărit de părţi; păstrarea lucrurilor în interesul deponentului (dreptul de folosinţă al depozitarului având caracter accesoriu) sau facerea unui serviciu pentru cel împrumutat, care are nevoie să folosească lucrurileîn cauză, în interes propriu. Drept criteriu suplimentar, ajutător, urmează să fie avută în vedere stipularea în contract sau lipsa stipulării termenului la expirarea căruia se poate cere restituirea. Dacă s-a stipulat un termen de restituire (cu caracter obligatoriu pentru predător) se prezumă (iuris tantum) că părţile au avut în vedere un împrumut; dimpotrivă, dacă predătorul poate cere restituirea oricând („la prima cerere") prezumţia (tot iuris tantum) este că părţile au convenit un depozit, pentru care caracteristic este dreptul deponentului de a cere restituirea înainte de termen, chiar dacă depozitul s-a făcut pe timp determinat.
10. în general, fiind vorba de o chestiune de fapt (contractul dintre părţi fiind dovedit), se pot administra orice fel de probe admise de lege, lăsate la aprecierea instanţei (Fr. Deak, op. cit., p. 91-92).
11. Depozitul neregulat şi împrumutul de consumaţie: asemănări: ambele sunt contracte translative de proprietate; debitorul nu restituie bunurile în individualitatea lor; deosebiri: la depozitul neregulat bunurile sunt păstrate în interesul deponentului; dreptul depozitarului de a folosi bunurile are caracter accesoriu; restituirea se poate face oricând, la cererea deponentului; la împrumutul de consumaţie, remiterea bunurilor este în interesul împrumutatului; restituirea bunurilor poate fi cerută numai la termenul prevăzut în contract. Cel ce susţine caracterul neregulat al depozitului îl poate dovedi cu orice mijloc de probă (L. Uţă, Contracte civile şi comerciale. Curs pentru administraţie publică, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 282).
12. în alin. (2) al art. 2105 NCC, legiuitorul include şi cel de-al doilea criteriu de distincţie dintre contractul de depozit neregulat şi cel de mutuum, anume stipularea unui termen la a cărui expirare bunurile remise să fie restituite. Aşadar, se prezumă, numai relativ însă, că părţile au încheiat un depozit (neregulat) în ipoteza în care acestea au stipulat în contract că restituirea bunurilor remise poate fi pretinsă oricând, chiar mai înainte de expirarea termenului stipulat pentru restituire. Per a contrario, dacă părţile au convenit ca bunurile să fie restituite exclusiv la un anumit termen, atunci convenţia încheiată de părţi prezintă natura juridică a unui contract de împrumut de consumaţie (R. Postolache ş.a., op. cit., p. 50).
13. Prin constituirea unui depozit de fonduri la o instituţie de credit, aceasta dobândeşte proprietatea asupra sumelor de bani depuse şi este obligată să restituie aceeaşi cantitate monetară, de aceeaşi specie, la termenul convenit sau, după caz, oricând, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de părţi ori, în lipsă, de uzanţe (D. Florescu, op. cit., p. 283).
14. Contractul de depunere de sume de bani la Casa de Economii şi Consemnaţiuni constituie o varietate a contractului de depozit neregulat încheiat între CEC, în calitate de depozitar, şi o persoană fizică sau juridică, în calitate de deponent, prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani depuse şi să le restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, dintr-o dată sau fracţionat, titularului depunerii sau reprezentantului său, iar în caz de deces al titularului, moştenitorilor (Fr. Deak, op. cit., p. 93).
15. Este adevărat că noul Cod civil reglementează separat, în art. 2191-2192, depozitul bancar al cărui obiect este reprezentat de fonduri şi de titluri. însă, pe de o parte, fondurile băneşti şi titlurile pot fi remise spre păstrare nu numai instituţiilor de credit, iar, pe de altă parte, aria de cuprindere a bunurilor fungibile şi consumptibile prin natura lor este circumscrisă şi altor bunuri decât fondurile băneşti şi titlurile de valoare. Drept urmare, în continuare, considerăm că ar fi utilă reglementarea separată a depozitului neregulat, astfel încât să-i fie atribuit acestei varietăţi a contractului de depozit un regim juridic special, impus de natura bunurilor care-i formează obiectul (R. Postolache s.a., op. cit., p. 50).