Art. 2365 Noul cod civil Dreptul de a ipoteca Dispoziţii generale Ipoteca

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1769. Cine are capacitatea de a înstrăina un imobil, poate a-l şi ipoteca (C. civ. 946, 948,1306,1536,1658,1770)’.

1. în principiu, pot face obiectul unei ipoteci toate bunurile mobile sau imobile corporale sau incorporale care sunt sesizabile şi urmăribile.

2. Noţiunea de „bun" are însă o semnificaţie autonomă. Astfel, sunt „bunuri", în accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, şi protejate ca atare, dreptul de proprietate şi toate celelalte drepturi reale principale sau accesorii, precum şi

Citește mai mult

drepturile de creanţă. Aşadar, toate aceste drepturi pot face obiectul unei garanţii reale, cu menţiunea că, în privinţa drepturilor de garanţie ca bunuri, legea nu reglementează ipoteca drepturilor reale accesorii, chiar dacă aceste ipoteci pot face obiectul cesiunii.

3. Desigur, trebuie să avem în vedere şi realitatea că anumite drepturi, chiar dacă sunt asimilate în mod necontestabil bunurilor, nu pot face individual obiectul unei ipoteci. Astfel, în materia drepturilor imobiliare, vom avea în vedere atât dispoziţiile art. 2379 NCC, dar şi faptul că, de exemplu, dreptul de servitute nu poate fi ipotecat individual, ci numai împreună cu fondul dominant căruia îi este afectat.

4. Deşi legiuitorul foloseşte în această dispoziţie expresia „ipoteca poate fi constituită", considerăm, totuşi, că se impun anumite distincţii la nivelul terminologiei pe care chiar legiuitorul o foloseşte în reglementările succesive, terminologie subsumată constituirii ipotecii într-un sens mai larg.

5. Vom face în aceste comentarii distincţia între momentul în care o ipotecă se naşte, devine efectiva şi apoi perfectă - pentru ipoteza ipotecii asupra mobilelor, iar pentru imobile ipoteca se naşte şi se constituie (în această din urmă situaţie termenul de constituire a ipotecii având o semnificaţie mult mai strictă).

6. Ipoteca se naşte prin încheierea contractului de ipotecă, în toate cazurile. La acest moment, pentru „naşterea" valabilă a unei ipoteci, constituitorul trebuie să fie titularul dreptului ipotecat şi să aibă capacitatea de a dispune de acesta. Aşadar, legiuitorul dă ipotecii semnificaţia actului de dispoziţie, impunând constituitorului deplină capacitate la data încheierii actului.

7. Se cuvine să amintim că vechiul Cod civil, care reglementa condiţia capacităţii la încheierea unui contract de ipotecă, desigur imobiliară, impunea în art. 1769 ca cel care constituie ipoteca să aibă capacitatea cerută pentru înstrăinarea bunului imobil ipotecat. Vechea reglementare considera garanţia imobiliară ca fiind un act echivalent actului de înstrăinare, din perspectiva efectelor sale, însă noul Cod emancipează această concepţie, în sensul că ipoteca poate fi constituită nu numai de către titularul dreptului de proprietate şi nu doar cu privire la imobile. Se păstrează însă calificarea ipotecii ca act de dispoziţie, cu consecinţa condiţiei deplinei capacităţi a constituitorului pentru naşterea sa valabilă.

8. Există însă situaţii când ipoteca se naşte în legătură cu un bun viitor, astfel încât, la data încheierii actului, constituitorul sau debitorul ipotecii nu este încă titularul dreptului ipotecat. în acest sens, cel care constituie ipoteca trebuie ca, în viitor, să devină titularul bunului ipotecat, adică să deţină la data constituirii ipotecii titlul care să descrie şi individualizeze bunul viitor, precum şi dreptul constituitorului asupra acestuia. în această situaţie, deşi ipoteca mobiliară se naşte valabil, ea nu este efectivă.

9. Ipoteca mobiliară devine efectivă în momentul în care debitorul sau constituitorul său dobândeşte dreptul asupra bunului ipotecat. Aşadar, pentru ca ipoteca să fie efectivă, trebuie să fie născută valabil şi ca debitorul sâ dobândească dreptul asupra bunului ipotecat.

10. în fine, ipoteca este perfectă, potrivit art. 2409 NCC, atunci când este efectivă şi formalităţile cerute de lege pentru publicitatea sa sunt îndeplinite.

11. în privinţa ipotecilor imobiliare, Codul distinge între naşterea şi constituirea dreptului de ipotecă.

12. Distinct de încheierea contractului de ipotecă, intabularea în cartea funciară are efect constitutiv de drept.

13. în cazul ipotecii asupra unei construcţii viitoare sau a unui drept real afectat de termen sau de condiţie suspensivă, înscrierea ipotecii este doar provizorie şi urmată de justificare la data împlinirii termenului sau condiţiei ori în condiţiile legii, în cazul construcţiilor viitoare. Sub condiţia justificării, efectul constitutiv operează de la data cererii de înscriere provizorie, potrivit art. 898 şi urm. NCC.