Art. 2366 Noul cod civil Constituitorul ipotecii Dispoziţii generale Ipoteca

Legea de aplicare: Art. 163. în cazul în care ipoteca este constituită de un terţ, acesta va avea drepturile şi obligaţiile unui debitor ipotecar, fără a fi supus regimului juridic al garanţiilor personale.

1. Contractul de garanţie este un contract bilateral, existând, chiar în cazul mai multor constituitori sau creditori, un raport juridic bilateral în cadrul garanţiei.

2. Raportul de garanţie poate să se suprapună raportului obligaţional pe care îl garantează. Mai precis, este vorba despre situaţia în care în cadrul aceluiaşi act juridic (instrumentum) sunt cuprinse mai multe manifestări de

Citește mai mult

voinţă (negotium), atât cea care dă naştere raportului juridic obligaţional principal, garantat, cât şi cea care dă naştere raportului juridic accesoriu, de garanţie.

3. Poate exista însă şi ipoteza în care, distinct de raportul obligaţional garantat, raportul de garanţie să aibă un alt subiect pasiv, un alt debitor decât cel ţinut de executarea creanţei principale.

4. Se poate afirma, în acest caz, că raportul juridic astfel creat este tripartit, implicând pe creditorul garantat, debitorul obligaţiei principale şi debitorul garant, titular al bunului afectat garanţiei, dar în egală măsură între cei doi debitori poate să nu existe nicio înţelegere anterioară sau concomitentă încheierii raportului de garanţie.

5. Aşadar, în cazul în care ipoteca este constituită de către o persoană terţă raportului juridic obligaţional garantat, constituitorul garanţiei poate acţiona cu sau fără ştiinţa şi chiar fără acordul debitorului principal.

6. Astfel cum s-a reţinut şi în doctrină (D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică o dreptului civil român, voi. V, Atelierele Grafice SOCEC & Co, Bucureşti, 1911, p. 15-16), o atare structură era denumită cauţiune reală şi reprezintă o combinaţie între o garanţie personală şi una reală, constând într-o relaţie tripartită: creditor, debitor şi garant, cel din urmă garantând creditorului, prin constituirea unei garanţii reale în favoarea sa, îndeplinirea de către debitor a obligaţiilor sale.

7. Controversata instituţie a cauţiunii reale îşi încetează însă existenţa odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, întrucât, prin art. 163 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, se stabileşte că „în cazul în care ipoteca este constituită de un terţ, acesta va avea drepturile şi obligaţiile unui debitor ipotecar, fără a fi supus regimului juridic al garanţiilor personale".

8. Anticipăm că, din punct de vedere practic, această dispoziţie are importanţă în cazul garantării obligaţiilor plurale.

9. Considerăm că, atunci când obligaţia este divizibilă între codebitori, fiecare dintre aceştia va fi interesat să garanteze cu o garanţie reală mobilară numai partea din obligaţie la care este ţinut, în acest caz creditorul garantat putându-şi satisface creanţa din bunul afectat garanţiei numai pentru partea din creanţă la care este obligat codebitorul garant, iar nu şi pentru partea din obligaţie a unui alt codebitor.

10. în cazul în care un codebitor al unei obligaţii divizibile va constitui o garanţie reală mobiliară menită să garanteze întreaga obligaţie divizibilă între acesta şi ceilalţi codebitori, va fi incidenţă instituţia reglementată de art. 2366 NCC.

11. în cazul obligaţiilor solidare sau indivizibile cu pluralitate de debitori, în caz de neexecutare, creditorul îşi va putea satisface în toate cazurile, în întregime, creanţa din bunul afectat garanţiei, chiar dacă constituitorul garanţiei este numai unul dintre cei coobligaţi.

12. JURISPRUDENŢĂ. Potrivit procedurii Legii nr. 85/2006 a insolvenţei, creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din proprietatea debitorului. Doar în aceste condiţii există posibilitatea să fie plătite cu prioritate din preţul bunurilor constituite ca garanţie. în cauză nu au fost identificate faptic bunuri în patrimoniul debitoarei asupra cărora creditoarea pretinde că a instituit gaj, contractul de credit fiind garantat cu un bun imobil aflat în proprietatea unor persoane fizice, asociaţii societăţii debitoare şi soţiile acestora, precum şi cu un contract de garanţie reală mobiliară pe sume de bani viitoare (C.A. laşi, s. com., dec. nr. 43/2010, în Jurindex).