Art. 2446 Noul cod civil Vânzarea comercial rezonabilă Executarea ipotecii mobiliare Executarea ipotecii
| Comentarii |
|
Executarea ipotecii
SECŢIUNEA a 2-a
Executarea ipotecii mobiliare
Art. 2446
Vânzarea comercial rezonabilă
(1) Vânzarea bunurilor este comercial rezonabilă dacă are loc:
a) în modul în care se dispune în mod obişnuit de bunuri de acelaşi fel pe o piaţă organizată;
b) la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vânzării;
c) în conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vând în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel;
d) în conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipotecă, atunci când nu există o piaţă organizată pentru bunul ipotecat sau dacă nu există practici comerciale standardizate.
(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vânzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decât cea aleasă de creditor nu face ca vânzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă.
| ← Art. 2445 Noul cod civil Vânzarea bunurilor ipotecate... | Art. 2447 Noul cod civil Vânzarea bunului aflat în posesia... → |
|---|
2. Condiţiile menţionate de art. 2446 alin. (1) NCC sunt
Citește mai mult
alternative, nefiind necesar ca o procedură de vânzare să le respecte pe toate, fiind suficient să îndeplinească doar una din ele. Cu toate acestea, dacă există o piaţă organizată pentru bunul ipotecat, vânzarea trebuie să fie raportată la, mecanismele pieţei. Aceasta nu înseamnă că vânzarea trebuie să se facă prin intermediul pieţei, ci că legea impune doar folosirea regulilor stabilite pentru acea piaţă. Referitor la cerinţa ca bunul să se vândă la preţul stabilit pe o piaţă organizată şi valabil în momentul vânzării, opinăm că nu este necesară urmarea procedurilor pieţei. în cazul bunurilor folosite, de cele mai multe ori, nu există o piaţă organizată, astfel încât legea impune creditorului în astfel de cazuri să se inspire din practicile comerciale urmate de cei care vând astfel de bunuri.3. Simplul fapt că se putea obţine un preţ mai mare dacă vânzarea ar fi avut loc în alt moment sau printr-o altă metodă decât cea aleasă de creditor nu face ca vânzarea să nu fie considerată comercial rezonabilă. Rezultă că alegerea făcută de creditor sub aspectul metodei şi momentului vânzării nu poate fi contestată de debitor, atâta vreme cât legiuitorul lasă la aprecierea creditorului ipotecar alegerea variantei de valorificare a bunurilor ipotecate, excepţie făcând situaţia în care părţile au convenit, prin contractul de ipotecă, asupra modului de valorificare a bunurilor grevate. Aşadar, Codul civil stabileşte că, dacă au fost respectate condiţiile pentru ca vânzarea să fie comercial rezonabilă, preţul obţinut este ire-levant. Cu alte cuvinte, creditorul ipotecar este ţinut doar de o obligaţie de mijloace, iar nu una de rezultat în ceea ce priveşte maximizarea preţului obţinut în urma valorificării bunului ipotecat (R. Rizoiu, op. cit., p. 635).
4. Cerinţa rezonabilităţii comerciale nu priveşte şi rezultatul valorificării (preţul obţinut de către creditor), ci doar circumstanţele în care se realizează vânzarea (R. Rizoiu, op. cit., p. 650).
5. Prin urmare, în procedura vânzării bunului, creditorul trebuie să manifeste bună-credinţă, adică să acţioneze în mod corect şi să manifeste un comportament limitat, fără excese. Buna-credinţă este definită de art. 14 NCC, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică trebuie să-şi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.
6. Deşi Codul civil a eliminat distincţia dintre raporturile civile şi cele comerciale, astfel cum rezultă din art. 3, în materia executării silite a ipotecilor operează în continuare cu conceptul „comercial", explicaţia constând în aceea că rezonabilitatea comercială este o noţiune de esenţa domeniului executării private a ipotecilor mobiliare.