Art. 2505 Noul cod civil Compensaţia şi dreptul de retenţie Dispoziţii generale

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 2505

Compensaţia şi dreptul de retenţie

Prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce şi nici exercitarea dreptului de retenţie, dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retenţie, după caz.

← Art. 2504 Noul cod civil Prescripţia dreptului la acţiune...  Art. 2506 Noul cod civil Efectele prescripţiei împlinite... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 2505 Noul cod civil Compensaţia şi dreptul de retenţie Dispoziţii generale




isac.violeta 3.03.2014
1. Potrivit art. 1617 NCC, compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură. în cazul în care, la momentul la care sunt îndeplinite condiţiile pentru compensaţie, dreptul material la acţiune nu era prescris, compensaţia produce în continuare efecte şi poate fi opusă cu succes, chiar dacă între timp, cu privire la una dintre datoriile reciproce, ar fi operat prescripţia dreptului material la acţiune.

2. JURISPRUDENŢĂ.
Citește mai mult Dreptul de retenţie este recunoscut când între lucrul deţinut de creditor şi datoria proprietarului lucrului există o legătură. Unul dintre caracterele dreptului de retenţie este acela de a fi indivizibil. Recunoaşterea judecătorească a dreptului de retenţie are ca efect principal facultatea creditorului de a refuza restituirea lucrului, până la plata integrală a creanţei sale. Dreptul nu este afectat de eventualele modificări ce ar putea interveni cu privire la creanţă, achitarea ei parţială neinfluenţând dreptul de retenţie, a cărui caracteristică rămâne indivizibilitatea. Titularul dreptului de retenţie, chiar dacă are deţinerea materială a bunului proprietatea debitorului, are dreptul să-şi valorifice creanţa numai înăuntrul termenului general de prescripţie (...). Deţinerea bunului, în temeiul dreptului de retenţie recunoscut în beneficiul titularului creanţei, nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive (C.A. laşi, dec. civ. nr. 468/2000, C.P.J. 2000, Ed. Lumina Lex, 2001, p. 189).
Răspunde